1,801 matches
-
din pământ, trei colaboratori ai bosului care dintr’o sacoșe ce o avea asupra lor, unul dintre ei, dădu la iveală cinci teancuri de sute de lei nou-nouțe, a câte zece mii lei fiecare, Începând numărătoarea lor. Învăluit Într’o ușoară exaltare, Tony Pavone urmărea cu Încordare mișcarea banknotelor, având atenția mărită ca aceștia să nu trișeze. Al șaselea pachet Îl desfăcură În două, ca după ce socotelile fură Încheiate, borfașii Îi așezară la loc În sacoșe În timp ce Bossul ceru dollarii, făcând mențiunea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Milioane de oameni civilizați Își doreau o noblețe oceanică, fără limite, primitivă, neîngrădită, trăiau experiența unei ciudate eliberări a impulsurilor galopante și-și Însușeau țelul ciudat al sexualității de cioroi pentru toată lumea. Omenirea Își pierduse răbdarea de odinioară. Cerea o exaltare accelerată, nu accepta nici o clipă fără sensurile pline de miez ale epicului, tragediei, comediei sau filmelor. Sammler avea o idee că până și evoluția specială a semnificației Închisorilor Începând cu secolul al optsprezecelea era cumva legată de această capacitate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stau din nou goală în fața unui străin. Dar am uitat cât de înnebunitor e să te expui... să fii puțin speriat. Când m-a sărutat Steven, mi-am adus dintr-odată aminte de toate astea. Acea, cum să-i spun, exaltare. Eram uimită cum de putusem să trăiesc fără asta în toți acești ani. Trebuie să fi fost o scenă destul de comică - micul pretendent ridicându-se pe vârfuri ca să ajungă la doamna lui de vârstă mijlocie, bicicleta căzând la pământ. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
apucat să ne întâlnim în decembrie ca să vedem ce a făcut fiecare din „suferința” lui. Pe atunci, eu una nu mă mai opream din plâns. Eram, prin jocul hazardului, singura dintre ei care și-a petrecut in abstracto teroarea și exaltarea sfârșitului de lume carcerală. Toți ceilalți au fost părtași, au trăit pe viu experiența ero-tanatică a libertății. S-au implicat unii cu risc necondiționat, alții cu un risc mai soft în tot ce s-a petrecut atunci pe străzile acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fapt, nu știam cu mintea, nu știam decât frânturi de la șoferii de pe mașinile la care am făcut autostopul spre Poiană, ci cu sufletul. În drumul spre Zărnești i-am învățat colinde adevărate. Cred că eu eram cuprinsă de o anume exaltare ca în fața morții și o împărțeam cu ei. Am mers la telefoanele din comună. La București nu răspundea nimeni. Mama, cât e ea de panicoasă din fire, mi-a spus cu o voce lucidă și calmă: „Sunt în Piața Universității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
La Rabita, sau Salobreña, sau Almuñecar? Nu, trebuia să fie musai Almeria și trebuia să se afle acolo până în trei zile. În ajunul plecării, Hamed a venit să ne ureze drum bun și am priceput că nu era străin de exaltarea lui Mohamed. L-am întrebat dacă pleca și el în pribegie. „Nu, mi-a răspuns el zâmbind, eu nu voi pleca decât după ce va fi eliberat și ultimul captiv musulman.“ Salma a stăruit: — Riști să rămâi mult și bine într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a plictiselii triste și a protestului inutil... Numărul patru e adevăratul intrus. E cea mai recentă. E cea care mă abate de la lucru și mă împinge cu gândul spre lucruri la care nu m-am gândit niciodată. Are în ea exaltarea nepoftită a paranoiei, a furiei și plânsului, cărora spasmele de vitalitate le dau coerență: bălmăjeli de bețivan repetate la trezie. Și la televizor dau într-una reclame isterice sau nenorocitele de știri... Toate vocile vin din altă parte. Tare aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mănânce, să vorbească - și Spunk decivilizând-o pe ea, învățând-o să renunțe la băutură, la agațamente, la autodistrugere, la bani (o vreme se întorc la primitivism după care Spunk are o cădere nervoasă pe fond citadin. Până și eu, în ciuda exaltării de care eram cuprins, am reușit să descopăr o urmă de sentimentalism aici). Tot filmul, Spunk a avut o privire tăcută de uimire mută și rezervă, comică, dar demnă, formidabilă. A fost extrem de bun la sfârșit, când extratereștrii (care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a așezat pe jos și s-a masturbat A fost cea mai bună. În timpul celor trei zile pline am fost refuzați cu scuzele de rigoare de două ori. Fielding spunea