8,599 matches
-
Acordul General pentru Tarife și Comerț hotărîseră să reducă și mai mult taxele vamale pentru statele ce beneficiau de Clauză. Această reducere adîncea diferența dintre taxele cu Clauză și cele fără Clauză. De exemplu, produsul de bază pe care-l exporta România către Statele Unite era combustibilul. Fără Clauză, taxa vamală era de 5 cenți pe galon, iar cu aceasta, de 1,25 cenți pe galon 1478. Pe 4 ianuarie 1972, Bogdan s-a întîlnit cu Herb Stein, de la Consiliul de Consultanți
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cerut să acorde României "Clauza națiunii celei mai favorizate", care ar fi dat produselor românești o "bază de sprijin egală" pe piața americană. Ceaușescu a menționat că România importă din ce în ce mai multe produse americane, adăugînd însă că "totodată, trebuie să și exportăm către Statele Unite". Un comerț liber nu era numai o problemă economică, ci și un mijloc de a promova "pacea în toată lumea"1623. După prînz, Ceaușescu a vorbit cu reporterii de la National Press Club, din Washington. El a menționat că a
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
taxe vamale preferențiale sau GSP1693. Acest sistem legaliza taxele preferențiale pentru țările slab dezvoltate sau, cum mai erau uneori numite, țările beneficiare în curs de dezvoltare. Acest tratament preferențial scutea țara beneficiară de taxe vamale pentru produsele pe care le exporta într-o țară dezvoltată. Comitetul de Finanțe înaintase proiectul cu unele schimbări, una din acestea excluzînd posibilitatea ca vreo țară comunistă să beneficieze de acest sistem. Mondale a solicitat Senatului să anexeze un amendament prin care să se facă o
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
interzicerea dumpingului produselor de pe piața americană. Neavînd economie de piață, România avea mînă de lucru ieftină și putea produce produse ieftine. Atît forțele de muncă americane, cît și cele manageriale voiau să li se garanteze că România nu intenționează să exporte atît de multe produse specifice încît să pună în pericol sau chiar să submineze piața de desfacere pentru anumite mărfuri 1703. Pe de altă parte, negocierile vizau problema emigrării. Acesta era un subiect delicat. Ceaușescu a precizat în repetate rînduri
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
românești puteau primi statutul de "Clauză a națiunii celei mai favorizate" și Bucureștiul putea primi din nou credite Eximbank, care fuseseră suspendate din decembrie 1974. Prin acest acord comercial, România nu era exceptată de la lista restricțiilor de export, dar putea exporta mai ușor sticlă și articole de sticlărie, îmbrăcăminte, mobilă din lemn, plăci de oțel și încălțăminte de piele, în Statele Unite 1758. Pentru unii, în special pentru Ion Pacepa, care-și părăsise țara și pentru David Funderburk, ambasadorul Americii în România
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
au implementat un program SGP care urma să se prelungească pînă în 1985. În aceeași zi, România a început să beneficieze de sistemul generalizat de taxe preferențiale 1773. Aceasta însemna că în funcție de valoarea în dolari și de cantitate, Bucureștiul putea exporta în SUA orice produs dintr-o listă de 2.724 de articole, fără a plăti vamă1774. Beneficiind de "Clauza națiunii celei mai favorizate" și de sistemul generalizat de taxe preferențiale, în ianuarie 1976, România era pregătită să-și dezvolte comerțul
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Printre celelalte teme abordate s-au numărat necesitatea creditelor pentru România și reglementările de antidumping ale Washingtonului. O dată cu semnarea Acordului pe termen lung, a Acordului privind pescuitul și a Acordului cu privire la transportul aerian, din decembrie, care garanta că planoarele românești exportate către Statele Unite se încadrau în standardele aviatice americane s-au încheiat și inițiativele Administrației Ford în direcția îmbunătățirii relațiilor între SUA și România 1838. Poporul american hotărîse să aleagă din nou un democrat în fruntea Casei Albe, după opt ani
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și-au reafirmat intenția de a ajunge, pînă în 1980, la un comerț bilateral în valoare de un miliard de dolari. Rapoartele arătau că în primii doi ani în care România beneficiase de "Clauza națiunii celei mai favorizate", America îi exportase acesteia în special cărbune bituminos și produse agricole, printre care boabe de soia, piele de vită, grîu nemăcinat și porumb. În schimb, exporturile românești au constat, în proporție de 32%, în păcură și benzină. Autoritățile administrative din ambele țări erau
