822 matches
-
elementelor tehnice și calitative menționate în plânse și prezintă informații, precizări și prescripții complementare planșelor; ... c) planșele, breviarele de calcul și caietele de sarcini sunt complementare; notele explicative înscrise în plânse sunt scurte și cu caracter general, vizând în special explicitarea desenelor; ... d) detaliază notele și cuprind caracteristicile și calitățile materialelor folosite, testele și probele acestora, descriu lucrările care se execută, calitatea, modul de realizare, testele, verificările și probele acestor lucrări, ordinea de execuție și de montaj și aspectul final; ... e
EUR-Lex () [Corola-website/Law/201039_a_202368]
-
de facilități financiare care să susțină această participare (Hasan, apud Aspen et al., 2001, pp. 379-401), putându-se din nou desprinde legăturile și condiționările dintre educația oferită în primii ani de viață și abilitatea, respectiv necesitatea de a învăța continuu. Explicitarea acestei realități educaționale se face din două perspective: 1. A politicii educaționale. Noi concepte au fost create pentru a caracteriza mai bine schimbările educaționale necesare să se producă pentru a face față schimbărilor sociale, economice, culturale și structurale. Documentele Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
diferitelor paradigme, s-au dezvoltat o serie de teorii explicative. Cele mai multe dintre acestea au încercat să explice specificitatea învățării la vârsta adultă. Desigur că pentru fiecare arie de preocupare problematică din practică s-a încercat o teoretizare, întâlnindu-se, astfel, explicitări teoretice pentru problematica învățării la locul de muncă, pentru educația adulților ca investiție în capitalul uman, pentru problematica egalității de gen (destul de puțin dezvoltată, fiind una nouă), a organizațiilor care învață etc. Multe dintre acesteexplicitări teoretice s-au făcut pe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
celor informale, o aplicabilitate aacestora întâlnindu-se, de exemplu, în sociologia organizațională, cu tot ceea ce se poate aplica în educația adulților privind formarea la locul de muncă etc.; - teoria personalității (dezvoltată de T. Parsons, contribuții având și G. Mead), cu explicitări asupra raportului status - rol în definirea individului ori asupra modului în care individul își construiește concepția despre lume și viață, cum se integrează social (cum funcționează mecanismele socializării prin apartenența la diferite grupuri sociale) etc. (Janne, apud Dave, 1991). În
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cum se integrează social (cum funcționează mecanismele socializării prin apartenența la diferite grupuri sociale) etc. (Janne, apud Dave, 1991). În educația adulților, întâlnim, de asemenea, valorificări din diferite domenii ale sociologiei: sociologia urbană, a comunicațiilor de masă, a culturii (cu explicitări, de exemplu, asupra problematicii timpului liber), dar, mai ales, sociologia educației (de exemplu, problematica egalității de șanse privind accesul la educație) etc. Tot cu o puternică inspirație sociologică sunt și studiile privind participarea adulților la educație și structura demografică a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și instituțiilor, ceea ce permite șigrupurilor marginalizate social să-și afirme valoarea egală. Chiar dacă postmodernismul poate fi criticat pentru un prea mare relativism, avantajul este că dispersează diferitele forțe de opresiune, așa cum sunt evidențiate de acest grupaj teoretic. Fundamentul antropologic aduce explicitări în domeniul educației adulților mai ales prin studiile privind rolul educației în schimbarea socială și culturală, privind continuitățile și discontinuitățile în evoluția educației adulților sau cele privind mediul sociocultural, structura și funcționarea instituțiilor educaționale. Antropologia educațională, deși un câmp de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
astfel, rolul celui de-al treilea element, cercetarea. Aceasta clarifică, prin investigare sistematică, relația dintre teorie și practică (aspectele empirice). Cercetarea științifică are rolul de a dezvolta noi teorii, de a relata sau de a descoperi noi fapte ce necesită explicitări și justificări. Cercetarea leagă teoria de practică în patru moduri diferite (Usher și Bryant, 1989): Aici, cercetarea este inițiată de ipotezele teoretice, care sugerează anumite probleme pentru cercetare. Cercetătorul trebuie să măsoare doar aspectele relevante din realitatea empirică, doar cele
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de facilități financiare care să susțină această participare (Hasan, apud Aspen et al., 2001, pp. 379-401), putându-se din nou desprinde legăturile și condiționările dintre educația oferită în primii ani de viață și abilitatea, respectiv necesitatea de a învăța continuu. Explicitarea acestei realități educaționale se face din două perspective: 1. A politicii educaționale. Noi concepte au fost create pentru a caracteriza mai bine schimbările educaționale necesare să se producă pentru a face față schimbărilor sociale, economice, culturale și structurale. Documentele Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
