1,082 matches
-
în joc, din veșnica lui dorință de-a cunoaște: Înțeleg că, pe lîngă o soție-polițai mă întreb dacă astea-s excepții sau regulă generală -, tipul are o poziție socială bună. Foarte! Salar mare? O-o! se luminează Liliana amuzată de exclamația ei. Ofuri? Destule. Pe care simte nevoia să ți le mărturisească în timp ce vă plimbați pe vreo alee, că la masă și-n mașină păstrați tăcere sau elogiați ultima apariție la televizor a lui cutare. De unde știi?! tresare Liliana. Ascultă, Liliana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
șoptește fata după ce ajung în foaier. Ce sînteți? Adică... ce profesie? întreabă Mihai. Studentă. Atunci, nu-mi plătiți. De ce?! îl privește fata cu o expresie de copil derutat. Așa. Am eu o datorie veche... rîde Mihai, amintindu-și cu drag exclamația Violetei: "Studenții nu plătesc". Își surîd și se despart. Se regăsesc în sală, au locuri alături. Mihai îl cedează pe al său. Preferă să stea în spate, să privească de departe. Credeam c-ați plecat... pare să se bucure fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
troleibuz. În ce an? întreabă Mihai. Doi, întoarce fata o clipă ochii spre el. Ce facultate? A.S.E. A! exclamă Mihai scurt, schițînd totodată un gest cu capul înainte, spre clădirea veche a Academiei de Studii Economice. Fata e derutată de exclamație. Încetinește pasul și se uită surprinsă la bărbatul de alături. Mihai o privește și el. Apoi, roșesc amîndoi. Cel puțin, Mihai e sigur de asta. Eu am terminat Fizica, încearcă el să depășească momentul. Cînd? întreabă fata. În anul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
într-un moment de adevăr, cum se întîmplă numai la despărțiri, i-a mărturisit că nu era copilul lui și nici al soțului. Fusese fascinată de Haralamb, pe atunci director general și prieten "bun" cu Iftimie. Cînd acesta, după, auzind exclamația ei de fericire că le-a făcut o vizită tocmai cînd soțul îi era plecat, a rîs: "Ce coincidență?! Eu i-am băgat pe gît problema aceea, ca să poată pleca..." Teona a înțeles că Haralamb i-ar fi trimis soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și are impresia că amețește, înțelege că ar fi vrut să se ducă și el la Tamara, ba chiar se pregătește s-o facă. Dar renunță numai după cîteva clipe. Nu, nu trebuie! vorbește de unul singur, umblînd prin casă. Exclamația asta îi amintește de Liliana. Îi telefonează. Nu răspunde nimeni. Se gîndește iar la Tamara. Parcă o vede privind cu groază mîna însîngerată de țepii cactusului. Formează numărul ei de telefon. Răspunde un bărbat. Altul, nu George. Vă rog, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
eu, să-i chem la masă, pornește Mihai alături, cu privirea în jos, tîrîndu-și cu zgomot picioarele desculțe prin iarbă. Nu-i așa că-i nemaipomenit? o aude pe Tamara șoptind lîngă umărul lui. Dar să alergi dimineața prin iarba înrourată!... Exclamația femeii a fost completată de un gest scurt, prin care i-a prins degetele în palma ei mică, strîngîndu-le cu putere. Surprinși, se opresc amîndoi și se privesc. Fiecare din ei vede la celălalt doar ochii senini pe un obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu putui admite o piatră falsă la un inel de aur, crede-mă! Și cine poate spune cine era aurul și cine piatra falsă? oftează Mihai. Un timp lung, încărcat de aerul trist, tac amîndoi. Cum trecură anii! repetă Liuță exclamația lui Mihai într-un tîrziu, privind fereastra întunecată. Păcat că n-ai discutat mai mult cu Violeta! devine el grav, dovadă clară pentru Mihai faptul că uită să mai vorbească oltenește. Măcar dă-i telefon și cere-i scuze. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
meriți să te sărut, și-am s-o fac! Violeta se oprește și se întoarce spre el speriată. Mihai o privește cu un zîmbet cald: Iartă-mă! Am glumit. Păcat! șoptește femeia și-și vede de drum. Mihai înțelege această exclamație ca pe o mustrare și-și zice că mai rău s-a compromis în fața acestei femei. A avut dreptate Tamara: tot ce face el e mediocru, uneori sub această limită. De ce ești trist? îl întreabă Violeta, luînd loc în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
