793 matches
-
cea creștin-ortodoxă, care crea o comunitate de credință transnațională, ce nu ținea cont nici de granițele etnice nici de cele lingvistice. Intelectualii români de la cumpăna secolului al XX-lea, apostoli ai ideii naționale și ai românismului, erau de-a dreptul exasperați de îndărătnicia țăranilor români de a trece în plan secund identitatea creștină în detrimentul celei naționale. L.-M. Murgescu (1999) relatează cazul unui revizor școlar, care în 1895 deplângea absența identității naționale la țăranii români: "Românii pe care dacă-i întrebăm
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
legitim al lui Pătrașcu cel Bun. Aureola originii sale nobile este iremediabil știrbită prin stabilirea descendenței materne a lui Mihai dintr-o "vânzătoare de rachiu" (Panaitescu, 1936, p. 17). Afirmația că Mihai s-ar trage dintr-o "rachieriță" l-a exasperat în așa măsură pe N. Iorga încât patriarhul istoriografiei românești a denunțat "școala nouă de istorie" care își permitea să enunțe asemenea blasfemii drept antinațională. Panaitescu a mai afirmat în monografia sa critică în care țintea la demitizarea unei figuri
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în picioare, la o distanța respectabilă și își priveau suveranul. Ceremonialul impus de rege pentru le petit couvert este doar un exemplu privind rigorile etichetei, de multe ori absurde:„Cina este servită de altfel cu o ceremonie rituală care îi exasperează pe toți, în afară de rege. Iată cum sunt prezentate regelui preparatele din carne: două gărzi deschid drumul. Urmează apoi ușierul sălii, chelnerul șef cu bastonul său, gentilomul care servea pâinea, controlorul general, controlorul cleric al oficiului, oficianții (adică servitorii obișnuiți) care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
trecută, în prime time pe toate televiziunile naționale, un vioi remake, în regia îndrăzneață a domnului Crin Antonescu, după învolburatele pulsiuni politice ale anului 1866. "Monstruoasa coaliție", inițiată de liberali, sătulă de excesele unui domnitor chefliu și afemeiat 1 și exasperată de nerecunoașterea internațională, îl smulge pe acesta din așternuturile ibovnicei aruncându-l în exil și, la inspirația divină a Brătianului, aduce pe tron un neamț, susținut de Prusia și acceptat de puterile europene. S-ar cuveni, deci, să urmeze o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
decorativ. Există însă și situații în care îngerii, departe de materialitatea carnală din Cântec pentru dezbrăcare, sunt dematerializați până la abstractizare. Dând în vis „ocol grădinii sfinte”, poetul vede cu dezolare că „focosul heruvim flăcărător” nu îi „arată poarta, ca-nainte”. Exasperat de prea multe gânduri nepioase, ce alcătuiesc „un codru de stafii”, el cere Domnului să trimită „un pâlc de îngeri, în spate cu securi”, iar altcândva îngerul lovește în pereții sufletului cu „securea durerii”. Apartenența la tagma angelică poate fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
și exhibiționism provincial sub-mediocru. O preselecție a unor astfel de organizatori este însă, în condițiile actuale, practic imposibilă. Iar pe criteriile dominante de selecție de dorit cât mai diversificate, echilibrate și obiective posibil se poate miza cu atât mai puțin. Exasperează, mai ales, tendințele monopoliste, abuziv-preferențiale și incompetența definitivă a celor mai mulți factori ai Ministerului Culturii. Nu e de mirare, deci, că la primul seminar al Alianței Naționale a Uniunilor de Creatori din România (15-17 decembrie 1995), pe tema Starea artelor în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a istoriei ar putea fi gândite asemenea trasării unei linii deja știute. Trăim vizualitatea după modelul timpului care trece, după modelul narațiunii ca generare sau respectare a unei urme deja existente, pentru că uneori, în privirea noastră,nevoia de narațiune se exasperează, până când vedem cauza, vedem cauzal, vedem obiectele picturale lansându-se unele pe altele. Uneori, înăuntrul privirii noastre, narațiunea ca avertizare, dezvăluire, trădare, convingere, legitimare, mediere, normă, catharsis sau mit, atinge un fel de limită și dispunerea narativă a imaginilor începe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Dar se vede treaba că e o falsă problemă, căci deîndată ce încep dezba terile, Garde se arată într-o cu totul altă lumină: spontan, profund, cu replică promptă și precisă, plin de umor și autoironie. Romanul său i-a exasperat pe etnologi, sociologi, antropologi etc., spune el, pentru că propune o imagine cu totul personală despre aborigenii din nord-vestul Australiei, departe de documentatele scrieri științifice referitoare la zona respectivă. Dar autorul se amuză de aceste controverse, afirmînd că adevărul unui scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rece de-abia începuse. Acest lucru explică într-o oarecare măsură de ce anumite nuanțe ale gîndirii lui s-au pierdut și numai cîteva trăsături au fost luate în seamă în concepția simplistă a politicii anticomuniste de îngrădire, ceea ce i-a exasperat pe unii realiști, printre care și Morgenthau. În alte vremuri, critica sa asupra viziunii lui Hobbes, a soluției acestuia la problema stării de natură (1948: 397-8) și a machiavelismului (1948: 169) nu ar fi fost uitată atît de repede. Însă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
