767 matches
-
dionisiac"68, insistând asupra laturii sensibile, mai puțin bănuite, Caragiale este, incontestabil, un exemplu de personalitate care se pliază perfect pe mulajul comediografului tipic ale cărui trăsături le-am enumerat succint. Simțul critic caragialian a făcut mai puțin obiectul disputelor exegetice, autorul Scrisorii pierdute fiind apreciat aproape unanim drept sarcastic și profund nesentimental. Umorul, variantă a comicului a cărui trăsătură distinctivă este marca înțelegerii, a compasiunii, este foarte rar reprezentat în ampla operă comică a lui Caragiale. El nu înțelege, nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Bolintineanu, G. Coșbuc, O. Goga, I. Minulescu, Cincinat Pavelescu, T. Arghezi etc. ale căror stereotipii prozodice și de limbaj, ținând și de conformația specifică epopeii, romanței, epigramei, psalmului etc. devin prin imitare caricaturală atât surse de umor cât și reproșuri exegetice. Pastișarea Psalmilor arghezieni, de pildă, implică și surăsul condescendent al criticului în măsură să reproducă tocmai acele dislocări și amputări sintactice, acele subite redistribuiri de valori gramaticale ale cuvintelor, prin care Arghezi forța limbajul să se împrospăteze, dar care, prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale 145, inclusă în Caragialiana sa, completată lăudabil cu cea a lui V. Fanache din capitolele Viața ca Mare Comèdie și Conformismul ironic, din cea de-a doua ediție augmentată a studiului amplu Caragiale 146. Avantajați prin acest enorm sprijin exegetic, nu ne rămâne decât să ținem cont și de considerațiile de natură teoretică amintite în prima parte a acestui subcapitol și să punctăm câteva dintre reperele importante ale paradigmei corespunzatoare ironiei caragialiene, pentru a le putea recunoaște în eventualele reconfigurări
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care Cănuță și Anghelache îndeplinesc un rol christic de redempțiune. Absolutizarea presupusă de abordarea sintetică a tipologiei este întotdeauna pandant al privirii analitice pentru că, în ciuda uniformizării, universul uman caragialian "se sustrage calapodului" (Zarifopol). Din această radiografiere în diagonală a contribuțiilor exegetice în domeniul tipologiei caragialiene rezultă diversitatea abordărilor, dar și parțialitatea interpretărilor, soluțiile propuse fiind întotdeauna în inferioritate față de numărul necunoscutelor. În încercarea de a defini natura personajului caragialian ne situăm adesea "între două povețe" a căror egală putere de seducție
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ideilor"189. Spectacol pe care, de altfel, îl va juca personal în întreaga sa activitate polemică, pusă emblematic sub semnul "notelor și a contranotelor", într-o consecvență a inconsecvenței care definește cel mai bine esența atitudinii ionesciene. Ilustrativ pentru zigzagul exegetic este raportul cu textul arghezian: după ce în martie 1931, Eugen Ionescu lăuda volumul Poarta neagră în paginile Zodiacului, în Nu încearcă să desființeze poemele argheziene, pentru ca în 1943 să facă efortul de a le traduce și publica în Cahiers du
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
drama Năpasta. Considerăm că raportarea la estetica absurdului se dovedește fructuoasă în analiza acestei piese care a stârnit nedumerire și a dat cele mai multe prilejuri de reproșuri critice, nu doar din partea detractorilor operei caragialiene, ci și din partea celor mai obiective condeie exegetice. Paul Zarifopol, de exemplu, descalifică Năpasta pe temeiul convenționalismului, a inautenticității timbrului artistic și, mai cu seamă, a comportamentului absurd al personajului-marionetă Ion: "Monoloagele și aparte-le din Năpasta sunt printre cele mai nenorocite efecte ale teatrului tradițional. Cred că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Urmuz, a adaptat Căldură mare după Caragiale, a tradus, împreună cu Monica Lovinescu O noapte furtunoasă și Conu Leonida și a publicat un Portret al lui Caragiale, (în Note și contranote) comparabil cu cel realizat de Zarifopol ca importanță și adâncime exegetică. În plus, semnează un prim articol în publicația lunară new-yorkeză "România", cu titlul Caragiale, actual și universal 65, în care apreciază, în mod semnificativ, chiar acele elemente prin care Caragiale prefigura teme centrale ale dramaturgiei ionesciene, și anume "dezarticularea psihologiei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru delfin, sunt lipsiți de o cultură elementară, ceea ce nu-i împiedică să țină conferințe pe teme artistice și să se bucure de succes grafomanul plătit să le întocmească o biografie romanțată își însușește mimetic termeni prețioși clișeizați în contexte exegetice, iar Galina este o "crudelă" Grațielă care percepe drept "țal" pentru favorurile amoroase, elogii privind "savantele" studii literare. În manieră caragialescă, succint și cu o ironie aproape insesizabilă, este schițat tipul intelectualului vanitos și la Radu Petrescu. Paginile jurnalului dezvăluie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Motivația interioară a actului parodic și a exercițiului de pastișare este extrem de variată în cazul lui Mircea Horia Simionescu: de la simplul instinct ludic, până la vădita intenție desacralizatoare, prin demontarea și reasamblarea în răspăr a mecanismelor specifice diverselor tipuri de scriitură (exegetică, lexicografică, filosofică, epistolară, picarescă etc.). Se bănuiește, însă, mai mereu, orgolioasa dorință de probare a virtuozității, a capacității de abordare dezinvolte a variatelor stiluri sau, chiar tentația etalării calităților de scriitor total. Clasicizat și deci tezaurizat și confirmat cu valoare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în România Literară, an XXVI, nr. 10, 18-24 martie, 1993. Pruteanu, George, "Proteicul Urmuz", în Cronica, nr. 49,1969, p. 7. Steinhardt, Nicolae, Secretul "Scrisorii pierdute" în revista Ethos, caietul II, Paris, 1975, p. 151. Abstract In an apparently saturated exegetic domain, such as the critique of Caragiale's work, there is, nevertheless, no study dealing with the systematic analysis of Caragialism and of its dissemination in our literature. In direct relation to this, the evolution of the comic and of
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Contribuție la cronologizarea și geneza baladei populare la români), Ion Diaconu (Psihologie și creație populară) și Gh. Pavelescu (Pasărea suflet), toate ilustrând aspecte ale reflecției contemporane în marginea fenomenelor ținând de cultura populară. O notă aparte, ca profunzime și subtilitate exegetică, aduc intervențiile lui Vasile Bogrea. Interpretarea de ordin comparativ, încă la mare preț în perioada respectivă (ca de altfel și cea filologică), se regăsește în încercările unor Silviu Dragomir și Ion Mușlea (despre scriitorii raguzani și refrenul colindelor românești, respectiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
detașat-ironic asupra entuziasmelor și extazelor perechii ei opuse. Călătoria începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P. părăsește teritoriul prozei spre a se instala în cel al comentariului ei, din competiție ieșind biruitor ochiul exegetic. Prima și probabil cea mai mare himeră a criticului este I. L. Caragiale. Încă student fiind, alcătuise o echipă împreună cu Mioara Lujanschi, Călin Andrei Mihăilescu, Ariadna Ștefănescu și Rodica Zafiu, cu care pornise în expediția de descifrare a enigmei „Caragialiei” (o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
J. Kellens), cu excepția celei de-a cincea (Yasna 53), a cărei apariție ulterioară este verosimilă. G³th³ sunt caracterizate de o inspirație unitară și sunt compuse Într-un stil original caracteristic, distingându-se clar de celelalte părți din Avesta. În ciuda dificultăților exegetice, acestea sunt, cu siguranță, izvorul cel mai important pentru Înțelegerea sensului general al mesajului lui Zoroastru (Meillet, 1925, p. 13). În limba lor, numită În mod obișnuit „avestico-gathică” (cf. Bartholomae) sau, mai ales În studiile recente, „avestică veche” (K. Hoffmann
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
biblioteca (dar o păstrează ca reper) spre a coborî în cotidian, surprins cu un ochi când ironic-ludic, când sceptic-melancolic. O altă culegere, Faldurile Mnemosynei (1999; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), reunește o suită de medalioane de memorialiști români. Aceleași virtuți exegetice, puse în relief de o „amprentă stilistică inconfundabilă” (Paul Cornea), în Pluta de naufragiu (2002), suită de microeseuri despre scriitori căzuți în uitare sau insuficient valorificați până acum. Pentru Dicționarul general al literaturii române a elaborat numeroase articole. A mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
a revistei, de reactualizare critică a moștenirii literare, este demonstrată de numerele omagiale consacrate clasicilor, de evocarea sistematică a unor scriitori din prima jumătate a veacului al XX-lea și de restituirea unor texte inedite ale acestora. Contribuțiile istorico-literare și exegetice nu sunt deloc puține și între ele se numără cele ale lui Vladimir Streinu (Sadoveanu, 7/1966), Al. Piru (Viața lui Vasile Alecsandri), Mihai Drăgan (Programul critic al lui Ibrăileanu), I. Constantinescu (comentarii eminesciene la rubrica „Confluențe”), Ion Rotaru (fragmente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
Dar pentru că la aceste lucruri nu am putut ajunge decât pornind de la hotarele lumii și ale libertății noastre, am intitulat totuși această carte Despre limită. Cu excepția Anexelor, care reprezintă formele pe rând abandonate ale discursului despre limită (istorică, hermeneutică și exegetică), paginile acestea alcătuiesc o carte fără bibliografie (nici un nume propriu și nici un citat nu există în ele), o carte inventată din gândurile, pasiunile și lecturile uitate ale autorului; și uneori chiar din mizeria vieților noastre și a istoriei petrecute în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Lenin sunt invocați recurent ca indicând calea cea dreaptă în chestiunea națională. Eșantioanele textuale culese din scrierile celor doi clasici sunt mobilizate în scopul pacificării doctrinare și în vederea raționalizării ideologice a formulei hibride a național-comunismului. Eforturile hermeneutice, adiționate de strădanii exegetice, sunt îndreptate înspre împăciuirea "preocupării pentru înflorirea națiunii socialiste și a statului național" cu solidaritatea socialistă și internaționalismul proletar (Programul PCR, 1975, pp. 145-146). Via Engels și Lenin, Partidul Comunist Român decretă completa compatibilitate dintre cele două doctrine rivale: "națiunea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]