diferitelor paradigme, s-au dezvoltat o serie de teorii explicative. Cele mai multe dintre acestea au încercat să explice specificitatea învățării la vârsta adultă. Desigur că pentru fiecare arie de preocupare problematică din practică s-a încercat o teoretizare, întâlnindu-se, astfel, explicitări teoretice pentru problematica învățării la locul de muncă, pentru educația adulților ca investiție în capitalul uman, pentru problematica egalității de gen (destul de puțin dezvoltată, fiind una nouă), a organizațiilor care învață etc. Multe dintre acesteexplicitări teoretice s-au făcut pe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
celor informale, o aplicabilitate aacestora întâlnindu-se, de exemplu, în sociologia organizațională, cu tot ceea ce se poate aplica în educația adulților privind formarea la locul de muncă etc.; - teoria personalității (dezvoltată de T. Parsons, contribuții având și G. Mead), cu explicitări asupra raportului status - rol în definirea individului ori asupra modului în care individul își construiește concepția despre lume și viață, cum se integrează social (cum funcționează mecanismele socializării prin apartenența la diferite grupuri sociale) etc. (Janne, apud Dave, 1991). În
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cum se integrează social (cum funcționează mecanismele socializării prin apartenența la diferite grupuri sociale) etc. (Janne, apud Dave, 1991). În educația adulților, întâlnim, de asemenea, valorificări din diferite domenii ale sociologiei: sociologia urbană, a comunicațiilor de masă, a culturii (cu explicitări, de exemplu, asupra problematicii timpului liber), dar, mai ales, sociologia educației (de exemplu, problematica egalității de șanse privind accesul la educație) etc. Tot cu o puternică inspirație sociologică sunt și studiile privind participarea adulților la educație și structura demografică a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și instituțiilor, ceea ce permite șigrupurilor marginalizate social să-și afirme valoarea egală. Chiar dacă postmodernismul poate fi criticat pentru un prea mare relativism, avantajul este că dispersează diferitele forțe de opresiune, așa cum sunt evidențiate de acest grupaj teoretic. Fundamentul antropologic aduce explicitări în domeniul educației adulților mai ales prin studiile privind rolul educației în schimbarea socială și culturală, privind continuitățile și discontinuitățile în evoluția educației adulților sau cele privind mediul sociocultural, structura și funcționarea instituțiilor educaționale. Antropologia educațională, deși un câmp de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
astfel, rolul celui de-al treilea element, cercetarea. Aceasta clarifică, prin investigare sistematică, relația dintre teorie și practică (aspectele empirice). Cercetarea științifică are rolul de a dezvolta noi teorii, de a relata sau de a descoperi noi fapte ce necesită explicitări și justificări. Cercetarea leagă teoria de practică în patru moduri diferite (Usher și Bryant, 1989): Aici, cercetarea este inițiată de ipotezele teoretice, care sugerează anumite probleme pentru cercetare. Cercetătorul trebuie să măsoare doar aspectele relevante din realitatea empirică, doar cele
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
da naștere. O alt] alternativ] ar putea-o constitui faptul c] principiul nu este de sine st]ț]tor, ci pornește de la preocuparea pentru binele oamenilor, al]turi de convingerea c] ființele umane au de suferit în urmă dispariției speciilor. Explicitarea angajamentul etic este primul pas înspre a-l supune unei evalu]ri critice sau argument]ri. Această din urm] se impune în cazul în care trebuie s] se decid] asupra unor etici de mediu diferite. Nu este de ajuns că
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
simțea irepresibilă nevoie să-și detalieze, în scris, către fratele său Theo, momentele lucrului, zbuciumul, proiectele. Era, ea, sarabanda vorbelor scrise, una în sine, doar de dragul exercițiului epistolar, de altfel atît de la modă în vreme? Nu. Angoasele olandezului aveau rostul explicitării îndoielilor. Dureroaselor îndoieli ale diletantului de geniu. Că va fi înțeles greșit de contemporani, de improbabilii discipoli. Apoi, modernii tîrzii, mai toți s-au exersat prolific în pagini de exegeză. Iar suprarealiștii, dadaiștii au practicat, dincolo de pagina scrisă, gesticulații exhibiționiste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
are acest sens, deși o descriere a sa este, cumva, nevoită să procedeze invers. Desigur, aici se află multe probleme, care, pe de o parte, vizează "empirismul kantian" eventual, de natură humeană -, iar pe de alta, "raționalismul" său condiționant în explicitarea constituirii cunoștinței veritabile și a diferenței dintre faptul de a cunoaște și faptul de a gândi. Analogiile experienței constituie o dovadă pentru cele afirmate mai sus în privința sensului constituirii fenomenale. Dar ceea ce este important acum ține de sensul de judecată
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că prin discuția despre postulatele gândirii empirice, al patrulea gen de principii ale intelectului, sunt formulate reguli de semnificație condiții de posibilitate ale fenomenului însuși. E drept, Kant precizează de la începutul discuției că nu ar mai fi vorba decât despre "explicitări" ale celor trei categorii ale modalității: posibilitate, existență, necesitate. Totuși, obiectul este presupus ca fiind constituit; exercițiul acestor limitări prin reguli care vizează aplicarea empirică a celor trei categorii nu ar fi posibil fără "obiect". Dar cele trei postulate nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
