2,012 matches
-
un truc dintr-o veșnică poveste reluată, care nu se încheia nicăieri. Luase epopeea de la început, se simțea ca un Ulise al câmpiei, care își uitase drumul de întors. De aceea nu-și amintea dacă e un hoinar sau e exilat. Se uitase din nou spre Eleonor și-o văzuse mișcându-se prin frunziș. Înțelese deodată ce îl nedumerea: Eleonor nu îmbătrânise deloc, avea același amestec de drăgălășenie jucăușă și de viclenie drăcească. De femeie și de pisică, de jucărie și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ordinul împăratului atunci când a organizat uciderea lui Mihai Viteazul (vezi Mihai Viteazul) în 1601, pe Câmpia Turzii (vezi Câmpia Turzii). Bălcescu Nicolae (1819-1852) - revoluționar și scriitor, a organizat și a participat la revoluția din 1848 în Țara Românească. După înfrângerea revoluției, se exilează în Austria, Franța și Italia, sperând într-o nouă revoluție. A scris Românii supt Mihai-Voievod Viteazul. Autoritățile nu i-au permis revenirea în țară. A murit la 33 de ani, la Palermo, de tuberculoză. Portretul său a fost pus pe
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
s-a destrămat mitul lui Napoleon de eliberator al popoarelor aflate sub stăpânire turcească. Una din cele mai importante moșteniri este Codul juridic, care stă la baza dreptului actual european. Înfrânt de aliați (Anglia, Rusia, Habsburgii) la Waterloo, a fost exilat mai întâi pe insula Elba, apoi pe insula Sf. Elena, unde a murit. naționalizare - trecerea forțată a bunurilor (fabrici, uzine, ateliere, bănci etc.) din proprietatea privată în proprietatea statului, cu scopul desființării burgheziei și crearea proprietății socialiste. națiune - comunitate de
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
condusă de un jude (cneaz) și de sfatul oamenilor „buni și bătrâni”. Avea legi nescrise, respectate cu strictețe. Orhei - vechi târg medieval din Basarabia, lângă Nistru. A făcut parte din Moldova. Ovidiu (43 î. Hr.-18 d. Hr.) - mare poet roman, exilat la malul Mării Negre în Cetatea Tomis (vezi Tomis). De aici a scris scrisori la Roma în care îi descria pe geți. Pacea de la București (1812) - a fost semnată în urma războiului ruso-turc dintre anii 1806-1812. Pentru prima dată în istoria Țării
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
asta frățini-său, și acesta asvîrli pe Genarul până în nori. Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos - iar din două gene de nouri se vedea doi ochi albaștri ca cerul, ce răpezeau fulgere lungi. - Erau ochii Genarului exilat în împărăția aerului. Făt-Frumos domoli pasul calului, și așeză pe fată pe acela al tătîne-său. O zi încă și ajunseră în mândra cetate a împăratului. Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos și de aceea, când se împrăștiă faima venirei lui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fericiți. A fost odată ca niciodată o țară în care bunicii și nepoții lor erau uniți de poveștile lor secrete, niciodată împărtășite cu părinții, a fost odată ca niciodată Republica Socialistă România. Undeva în această țară, din care culorile fuseseră exilate de socialismul biruitor, m-am născut și eu. Am fost și eu, la rândul meu, parte din șirul fără de sfârșit de școlari care se îndrepta către porțile școlilor, am fost și eu un colindător în costum popular chemat iarna în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu ele promisiunea visului care putea fi împărtășit, departe de pionieri, de careurile de adunări, de orele de educație politică și de disciplina nătângă a lecturilor obligatorii. Facultatea de a visa nu putea fi castrată, iar culorile nu puteau fi exilate la nesfârșit. Culorile Pentru mine, ca și pentru o întreagă generație căreia îi aparțin, poarta din zid, deschizând drumul către un teritoriu al libertății, înseamnă banda desenată și poartă un nume - Pif Gadget. Celor de astăzi, atât de obișnuiți cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
poarta de ivoriu a visului, un Sire Galahad ce pătrunde în cetatea adăpostind roza alchimică. Simbolic, căutările lui Corto nu pot fi imaginate fără catalizatorul dezabuzat, tainic și erudit care este profesorul Steiner. Departe de Caraibele în care s-a exilat, Steiner este acum un Vergiliu ce îl face pe Corto să intre în împărăția alchimiei și a Graalului. Drumul către casa lui Hermann Hesse se dovedește a fi mai lung decât oricine ar fi putut anticipa. Ocolul pe care Corto
