1,679 matches
-
avangardă, exemplificând o aserțiune din Act de prezență: „Cubism, futurism, constructivism s-au revărsat în același dârz cerc: sinteza”. Indiferent dacă, așa cum pare, scriind autorul s-a abandonat dicteului automat sau a operat asocieri imposibile în mod lucid, imagismul său excelează, mai mult decât al oricărui alt autor român, prin arbitrar. Nimeni la noi nu și-a însușit mai în litera ei afirmația lui André Breton că imaginea cea mai puternică e aceea care conține „le degré d’arbitraire le plus
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
este „de a-ți da iluzia cea mai intensivă despre realitatea vieții”. De aceea preferă „romanului psihologic” al lui Paul Bourget calitatea de artă a acelui „studiu de suflet omenesc de la un capăt la altul”, însă fără „teorii”, în care excelează Tolstoi și Dostoievski,intuire a ideii centrale din Creație și analiză, eseul de mai târziu al lui G. Ibrăileanu. A afirma răspicat că „orice roman bun trebuie să fie psihologic” implică opțiunea pentru psihologic nu ca explicare de „resorturi sufletești
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
denunță încălcarea principiilor democratice de către autoritățile statului, nu fără a semnala în același timp, cu perseverență, tertipuri murdare de natură economică, afaceri oneroase, jafuri în avutul public. Lucrată la temperaturi înalte ale indignării, mâniei și revoltei, proza lui de ziar excelează printr-o polemică dusă frecvent până la maxima virulență pamfletară. S. își valorifică în pamflete resursele talentului artistic. Acestea sunt mai puțin bogate și variate decât cele argheziene, dar efectele literare ale caricaturizării extreme, prin asocierea, de pildă, a umanului cu
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
meargă la lucru în Kuweit sau încearcă să atragă beneficiile modernizării. Acestea nu se distribuie însă în mod egal în rândul populației din Arabia Saudită; ele merg cu predilecție în mediul urban, transporturi și armată. În aceste condiții, beduinii tind să exceleze în transporturi (cele mai multe taxiuri sunt proprietatea lor - faptul că nu au șefi tinde să lucreze în această direcție) și să se integreze în structurile statului centralizat mai degrabă prin intermediul armatei. Agricultura le inspira însă puțină încredere, având o atitudine disprețuitoare
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ca polonezii, rușii, bielorușii, cehii și balticii (exceptând letonii, care își valorizează mai puțin rețeaua de prieteni). Ungurii, slovacii, ucrainenii, croații și bulgarii sunt mai aproape de modelul Italiei, Spaniei și Portugaliei. În schimb, majoritatea europenilor consideră familia drept „foarte importantă”. Excelează țările de la marginea continentului: Turcia și Malta (97, respectiv 95%), dar și Islanda, Polonia, Italia, Ungaria, Suedia și cele două Irlande (toate peste 90%) etc. La polul opus, doar țările baltice, Rusia, fosta Germanie de Est, Bielorusia și Croația prezintă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Astăzi acești bunici, încearcă din răsputeri să facă pentru nepoțică ceea ce ar fi trebuit să facă adevărații părinți. Există situații în care un singur bunic se ocupă de creșterea nepoților. De cele mai multe ori, „bunicii unici” sunt în mod exagerat supraprotectori, excelând în opera de distrugere a prestigiului patern prin intervenții mai puțin dorite sau prin răsfăț exagerat, căutând să atragă simpatia nepotului, în detrimentul părinților. Ei fac ca, prin contrast, părinții să apară într-o lumină frustrantă și tulbură în fața copilului. Un
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
un amestec de prefăcătorii, sentimente autentice și trebuințe nevrotice care sunt inspirate de anxietatea fundamentală. La acest tip totul este axat pe a fi, a deveni sau cel puțin a părea tare și inflexibil. Concomitent, tipul agresiv simte nevoia să exceleze, să aibă succes, prestigiu, putere, indiferent de formă, prin orice mijloace, chiar și prin distrugerea morală, psihică sau și fizică a celor care, chipurile, Îi stau În cale . O puternică dorință de a-i exploata pe ceilalți, de a-i
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
Motivul ar fi că, deși amândoi sunt prinși cu minciuna de Socrate, comportamentul lor diferă. După jignirea lui Agamemnon, Ahile jură pe zei că nu va mai sta nici o zi la Troia - și totuși rămâne; iar Ulise, după cum știe toată lumea, excelează în a-și masca gândurile pentru a-și atinge scopurile. Hippias observă însă că Ahile minte involuntar, pe când Ulise minte cu bună știință. Dar Socrate îl salvează pe Ulise în fața unui fals paradox: de fapt, cel care înșală cu bună