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
circumstanțele în momentul în care președintele a solicitat Congresului scutirea României de condiția emigrării. Administrația s-a grăbit să arate că în primele patru luni ale anului 1979, Washingtonul și-a schimbat balanța comercială de plăți deficitare cu România. America exportase către România bunuri în valoare de 164 milioane de dolari și nu importase decît echivalentul a 90 de milioane de dolari 1995. Congresul și derogarea din 1979 Pe 14 iunie, Richard Schulze, din Pennsylvania, Larry McDonald, din Georgia și Robert
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
străinătate, pentru a compensa neajunsurile legate de materia primă și alte deficiențe industriale. Această politică de substituire a importului fusese încununată de un mare succes, mai ales între 1973 și 1977, dar ea agrava acum problemele românești. România nu putea exporta produse finite și nici agricole către Occident fără să importe energie și alte materii prime, de care devenise dependentă. Prețul acestor exporturi a crescut substanțial în momentul în care exporturile românești pe valută forte au scăzut ca volum și valoare
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mod cert rezervele de petrol, România fiind nevoită să-și cumpere rezervele necesare la prețul pieței. Astfel, costurile de rafinare au crescut, la rîndul lor, atît de mult încît aceasta nu mai era rentabilă, eliminîndu-se, așadar, unul din principalele produse exportate de România 2111. O altă problemă era agricultura. Considerată, în mod tradițional, ca fiind mai puțin importantă decît industria, producția alimentară înregistrase un declin în ultimii ani. Aceasta se datora, parțial, refacerii greoaie după cutremurul din 1977 și vremii nefavorabile
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
fiind mai puțin importantă decît industria, producția alimentară înregistrase un declin în ultimii ani. Aceasta se datora, parțial, refacerii greoaie după cutremurul din 1977 și vremii nefavorabile din 1980 și 1981. Și pentru a agrava și mai mult problema, Bucureștiul exporta cea mai mare parte a producției de alimente, pentru a-și compensa deficitul înregistrat în comerțul exterior. Ca urmare, țara se confrunta cu o criză alimentară, mai ales în zonele urbane. Articolele de presă relatau revolte sporadice, datorate crizei de
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
convorbiri, Constantin a discutat cu secretarul de Comerț Baldrige despre o gamă variată de subiecte și în special despre prelungirea "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru România. Bucureștiul voia, de asemenea, să-și mărească lista produselor pe care le putea exporta în regimul sistemului generalizat de taxe preferențiale. La încheierea sesiunii, ambele delegații au convenit să sprijine activitatea Consiliului Economic Româno-American și să se străduiască, în continuare, să îmbunătățească relațiile comerciale dintre cele două țări2164. La Washington, Constantin și membrii delegației
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
contribuia la deficitul comercial al SUA. Datorită eforturilor lui Ceaușescu de a reduce importurile și de a spori volumul exporturilor, la sfîrșitul anului 1981, balanța comercială dintre Washington și București a înregistrat o schimbare semnificativă. În acel an, Statele Unite au exportat produse în valoare de 504 milioane de dolari și au importat, în schimb, echivalentul a 612 milioane de dolari, înregistrînd un deficit comercial de 108 milioane de dolari 2171. În 1980, America avusese un surplus comercial de 400 milioane de
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
În vreme ce Shultz se pregătea pentru vizita în Europa de Est, Ceaușescu își pregătea compatrioții pentru o altă iarnă grea și austeră. Într-o cuvîntare susținută la Plenara CC al PCR, pe 13 noiembrie, acesta le-a spus delegaților că România trebuie să exporte o cantitate mai mare de carne. Fiecare județ trebuia să livreze statului o anumită normă. Restul de carne putea rămîne în județul respectiv. El sugera ca în cazul în care ar rămîne capete de porci, acest surplus să fie consumat
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