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și-ar fi coborât geniul ei asupra întinderilor de nisip și oamenilor. Dintre acești gardieni melancolici și amorali ai imperiului, Fanfulla imprimă măștii tragice grandoarea unui personaj decupat din proza decadenților francezi. Fostul dandy, familiar al bordelurilor, alege să se exileze între proprii săi soldați, odată ce semnele leprei se ivesc pe trupul său. Mort viu, ce își contemplă agonia fizică și morală cu cinismul unui chirurg, Fanfulla soarbe din acel martini ce transmite, peste timp și spații, farmecul jazz age. Leprosul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
David la fel cum, în jungla africană a veacului XX, Tipperary O’Hara (prima întruchipare a lui Corto Maltese) îi conducea pe Ann și Daniel Doria către inima ținuturilor fermecate. Luptător într-un război ce este pierdut înainte de a începe, exilat din patrie și rătăcitor animat de himera revanșei, Alan Breck este trup din trupul războinicilor fantaști ai lui Pratt. Ca și Koinski, el duce mai departe un crez, chiar și atunci când cei din jurul lui îl abandonează. Ca și Corto, el
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fără speranță - triburile de indieni. Ceea ce pare o biografie exemplară se schimbă odată cu actul dezertării. Refuzând să ia parte la un masacru al inocenților, refuzând să cauționeze asasinatul comandat de superiorii săi, Kirk se vede redus la poziția de dezertor, exilat pe întinsele câmpii cutreierate de bizoni, obligat să-i evite pe compatrioții săi, cei pentru care nu mai este decât un trădător. Provocarea lui Kirk este legată de găsirea unei noi identități care să o înlocuiască pe cea pierdută. Apropierea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nouă. Autoarea face o remarcă generală pentru toți trimișii din țară că „nici unul nu se uită în ochii interlocutorului ca să nu li se ghicească gândul.” După invazia Cehoslovaciei din 21 august 1968 se trezește reacția rezistenței sovietice de la Moscova. Sovieticii exilează oponenții în cap cu Soljenițîn, astfel că se îngroașă rândul protestatarilor din est, iar intelectualitatea vestică observă că socialismul dorit de ei este o enciclopedie de minciuni. Se combate socialismul pentru că „minte când promite și terorizează când ajunge la putere
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
viață, mai bine moartea, ca ceilalți băieți ai noștri pe care i-au împușcat la Chișinău (pag. 122, 123). Unii oameni au fost informatori, ajungând să-și înfunde în pușcării chiar rude apropiate, fără a mai vorbi de oameni obișnuiți. Exilați pe meleaguri atât de aspre și inospitaliere, munceau în condiții de cruntă mizerie, de lipsuri majore și de boli din cauza cărora mureau copii cu zile, la fel și bătrâni bolnavi (pag. 137). Doar pentru a fi exterminați au fost ridicați
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și simplu. Bineînțeles, au aflat cu toții. Și când s-a întâmplat asta, au spus că nu mai pot fi imparțială. Și că, în consecință, Statele Unite nu mai erau imparțiale. Negocierile au fost suspendate. Uri oftă. Și de aceea te-au exilat departe de munca ta. Ca să te pedepsească. Nu, nu chiar. Eu am făcut asta. M-am pedepsit singură. Încercă să-i dea ocazia să zâmbească, dar abia putea să-i vadă reacția: privirea îi era încețoșată de lacrimi. Faptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
schimonosit, preschimbându-se Într-o mască tristă. — Sosesc vești din numeroase orașe din Anatolia. Nu ai auzit de incidentele din Adana? Intră În casele armenilor sub pretextul de a căuta arme și le pradă. Nu Înțelegi? Toți armenii vor fi exilați. Noi toți! Și iată-te trădându-ți propriul popor. Hovhannes Stamboulian a rămas tăcut un timp, mestecându-și capetele mustății. Apoi a murmurat Încet, dar sigur pe sine: — Trebuie să lucrăm Înpreună, evreii, creștinii și musulmanii. Atâtea secole sub acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
regulă. Nu! Îi va da prioritate tatălui, așa cum spitalele preiau mai Întîi urgențele. Nu vorbise niciodată de tatăl lui, În schimb existau deja destule femei În celelalte romane pe care le scrisese, la fel de interesante ca tînăra Maude, originară din Québec, exilată În Ontario, pe care o Întîlnise la Festival of Authors de la Toronto, un Salon al Cărții care era tot ce se putea organiza mai bun În domeniu: the world’s largest gathering of internationally acclaimed imaginative authors. Maude era sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