surd cu fantomele vremii, a fost alta, căreia pînă și Maria ar fi dorit să-i sărute mîna... De fapt... aude glasul frînt al Violetei, cu o tonalitate stranie, complet nouă pentru el, cred că toate mi se trag din exclamația aceea a ta. Întîlnindu-te atunci... și scuză-mă că-ți spun acum și aici, în acest context, dar altă posibilitate de-a-ți putea vorbi nu văd... mi-am dat seama, zic, ce înseamnă prietenia cu un tînăr de vîrsta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Reîntorși în centru, se opresc la cofetăria Ambasador și comandă înghețată. Cînd trec pe lîngă cinematograful Scala, Ana întîrzie în fața afișelor. Dacă ar vrea să intre la film, Mihai ar face-o, dar fără tragere de inimă. Îi lipsește ceva. Exclamația lui George: "dacă e să plece", și faptul că Tamara știe motivul drumurilor sale în Ardeal au umbrit toată povestea lui cu Liliana, au coborît-o în banal, vulgarizînd-o. Simte mînuța Cristinei jucîndu-se cu degetul lui, de care se ține și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Ana e mai dificil, că nu știe dacă găsește cizmulițe și un pulover, cum erau cîndva la Romarta. Iar lui... își va cumpăra hainele pentru care i s-au luat măsurile la combinatul de confecții. Mihai!! se aude în telefon exclamația Violetei. Ei nu, există telepatie!... Chiar mă gîndeam la tine... Mihai îi spune de unde sună și-și cere scuze că n-a făcut-o pînă acum. Noaptea asta plec la București. Stau pînă vineri. La întoarcere, trec pe la combinat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mîini și pe față. Îl aștepta un bărbat cu o ținută elegantă, gesturi precise și părul ușor grizonat la tîmple. Alături, o femeie care semăna izbitor cu Teona. Dar numai de departe. "Sînt sora ei", i-a retezat femeia începutul exclamației ce-i scăpase, mai ales că Mihai o știa pe Teona în spital. I s-a spus că e așteptat pe platforma din fața combinatului, într-un Mercedes alb. Apoi, femeia l-a mai reținut, măsurîndu-l îndelung cu privirea. "Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe cineva? întreabă Mihai. Bărbatul ieșit în fugă se întoarce speriat. Mihai recunoaște în el pe tînărul blond, cu fața de adolescent, care o însoțea pe fata în roșu cînd a văzut-o prima dată. A! îi scapă tînărului o exclamație de surprindere. Mai stă un timp acolo, pe treapta a doua, după care face doar un pas, privindu-l îndelung pe Mihai. Mișto cojocul ăsta! arată el cu capul. Cred c-a costat mult. Depinde... Păcat! pufnește tînărul într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
familie, uzină și literatură. S-a interesat cum poate să-și ia concediu fără plată, pentru că și-a consumat concediul de odihnă, dar nimeni nu știa încă interpretarea corectă a ultimelor modificări din lege. Și-atunci, și-a amintit de exclamația cumnatei: concediu medical! Pe motiv de nervi, că și-așa creatorii sînt considerați de vulg niște trăsniți, măcar să profite de asta. Lazăr, prietenul său, e tovarăș de pescuit cu medicul psihiatru. Șapte zile din primul foc, urmînd ca la expirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de vînătăi În loc de cadouri de Crăciun. — Mă mai gîndesc la asta. Acum hai să ducem pileala. Dacă ești cuminte, Îți dau voie să-ți alegi o sticlă numai a ta. CAPITOLUL 2 Preston Exley smulse pînza. Oaspeții lui scoaseră niște exclamații admirative. Ooo! Aaa! Un consilier municipal bătu din palme, vărsînd niște eggnog pe o matroană din Înalta societate. Lui Ed Exley Îi trecu prin cap că ăsta nu e un ajun de Crăciun tipic pentru un polițist de rînd. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
față cel mai potrivit ar fi „față palidă“. Există o arteră numită Broadway și În Los Angeles. Ea străbate centrul orașului, ajungînd pînă În cartierul chinezesc. Nebun (În idiș În orig.). Office of Strategic Services, agenție americană de informații externe. Exclamație de origine irlandeză, modificare a expresiei „by God“. FILENAME \p D:\carti operare\LA Confidential\ LA Confidential Final.doc PAGE 202
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Uite Koch! Uite Koch!" Era în glasul lui bucurie, și am avut o clipă senzația că îl vede pe Koch în persoană, coborând tacticos, cu mâinile la spate, de-a lungul uretrei mele. Am primit vestea operației aproape testamentar, și exclamația lui Burghele, în care distinsesem bucuria, mi s-a părut, retrospectiv, cruzimea însăși. Astăzi o înțeleg altfel: este strigătul, pentru o clipă victorios, al culturii de câte ori are senzația că a înhățat un adevăr. Este strigătul oricui a plecat în căutarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