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cultului, invocând însă și ilustre exemple din istoria culturii, că s-au lăsat pradă pasiunilor politice, integrându-se în corul urii de rasă și de partid. Benda oferă numeroase exemple de cărturari care au fost marcați de caracteristicile patimii politice, excelând prin excese, ură, idei fixe, urmărind rezultatele imediate, preocupați exclusiv de scopul propus, în dispreț față de argumente. Rolul lor nociv e cu atât mai mare cu cât au posibilitatea, în numele aureolei lor, să influențeze lumea. De la exemplul lui Benda a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Sluțirea măsuriitc "Indiferența nu este obligatorie ori Sluțirea măsurii" Laurențiu șoitutc "Laurențiu Șoitu" Analiza oricărei perioade parcurse oferă șanse pe care, de regulă, le încadrăm în acceptate, neacceptate sau generatoare de indiferență. Intervalul istoric la care ne întoarcem nu poate excela între „oferte” lipsite de importanță pentru cel care a fost în interiorul plin de evenimente. Detașarea - nici ca exercițiu - nu este posibilă în întregime. Amânarea întoarcerii nu se află la îndemâna celor care au trăit evenimentele. Nici ponderea între rezonanțele momentelor nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Voiculescu, Arghezi (uneori polemic). V. se identifică într-un alt Meșter Manole care se zidește pe sine sau se întristează de soarta trecătoare a bradului de Crăciun și realizează o largă simbolistică a cailor - considerându-se, grav-ludic, „ultimul Pan” - ori excelează în câteva ritmuri de „folclor savant” pe tema iubirii (Tot aștept). Trecut printr-o experiență extremă, supraviețuind mulți ani exclusiv în meditație solitară, rugă și speranță, el a îmbogățit literatura română cu două locuri poetice originale: podul și grădina. Oarecum
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
este vorba de ființe sfioase, cu o viață interioară zbuciumată, pe care nu și-o exteriorizează, de unde și lipsa de înțelegere din partea celorlalți, suferințele îndurate. Ele nu pot fi concepute în afara unui anume rigorism moral, caracteristic mediului lor social. Scriitorul excelează în înfățișarea atmosferei rigide, constituită în jurul unui cod etic mai mult îngust decât ferm, pe care uneori oamenii se amuză ei înșiși să îl încalce (De la târg). La impresia de realism degajată de nuvelele lui P.-B. contribuie naturalețea dialogurilor
POPOVICI-BANAŢEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288969_a_290298]
-
Firea lui nu este înclinată către violența ce ține de „estetica țipătului”, ci mai degrabă către sugestia imponderabilă, încărcată de sensuri întunecate, de un insinuant tragism. Poetul, solar, dar privilegiind lumina crepusculară, filtrată, blândă - omul-Flacără, în Pisicile din Torcello (1997) -, excelează în arta sugestiei evanescente, a pastelului alegoric-simbolic. Tendința, firească pentru o astfel de natură poetică, este de manierizare. Începând chiar de la Focul și sărbătoarea și din ce în ce mai pregnant în următoarele cărți, se simte cum poemele se desfășoară în spații exterioare, decorative
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
în ultimele două decenii ale secolului al XX-lea. Nefiind un cronicar în sensul comun al termenului, criticul oferă mai degrabă niște micromonografii unde încearcă să surprindă „figura spiritului creator” al autorilor. Se poate spune că interpretul nu ține să exceleze prin expresivitate, nu simte nici tentația jurnalismului, dar intuiește fără greș esențialul unei opere. Pericolul pare a fi altul: aplicând o grilă de analiză mult mai complexă decât obiectul, criticul tinde uneori să îl deformeze prin supralicitare. Totuși, în majoritatea
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
din spitalul psihiatric în care ajunsese, scriitorul încearcă să exemplifice teze ale psihanalizei. „Endoestezia” și „isteria” omului de teatru, tentativele lui de a evada din ambianța familială pot semnifica o reacție viscerală împotriva unui mediu sufocant și imbecilizant. Literar, romanul excelează în construcția unor scene de viață cotidiană fadă, în conturarea de profiluri banale, dar și în dezvăluirea unor psihologii tarate, printre care și aceea a copilului Andrei Daia, îndărătnic, obraznic, înclinat spre cruzime și perversitate. Analog este construit romanul Plus-minus
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
printr-un motto din Iuvenal: „Difficile est non satyram scribere”. Preludată arbitrar de trei texte fără adeziune, materia „epică” e distribuită în șase capitole, fiecare având în frunte, cu efect violent antifrastic, citate din Stalin și din Ceaușescu. Subiectul nu excelează prin coerență, iar caricatura, de data aceasta orientată altfel, este excesivă. Un politician burghez, deosebit de versatil, Costache Bălănuță, internat sub Ion Antonescu în lagăr, cunoaște acolo un comunist de seamă, Vasile Vasiliu-Roșiorii-dă-Vede, care după 1944 va deveni șeful cu puteri
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
de a-și pune în dificultate interlocutorul, care uneori se eschivează, nu răspunde direct provocărilor. Textul nu e numai un interviu, ci o carte armonios construită, din care se deduc cu claritate și opiniile celui care întreabă. Fără îndoială, P. excelează în publicistică, fiind un observator și un interpret de cele mai multe ori critic al societății românești postrevoluționare. Cronica unei mari dezamăgiri. O istorie mediatică (2000) este urmată în același an de Partidul și partida (atitudini politice). Ambele culegeri lasă să se