trist ningea... Penetrația umezelii pestetot, atmosfera cețoasă care înăbușe, crâșmele umede, murdare, zidurile vechi ce se dărâmă, pereții uzi și frigul, un mort evreiesc pe ploaie, o fată îngropată pe ploaie, toate acestea sfârșesc prin a da "nervi", prin e exaspera. Atunci, după o fază de prostrație, simțurile sunt cuprinse de o agitație vecină cu demența. Poetul zgâlțână nervos fereastra iubitei ca să-i arate cum plouă cu frunze, bolnavii isterizați răcnesc la ploaie, vitele rag, răcnesc și nebunii și înnebunesc oamenii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
suportă fatalitatea istorică a țării. Sub raportul teatral piesa suferă de prea multă mașinărie scenică. Dezertorul e o piesă vie, ocazională, care folosește în chip original mediul mahalagesc pentru un eveniment sublim. A doua tinerețe (istorie dramatică a unui sexagenar exasperat de nevastă, trăind o clipă de fericire cu o tânără Assunta) are un dialog viguros și o violență de gesturi justificată prin decorul napoletan. Comedia are însă un aer de lucru factice și stilizat în sensul grotesc și baroc al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este interior. Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război își face despre femeie o imagine irealizabilă. El ar dori-o și frumoasă și capabilă de speculația filozofică, de aceea exclamațiile soției "Uf... și filozofia asta" îl exasperează și se încearcă a-i face în patul conjugal o mică Einführung în metafizică, vorbindu-i despre eleați și heraclitieni. Soția se arată (efect mai mult al antipatiei scriitorului) nefilozoafă, geloasă, înșelătoare, lacomă, seacă și rea. Observația morală obiectivă nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
credem că scrisul nu depinde prea mult de convingerile lui sceptice. Încrezătoare sau dezamăgite, ideile află, ușor și din abundență, expresia trebuitoare. Locurile comune se țin, Într-adevăr, lanț. Modelele se degradează repede, avalanșa aceea de diminutive, gingășii, clișee literare exasperează la lectura versurilor, insă, de la un punct, retorismul inconștient Începe să-și creeze propria-i figură. Simțualismul nebulos, spontan, debordant capătă, atunci, gustul ordinei. Bricolînd, poetul Își montează din retoricile tuturor, propria retorică. Formele Încep să-și fabrice fondul de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lin, departe De-al omenirei zgomot, de-a ei fumuri deșarte!” CÎmpia are, aici, și o funcție ocrotitoare. Nu este numai cadrul unei visări plăcute, locul de unde pornește glasul de Înger al iubirii, cîmpia vindecă de griji pe omul deja exasperat de zgomotul lumii. Nu este prima criză de astenie În poezia română. Este curios, doar, s-o Întîlnim la Alecsandri, spirit sociabil, turist cu vocație, prețuitor În grad maxim al comodităților urbane. Să nu pierdem din vedere un fapt important
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poetului pentru o formă de relief, În preferința pentru o culoare a cerului, În atitudinea față de lucruri, un proiect liric, o figură a sensibilității este mereu contrazis În așteptările lui. Sincretismul poetului Îl pune În Încurcătură. Frivolitatea retoricii Îl poate exaspera. Peisajul urmează aceeași cale: ici, muntele este un spațiu primitor, productiv, securizant, colo muntele este un obiect terorizam Într-o imagine mai vastă a haosului. El devine, astfel, pivotul mai multor figuri: de la figura solitudinii mîndre, purificatoare, la figura ororii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai veselești fața. Amărît Îți privești groapa Și mîngîierea ț-e poapa.” 24. În O șezătoare la țară, Povestea Vorbei și celelalte scrieri vine des vorba despre eros sub formele lui, mai ales, degradate de o căsnicie rea. Femeia rea exasperează, pur și simplu, pe Anton Pann. O Întîlnim peste tot: În parabole și istorioare morale sub chipul urîțit de acreala sufletului. Arma ei redutabilă este gura rea. Femeia bună este, după Pann, aceea care nu cîrtește și nu se dă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