despre ce anume să fie vorba? Succesul trebuie să-l cunoști cât ești tânăr, ca să scapi repede de gustul lui și ca să-ți dai seama că nu este niciodată unul adevărat, ci doar o "gloriolă", ceva superficial, până la urmă o exclamație de identificare - "deci așa arătați!" etc. Îți dai seama repede că pe oameni nu-i interesează decât suprafața ta, că uneori nu fac decât să te aproximeze într-un chip ridicol. Într-o zi, cineva mi-a spus că i-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zum Tode ― am propus: "Dasein-ul factic există născîndu-se mereu și născîndu-se el deopotrivă moare deja, în sensul că ființa sa este ființă întru moarte." Mai există și o distincție "de parcurs", când celălalt întărește formularea propusă în traducerea existentă prin exclamația "sculptură!". În acest caz se recunoaște că fraza germană a lui Heidegger a fost impecabil turnată în română, că nu mai e nimic de discutat și că se poate trece mai departe. Înaintăm târâș-grăpiș în textul lui Heidegger, printre "sculpturi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
delicios, darling, delicios“ și-l sărută pe amîndoi obrajii și rotofeiul Își primește fericit premiul, se Întoarce apoi cu paharul lui Juan Lucas În mînă și se duce să-l caute. Străbate living-ul unde e primit cu urale, cu exclamații admirative și e Înconjurat de prieteni, cum s-a obișnuit de o viață Întreagă, pășește fericit rotofeiul, cu obrajii săi trandafirii, dosul mare și sînii ca de femeie, dar e octombrie și el poartă un bluzon de un alb strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dansatoare ca atîtea altele. În schimb. Vlăjganul sări s-o ajute, „Mă Întorc Îndată, comoara mea“, Îi spuse coristei care se topea de dragul lui, ridicîndu-se În picioare și ducînd-o pe Gloria Symphony pînă la estradă, Însoțită de aplauze și de exclamațiile cîtorva indivizi habitués, care nu puteau suporta ideea că tocmai Vlăjganul o aducea la ordine pe cîntăreața cheflie. Izbucniră și alte exclamații cînd o lasă singură cu orchestra. — Agasant ca-ntotdeauna! se auzi un glas. Îl simți cum te-apasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de dragul lui, ridicîndu-se În picioare și ducînd-o pe Gloria Symphony pînă la estradă, Însoțită de aplauze și de exclamațiile cîtorva indivizi habitués, care nu puteau suporta ideea că tocmai Vlăjganul o aducea la ordine pe cîntăreața cheflie. Izbucniră și alte exclamații cînd o lasă singură cu orchestra. — Agasant ca-ntotdeauna! se auzi un glas. Îl simți cum te-apasă pe creier! — Da, răspunse Vlăjganul, oprindu-se o clipă și uitîn-du-se spre colțul de unde venise glasul; cînd eram mic am avut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dansînd face pentru el cît o seară de balet: „CÎnd François descoperă păpușile surorii lui sub un maldăr de foste jucării care nu mai pot avea nume În nici o limbă, și țopăie În cinstea lor un dans caraghios, amestecat cu exclamații, plecăciuni și pauze În care se freacă la ochi de timiditate, atunci nu regret nici muzica, nici coregrafia care poate fi inventată pentru Petrușka“. Nici el, nici eu n-am fi putut ghici că peste vreo douăzeci de ani voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
i se va face atunci rușine de propria lui prostie“. Anul În care am aflat că eram Înzestrat cu un prepuț și un gland a fost și anul primului meu orgasm, În plină oră de gimnastică! De ce semnul ăsta de exclamație? Nu e nimic uimitor În faptul că un orgasm se poate produce la o oră de gimnastică, unde se va recunoaște, sper, că e mai potrivit decît la o oră de religie. La liceu, am devenit imbatabil la exercițiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În anii șaizeci. Cu siguranță că se luptase cu editorul ca s-o obțină. (Nu mai edita el Însuși de cînd cu succesul cărții precedente.) Am citit primele treizeci de pagini umplînd marginile foilor cu semne de Întrebare și de exclamație În fața unor fraze ca aceasta: „Tații nu fac confidențe. Dacă fac, e semn de slăbiciune sau de moarte“. Uneori, semnele de exclamație nu mai erau de ajuns. Un Întreg pasaj Îmi era consacrat. Ce era de făcut? Să pun semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]