literature medievală la Bruxelles În loc să plec la Paris. Părinții se gîndiseră la Început să mă Înscrie la Louvain, la o universitate care, firește, fusese cea mai faimoasă din Europa cu trei veacuri În urmă, dar nu voiam să mă pomenesc exilat Într-un loc izolat, unde cu siguranță nu existau cinematografe exclusiviste. N-aveam de gînd să mă Îngrop la Louvain. Nu voi locui niciodată Într-o casă la comun. Nu voi Împărți bucătăria cu niște tipi care urmau cursuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Center, la Universitatea Stanford. Charlie trebuia să participe la expoziția artiștilor chinezi moderni, intitulată On the Edge, unde Își expuneau lucrările și câțiva dintre artiștii pe care Îi reprezenta. Cel mai bun dintre aceștia era un pictor chinez În vârstă, exilat la Paris, care venise cu această ocazie din Franța. Nu era un personaj uimitor și, atunci când făcuseră cunoștință cu el, În holul expoziției din Cantor Center, li se păruse mai degrabă un bunic oarecare decât un revoluționar al artelor. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Sună de parcă n-ați fi ieșit niciodată din Bel Air. Bărbatul zâmbi. — Ați ghicit. Toate fotografiile astea au fost făcute În Bel Air. Dar nu cel de-aici, cel din Haiti 4. — Nici nu-i de mirare că ați fost exilat În rulotă. Elba dumneavoastră privată. Toate chestiile comerciale sunt În sala mare. — Așa se Întâmplă cu arta serioasă, zise el. — De ce sunt toate lucrările dumneavoastră atât de sumbre? Vă e teamă să faceți fotografii strălucitoare? flirtă ea. — Fotografiez modele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și nicăieri. Ca să mori cu stil, să trăiești În baroc. Numai un demiurg rău ne face să ne simțim buni. Dar dacă Planul cosmic nu există? Ce farsă, să trăiești În exil când nimeni nu te-a trimis acolo. Și exilat dintr-un loc care nu există. Și dacă există el, Planul, dar Îți scapă veșnic? Când religia cedează, intervine arta. Planul Îl inventezi, ca metaforă a aceluia pe care nu-l poți cunoaște. Și un complot omenesc poate umple golul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cea mai mare Înțelepciune, În momentul acela, este că știi că ai aflat prea târziu. Înțelegi totul când nu mai e nimic de Înțeles. Acum știu care este Legea Regatului, a acelui biet, disperat, deșucheat Malkuth În care s-a exilat Înțelepciunea, mergând pe dibuite pentru a-și regăsi propria luciditate pierdută. Adevărul lui Malkuth, unicul adevăr ce strălucește În noaptea sefiroților, e că Înțelepciunea se descoperă goală În Malkuth și descoperă că propriu-i mister stă În a nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
adevărat, numai la Contimporanul, în parte grație relațiilor celor doi lideri ai acesteia — Marcel Iancu și Ion Vinea — cu Lajos Kassák și Támas Aladár. Simpatizanți comuniști, scriitorii radicali maghiari, în frunte cu poetul și gravorul Kassák, fuseseră nevoiți să se exileze în capitala Austriei - ca urmare a înlăturării Comunei lui Béla Kun și a instaurării regimului Horthy -, unde vor edita revista „activistă” Ma (Astăzi). Un element de legătură între cele două avangarde a fost și pictorul sas Hans Mattis Teutsch, colaborator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mà (Astăzi), unde se întîlniră toate talentele tinere. Aerul încărcat roșu al revoluției împleti tinerețea cu ideologia revoluției care ar fi putut realiza cîndva idealul artiștilor de la Ma. Și lumea aștepta noul Christos. Cu reacțiunea albă însă Ma s’a exilat la Viena. Aci apare prima «epopee a mulțimei» de Kassák. Acum se modifică și poezia fiindcă poeții sînt seismografii timpului. O perioadă nouă, o fundare nouă, o limbă nouă se naște cu constructivismul colectiv. Prima antologie a grupării Ma era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însă, acut, complexul de inferioritate autohtonă. În pagina de „revista revistelor“ a numărului 57-58, aprilie 1925, o notiță indică apariția primei reviste de avangardă la Budapesta, după exilul din 1919: „365, director Támas Aladár, Budapest. Arta nouă fusese interzisă și exilată de guvernele amiralului Horthy. Salutăm prima revistă de avangardă la Budapesta”. Preocupările pentru arta nouă maghiară se amplifică în numărul 59 al Contimporanului (28 mai 1925), care găzduiește cel mai consistent grupaj dedicat acesteia. Pe prima pagină — un articol sintetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un poem intitulat „Tabala-lied“ de Robert Reiter și un poem fără titlu al lui Josef Nadass. Ca ilustrații — o reproducere după un Linoleum de Moholy-Nagy și o alta după un desen constructivist (Chioșc) de Lajos Kassák. Toate poemele avangardiștilor maghiari exilați la Viena sînt în limba germană. Articolul semnat de directorul revistei Ma ridică problema „promovării artei maghiare” în străinătate, promovarea artistică externă fiind o obsesie mai generală a țărilor periferice, proaspăt intrate în modernitate. Dînd exemplul dramaturgului Alexandru Brodys, linșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]