său, de femeie sensibilă. Se retrage din nou la conac, fără să se mai gândească la Bizu, cu sentimentul că și-a găsit, în sfârșit, rădăcinile. Realizează însă curând că nu asta își dorea, de fapt, și devine acră, egoistă, exasperată de monotonia vieții și de casa pustie, "cu două bătrâne ce numărau seara broaștele". Povestea însă nu trebuia să se termine așa, în nota realistă ce ar fi transformat-o și pe Mili într-o bătrână decrepită, ducând dorul căminului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în condițiile în care omul contemplativ/ "spectatorul" devine "actor", adică un personaj implicat, gata să subscrie oricând la mișmașurile cărnii. Când totuși intră în joc, individul cu predispoziții creatoare (poetul liric, mai cu seamă) realizează că "în posesia fizică se exasperează și mai mult nevoia contopirii și se face dovada impenetrabilității absolute dintre oameni", și asta deoarece "fiecare e o imensă solitudine; astru condamnat să călătorească pe cer fără a se întâlni cu altul". Asemenea perspectivă pesimistă, "gnostică", atribuită de Lovinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
îl vedem la televizor, dar de puține ori îi înțelegem tâlcul ascuns sub stratul de mimetism și trivialitate sub care defilează astăzi triumfător prin lume. Suntem, pe bună dreptate, fascinanți de fiorul sacru al colindelor (cu condiția să nu fim exasperați de ele la birou sau pe stradă). Unii mai avem (încă) privilegiul să le ascultăm în vechile comunități, la ele acasă, acolo unde se desfășoară încă ritualic. Însă câți dintre noi știm că, în timp, colindele au fost îndelung stigmatizate
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și constructivă, organizată și productivă, în care existența cotidiană să nu mai fie nici blestem, nici suferință, nici irosire de timp, energie și sănătate. Cu magazine pline, accesibile pentru toată lumea. și cu o administrație de stat care să nu te exaspereze niciodată prin haos, abuz, bun plac și mitocănie ! Ce plat, ce mediocru este totuși acest program pentru o Românie de la periferia Europei, unde legile ar trebui să se aplice (măcar în parte), corupția (aproape) să nu existe, funcționarii publici să
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
clerul în structurile statului. Cele două părți văd în concordat atîtea avantaje încît Pius al VII-lea închide ochii în legătură cu *articolele organice pe care Bonaparte le adaugă unilateral pentru a-i calma pe foștii revoluționari pe care atîtea "capucinade" îi exasperează. Pentru a ieși din dezordinea sistemelor juridice provenite de la monarhie și de la Republică, se face o sinteză care să răspundă mentalității momentului și voinței Primului Consul: Codul civil al francezilor, ale cărui 2281 de articole publicate în 1804 afirmă sfîrșitul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sînt, de departe, cei mai bătăioși dintre toți leviatanii și cei mai primejdioși pentru vînători, tocmai prin proverbiala lor cutezanță - deși nu mi-e rușine nici cu balenele cărunte care, cînd îți ies în cale, te atacă aidoma unor diavoli exasperați de podagră. Școlile de tauri sînt mai mari decît școlile-harem. întocmai ca o ceată de studenți tineri, taurii aceștia sînt plini de temperament, de voie bună și de răutate, vînturîndu-se prin lume într-un fel atît de deșucheat și de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vînt laș, care nu pregetă să lovească un om gol, dar în schimb refuză să primească măcar o singură lovitură! Pînă și Ahab e mai curajos și mai nobil. O, dacă vîntul ar avea trup! Dar toate lucrurile care-l exasperează și-l scot din sărite pe om sînt lipsite de trup și totuși active în imaterialitatea lor. Iată o perfidie unică, pe cît de subtilă, pe atît de nimicitoare! Și totuși, repet, jur că vîntul are ceva eroic și grațios
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Jugoslavia" etc (DJTAN, fond Comitetul Regional PMR Timișoara, Dosar 48, 1952, f. 38). Aveau loc de asemenea numeroase conferințe pe teme de politică externă organizate de către secțiile de agitație și propagandă, precum și sancționări și excluderi din partid pentru cei ce, exasperați în principal de ritmul galopant al colectivizărilor, încercau să se sustragă utilizând o gamă foarte variată de mijloace (DJTAN, fond Comitetul Regional PMR Timișoara, Dosar 48, 1952, f. 39). Alte metode utilizate în campania anti-titoistă constau în utilizarea unor "caravane
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
avea curajul să-i contrazică, să le spună că vorbesc aiureli...". Ba, mai mult, "activiștii" care îl înconjurau pe Ceaușescu "începeau să-i mulțumească pentru fiecare gogomănie, ba chiar îi spuneau că vorbele lui i-au iluminat brusc. Eu eram exasperat", mărturisește Budișteanu, "dar găsisem o tactică. Ziceam și eu "da, da, da, foarte bine", dar completam: Nu e bine să vă mai prezentăm o variantă?" El devenea curios și mă întreba despre ce e vorba și începeam un fel de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]