existență, necesitate. Totuși, obiectul este presupus ca fiind constituit; exercițiul acestor limitări prin reguli care vizează aplicarea empirică a celor trei categorii nu ar fi posibil fără "obiect". Dar cele trei postulate nu adaugă nimic constituirii fenomenale? Sunt ele simple "explicitări", exerciții analitice asupra unor concepte? Desigur, nu; este vorba mai degrabă despre ceea ce am putea numi exercițiu transcendental, adică unul de lămurire a condițiilor de posibilitate a fenomenului și cunoștinței veritabile. Nu doar că adaugă ceva constituirii fenomenale, dar o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
existențială a Dasein-ului; sau ar fi putut fi vorba chiar de o "analitică" propriu-zisă a timpului și o "dialectică" a temporalității. Totuși, problema legăturii dintre Dasein și temporalitate este tematizată în partea a doua a analiticii construite, din motive de explicitare a ființei Dasein-ului, dat fiind faptul că ființa, potrivit gândirii grecești pe care Heidegger o reconstituie, este timp, iar după gândirea heideggeriană Dasein-ul însuși este timp. O parte din acest proiect se află, de asemenea, într-un text de curs
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tocmai amintite au propria lor autonomie metodologică; sensul și-l capătă, totuși, de la acest principiu al analiticii existențiale: scoaterea la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență. De exemplu, în Probleme fundamentale ale fenomenologiei, Heidegger prezintă predicația ca "o explicitare ce pune în evidență".164 E drept, nu este vorba în mod direct despre "scoatere la iveală", cu toate că "punerea în evidență" nu este posibilă decât ca un mijloc pentru o scoatere la iveală; de asemenea, este pusă în evidență, prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
caracter de predeterminare "semantică"; ele au conlucrat de la bun început în proiectul conceptului Dasein-ului, așa cum a fost arătat și mai sus. Din perspectiva lor, "analitica" (în concept judicativ) este activă în ipostaza analiticii existențiale a Dasein-ului (cazul proiectului heideggerian): însăși "explicitarea" acestuia o presupune prin exercițiul unor funcții judicativ-constitutive, cum este și cea a întemeierii; și, cum se va arăta, constituirea "temporală" a Dasein-ului. Trebuie totuși regândită însăși posibilitatea acestei ipostazieri "existențiale" a analiticii (poate fi vorba doar despre o simplă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de tip judicativ. Pentru a înțelege mai bine această legătură, ar trebui refăcut întregul demers heideggerian privind "deținerea prealabilă", "privirea prealabilă", "conceperea prealabilă" și modalitățile prin care acestea asigură fundamentarea existențială a enunțului, socotit el însuși un efect ontologic al "explicitării de ordinul înțelegerii".166 Dar despre această constituire va fi vorba mai cu seamă în partea a doua. În toate acestea observăm precomprehensiuni active în proiectul analiticii existențiale, dar și sensuri bine constituite prin chiar operațiile sale. Ultimul dintre acestea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenologic al analiticii existențiale, anume adevărul. Enunțul (Aussage), adică judecata, nu prezintă o semnificație directă pentru ontologia fundamentală, decât în măsura în care este legat de un element al structurii Dasein-ului. În Ființă și timp, enunțul este formă de punere în evidență ca explicitare a unei înțelegeri (punere în evidență, predicație și comunicare, detaliază Heidegger); toate acestea, desigur, proprii Dasein-ului. De asemenea, atâta vreme cât enunțul trece doar expresie a "conceperii prealabile" (urmând deținerii și privirii prealabile), el poate constitui un semn al prezenței făptuitoare a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu alta (acel obiect intențional și nu altul; "ceva ca ceva", în termeni heideggerieni) "descoperă" nu doar ființarea ca ființare, ci cum este ea tocmai în dimensiunea acelui act intențional. Așa încât, structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei înțelegeri ar putea fi următoarele: a) ființarea-la- îndemână (structură obiectuală corespunzătoare intenționalității în forma privirii prealabile); b) "ceva ca ceva" (obiect intențional corespunzător intenționalității ca înțelegere și explicitare); c) ființarea-simplu-prezentă (structură obiectuală corespunzătoare conceperii prealabile); d) "ca" (un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Așa încât, structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei înțelegeri ar putea fi următoarele: a) ființarea-la- îndemână (structură obiectuală corespunzătoare intenționalității în forma privirii prealabile); b) "ceva ca ceva" (obiect intențional corespunzător intenționalității ca înțelegere și explicitare); c) ființarea-simplu-prezentă (structură obiectuală corespunzătoare conceperii prealabile); d) "ca" (un fel de operator intențional cu un caracter obiectual de necontestat, la nivel existențial-hermeneutic și apofantic-enunțiativ: "'Ca'-ul originar al exlicitării (έρμηνεία) care înțelege la nivelul privirii-ambientale îl vom numi 'ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]