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
Cea dintâi carte a lui R., Vara (1972), împrumută titlul unei ample nuvele ce reconstituie cu mijloace narative moderne, bine stăpânite, evenimente din trecut (aici, din perioada de sfârșit a războiului) văzute prin caleidoscopul mișcător al amintirilor. De altfel, autorul excelează în registrul prozei scurte, de varii dimensiuni, găsind în fragmentarul viziunii subiective a naratorului-actant un mijloc adecvat de recompunere a realului la nivelul limbajului. Deseori apelează la lungi monologuri pigmentate cu rememorări de dialoguri, asumate însă de aceeași voce narativă
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
iar seria a II-a între noiembrie 1938 și martie 1940. Director fondator - Al. Alexandrescu, director literar - Nicolae Graur, redactor - G. Tăvala. De la numărul 6, directori sunt Al. Alexandrescu și G. Tăvala, apoi G. Tăvala și Mitică Badea. Publicația, care excelează în poezie și în critică, stă sub semnul recuperării operei lui Al. Macedonski (dintre redactori făcând parte și fiul acestuia, Pavel A. Macedonski) și a orientării moderniste, pusă în evidență de articolele critice și de selecția colaboratorilor. La început se
RAZA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289151_a_290480]
-
1 ianuarie 1919 până în aprilie 1925, sub direcția lui C.G. Costa-Foru. Destinată tineretului, găzduiește în paginile sale o literatură care, deși inegală calitativ, se dovedește unitară din perspectiva criteriului tematic: proză istorică și de aventuri, legende eroice, basme și alegorii. Excelează în proza scurtă, prezentată uneori în foileton. Textele se înscriu în registrul fantastic și alegoric, precum și în cel naturalist și modernist, nelipsind, în același timp, o anume notă didacticistă. Lirica se încadrează stilistic într-un registru larg, de la poezia clasică
REVISTA COPIILOR SI A TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
tendințelor „evazioniste”. Literatura sa este echilibrată, pe calea de mijloc, urmând o tradiție a prozei intelectualiste dintre cele două războaie. În narațiunile de început R. se preocupă în special de personaje, mai mult decât de acțiune, fapt observat de critică: „excelează în caracterele de tineri a căror inocență sau puritate sufletească constituie mize pentru victorii sau eșecuri în medii care-și fac din culpabilitatea colectivă o scuză sau o justificare nemijlocită sau simulată” (Marian Popa). Autorul se mulțumește cu analize vag
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
Leordeanu (supranumit Toporul de argint), în perioada construirii tunelului de la Viștea Mică. Elementul-cheie al reluării, după ani, a investigațiilor este reprezentat de un ceas descoperit în pădure și inscripționat cu numele victimei, fixând data de 27 iulie 1949. Fără a excela prin altceva decât prin natura și accesibilitatea conflictului, romanul impune câteva trăsături, permanentizate ulterior: cadrul general (situat în anii ’60, însă trimițând către evenimente dramatice petrecute imediat după terminarea războiului), detaliul semnificativ, pus în legătură cu o crimă, prezența personajului bizar, cu
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
fratele mai mare, Nicolae A. Papahagi, director al Institutului Român din Constantinopol, director al ziarului „Le Courrier des Balkans” și autor al lucrării Les Roumains de Turquie, privitoare la populația aromânească din Macedonia, provincie a Imperiului Otoman. Doi unchi paterni excelează în același domeniu: Valeriu Papahagi, asistent al lui N. Iorga, și Emil-George Papahagi, jurist, filosof, autor al unor Eseuri editate de P. în 1985. Generația tatălui lui P. se remarcă într-un domeniu profesional diferit: cel medical, iar fratele său
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
conferind nota proprie: un fel de tristețe, de conștiință nefericită, atotprezentă în spatele gesturilor vitaliste ori al ștrengăriilor ludice, care, la rândul lor, devin manierism asumat, joc literar și existențial. De altfel, în epigrame, ca și în câteva proze experimentale, P. excelează în capacitatea de asumare a unui tipar, cultivând construcția prozodică savantă, formula prețioasă a sonetului, concentrarea „ermetică” a catrenului. În epigrame specifică este ironia casantă, exagerarea dusă la absurd, într-o manieră senin-cinică. Realitatea pe care o acoperă textul pare
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
în 1960, Declarația patetică este, de fapt, contemporană cu cartea de debut a lui P. și cuprinde, desfășurată, întreaga sa poetică. Teoretizată însă, aceasta se va găsi într-un argument prezent în Versul liber. În concepția asupra liricii, poetul nu excelează prin ineditul punctelor de vedere, ci prin claritatea cu care își configurează structura. Conceput ca un „surd protest împotriva rutinei”, versul liber nu înseamnă o dezicere de la ordine. Esența poeziei - crede autorul, evocându-l pe Stéphane Mallarmé - constă în tehnică
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]