că Shakespeare le făcea să persiste, era ceva legat de exaltarea cauzată de gingașa strângere de mână a artei. De fiecare dată mă întrebam dacă Fielding nu le încuraja pe fetele astea în celălalt sens. Dar el nu spunea decât: „Uite-i umărul, moșule“ sau „John, se prezintă la tine“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mare. Pagini anoste despre Iorga scrise de un profesor din Făcăeni. Un fel de poem dramatic despre guvernarea lui Iorga din 1931 și despre binele pe care ar fi putut atunci să-l facă învățământului românesc. Mă prefac furat de exaltările profesorului, urmărind totuși du-te-vino-ul fostului. Se-așază în cele din urmă pe o bancă, resemnat. Nu-mi dau seama de ce mă îndârjesc în a-l ignora. Nu am nimic cu el, nu mi-e nici simpatic, nici odios, nici măcar indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dacă se va opri. Nu, nu e de barmani, ci de patiseri, a spus el. Nu era prea logic ca paznicul să fie interesat de patiserie, dar mi s-a părut drăguț că avea și alte interese. Până la urmă, În afară de exaltarea nocturnă a egoului produsă de respingerea oamenilor exclusiv pe baza imaginii lor, Îmi imaginam că devenea destul de plictisitor. —A, da? Interesant. Gătești mult În timpul tău liber? Întrebam doar din politețe, ceea ce, din păcate, a reieșit foarte clar din tonul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mine. Apoi înteme iasem un triumvirat al prieteniei împreună cu alte două fete care erau în aceeași clasă cu mine. Ne-am făcut surori de cruce, înțepându-ne la mână și amestecându-ne sân gele, lucru care îți arată nu numai exaltarea vârstei, ci și cul tul prieteniei, idealul de onoare și de fidelitate în care credeam cu înflăcărare. — Ce spuneau părinții tăi despre alianța voastră? — Mama îmi dăduse voie să aranjez „sediul“ trium viratului într-o odaie de serviciu de la subsolul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ca și cum pe ea o interesa ceea ce avea de spus; dar Lina dispăruse fără ca ele să bage de seamă, probabil să ia pulsul capriciilor lui Rim. -- Am văzut pe urmă în aceeași stagiune în Cetate atâția nebuni feluriți dar înrudiți în exaltarea lor, încît mi-am zis că erau toți copiii gazurilor asfixiante, nemaiobicinuiți să respire aerul oxigenat. Oameni pe care nu-ți aduceai aminte să-i fi întîlnit înainte. Aveau o asemănare hotărâtă, erau flămînziți: de pâine, de carne, de oameni
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
doi, dar nu era urmă de necaz sau de ironie în atitudinea ei. Să fi avut vreo aberație care să o facă să invente o astfel de distracție? Era destul să o vezi, ca să îndepărtezi presupunerea. Cu chipul înfrigurat, cu exaltarea ei gravă, urmărindu-și pătimaș preocuparea într-un fel care nu îngăduia nici un surâs către acel spectacol comedios. De căutai să raționezi te înnămoleai în absurdități, dacă însă porneai de la absurditate ca de la o premisă logică, puteai conchide ceva destul de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mine. Apoi înteme iasem un triumvirat al prieteniei împreună cu alte două fete care erau în aceeași clasă cu mine. Ne-am făcut surori de cruce, înțepându-ne la mână și amestecându-ne sân gele, lucru care îți arată nu numai exaltarea vârstei, ci și cul tul prieteniei, idealul de onoare și de fidelitate în care credeam cu înflăcărare. — Ce spuneau părinții tăi despre alianța voastră? — Mama îmi dăduse voie să aranjez „sediul“ trium viratului într-o odaie de serviciu de la subsolul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
putea coborî pe acest tărâm al „făgăduinței” - portul visat și așteptat de toți ... hai vino - vreau să fii portul meu. Gri încercase să se imagineze îmbrățișând o femeie având o senzație de saturație, de previzibil, rar reușise în momente de exaltare sau de nostalgii să constate că femeia se transformă în altceva sub ochii lui... totul era de înțeles, până când ajungea să constate că un lucru esențial, imposibil de explicat se pierduse pe drum de cele mai multe ori rapid și ireversibil, ofilirea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de criminali pe care îi poți iubi și admira. Îi plac lui Sartre toate acestea? Judecând după neuitatul său personaj Autodidactul din La nausee, nu ne vine să credem. Dar insistând în lectura prefeței sale, altfel destul de indigestă, aflăm explicația exaltării sale nemăsurate, "revoluționare", față de opera lui Jean Genet: cică, chipurile, această lume a pegrei celei mai abjecte, cu care se confundă ca într-o beție, fără posibilitate de iluzionare din partea cititorului că ar fi vorba de vreo parabolă, liricul ei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe terenul liber al marilor răsturnări, și nu o dată, în istorie, asistăm la stingerea temporară a spiritului revoluționar și la înflorirea, nu chiar efemeră, a celor două din urmă. Și nu o dată ne trezim, crezând că sîntem revoluționari, susținând cu exaltare tezele spiritului primar a cărui grosolănie și agresivitate le confundăm cu ardoarea și fermitatea altitudinii. Iar intoleranța obtuză și amenințarea brutală le contemplăm cu stupoare, dar și cu o secretă convingere că spiritului filistin mic-burghez, care ne însoțește în revoluția
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ne-am fi grăbit s-ajungem sus, unde el trebuia să mă arunce pe podea și să-și bage mâna pe sub fusta mea. Așa cum făcea de obicei. Ne vedem curând? m-a întrebat. Te sun mâine? —Bine, am răspuns, deși exaltarea începuse să mi se risipească, precum apa care se scurge din chiuvetă după ce ai scos dopul. Nu se putea ca seara aia să se încheie acolo, nu-i așa? Comportamentul controlat, calm și politicos de pe parcursul întregii seri fusese superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
punct, Wilt ezită. începea să aibă îndoieli în privința solidității planului său. Interveniseră prea multe accidente neașteptate pentru gustul lui. Pe de altă parte, faptul că era singur pe șantierul de construcții, în miez de noapte, îi dădea un sentiment de exaltare. Poate că ar fi mai bine dacă ar pleca acum acasă. Ba nu, trebuia să vadă dacă prostia aia se potrivea. După aceea o s-o dezumfle, o să se întoarcă acasă și-o să repete procedura până când se va fi antrenat suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu mai are răbdare, ci oamenii. Aerul e rece și negru și vânăt, așa îl vrea. Partenerul e undeva alături, chircit, redus. Doarme sau doar ține ochii inchiși. Nu îndrăznește să-l tulbure. Își pleacă doar obosită capul. Trezire, nu exaltare sau greață, de data asta. Nu e decât refuz, refuzul care o travestește, în sfârșit, în ea însăși, ca o mască ultimă, care nu mai acceptă nici o travestire. Ridică privirea spre cerul negru. Clopotele o vor găsi pregătită, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Când o să vii să lucrezi cu mine, o să constați că din cărți nu curge sânge. Și categoric nici fecale. — Dar am și momente bune, adăuga Tom, nedorind să-i lase lui Harry ultimul cuvânt. Clipe de grație de neuitat, mici exaltări, miracole neașteptate. Când plutești prin Times Square la trei dimineața și mașinile au dispărut și brusc ești singur în centrul universului și te plouă cu neon din toate colțurile cerului. Sau când apeși pe accelerație pe Belt Parkway chiar înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de parcă m-ai cunoaște mai bine ca oricine altcineva... — Poate chiar te cunosc, spune el, cu un licăr În ochi. — Poftim? — Poate chiar te cunosc mai bine decât oricine altcineva. Îl fixez, cuprinsă de un amestec ciudat de mânie și exaltare. Fără veste, mă simt de parcă am juca tenis. Sau am dansa. — Nu mă cunoști deloc mai bine decât oricine altcineva ! Îi răspund, pe cel mai usturător ton de care sunt În stare. — Știu că nu vei rămâne cu Connor Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
peste zgomotul de aplauze. — N-am să spun, zice Jack și-mi surâde ușor trist. Promit. Cortina coboară pentru ultima oară și lumea Începe să se ridice de pe scaune, luându-și hainele și gențile. Acum că revenim iar la normal, exaltarea mi se evaporă treptat, și Îngrijorarea mă copleșește din nou. Trebuie să Încerc iar să dau de Jemima. La ieșire, lumea Împânzește curtea, Îndreptându-se spre o sală luminată, aflată vizavi. — Lissy a zis că ne vedem la petrecere, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mă febril în biblioteca lui A. (nu în cea din Chopin, Doamne ferește, am reușit să înghit praf destul în camera lui de-aici). Nici la recitire n-am reușit să descopăr vâna de scriitor a lui Thomas Mann, numai o exaltare naivă de scriitor din secolul al XIX-lea; de altfel și nuvela e de tinerețe, de pe timpul Imperiului. După primul război mondial, sigur n-ar mai fi putut să stăruie tonul ăsta romantic la un german oricât de civilizat, scriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]