doi conveniseră să-și asume "responsabilitatea" nu numai pentru bunăstarea propriului popor, dar și pentru "cauza comună a socialismului"2448. Mai mult decît atît, România acceptase să înființeze, împreună cu Moscova, întreprinderi mixte, pentru a produce bunuri pe care să le exporte în Lumea a Treia; era un acord ce amintea de sovromurile de după al doilea Război Mondial. Culmea este că acest comunicat arăta că cei doi se înțeleseseră, în privința afacerilor externe, mult mai bine decît ar fi vrut Ceaușescu să recunoască
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să fugă din țară; singurele piedici erau grănicerii și barierele de la graniță, ambele ineficiente. Cei ce fugeau din țară povesteau despre lipsurile din România. Din cauza obsesiei lui Ceaușescu de a-și achita datoriile externe, hrana era produsă pentru a fi exportată, nu consumată pe plan intern. Principala sursă de carne a consumatorului de rînd era carcasa de animal, dacă acesta nu putea accede la "piața neagră", prin intermediul țigărilor Kent. Fiind din ce în ce mai numeroase, aceste relatări au avut un ecou și mai mare
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
corelau ajutorul străin cu practicile comerciale ale aliaților lor. Washingtonul amenința să sancționeze țările ce beneficiau de fonduri ale Planului Marshall în cazul în care acestea ar fi furnizat sau transbordat către statele comuniste mărfuri interzise de către SUA a fi exportate. Îngrădirile impuse exporturilor de către Administrația americană afectau atît comerțul Vest-Vest, cît și relațiile comerciale Est-Vest. Cu toate acestea, politica americană de control al exporturilor nu a putut fi elaborată fără ca între membrii Cabinetului să apară disensiuni considerabile. Pînă în 1958
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
1217 Public Papers of the President, Lyndon B. Johnson, 1966, II, 1128-1129; "Almanah", publicație trimestrială a Congresului,1966, vol. XXII, 439 1218 Pînă la sfîrșitul mandatului lui Johnson, Departamentul Comerțului ar fi trebuit să lărgească gama produselor ce se puteau exporta la aproape 700 de articole (Raport, p. 1-2, Controlul exporturilor, vol. I, Partea III, Departamentul Comerțului, Istoria administrativă, Biblioteca LBJ). O serie de congresmeni înfuriați și-au coalizat eforturile pentru a bloca creditele acordate de către Eximbank țărilor din estul Europei
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
On Trade between the United States and the Nonmarket Economy Countries, al 95-lea Congres, sesiunea I, 1977, p. 23. Republica Socialistă România a acceptat, de asemenea, să-și reducă exporturile de sticlă către SUA la două treimi din ceea ce exportase în 1976. 1791 Congresul SUA, Comitetul pentru Relații Internaționale al Camerei Reprezentanților, audieri la Comisia pentru Securitate Internațională și știință, United States National Security Policy vis-à-vis Eastern Europe (The Sonnenfeldt Doctrine), al 94-lea Congres, sesiunea a II-a, 1976
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
negre: "țigani" care nu respectă statul de drept, care amenință Europa civilizată, care nu merită a intra în "spațiul Schengen", care nu sunt buni decât pentru a renunța la bogățiile solulului și subsolului, date pe nimic altora, până la români care exportă "tuberculorză" în Anglia (după tabloidul The Sun), amenințând nația engleză cu nimicirea etc... Ca să nu mai vorbim de reaprinderea propagandei românofobe maghiare și rusești în Ardeal și la Chișinău, care vrea să demosntreze lumii întregi că "adevărata dragoste" de Tranilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
diferențele relative ale prețurilor acestora în cele două țări, reprezintă factorul determinant al comerțului care are loc între ele (în ipoteza unor tehnologii și preferințe ale consumatorilor similare). Teorema Heckscher-Ohlin (H-O) se referă la faptul că fiecare națiune va exporta bunul care utilizează intensiv factorul de producție relativ mai abundent și mai ieftin și va importa bunul care este relativ mai rar și mai scump. Gradul de abundență a unei anumite țări, în ceea ce privește un anumit factor de producție, este direct
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
fără să facă nici o precizare clară cu privire la direcția în care se va deplasa fiecare produs tranzacționat. Acest lucru însă nu a constituit o scăpare a modelului, autorul arătând că un anumit produs poate parcurge ambele sensuri, fiind deci importat și exportat de către aceeași țară. Fenomenul prezentat se situează într-o contradicție clară cu modelele de comerț ale predecesorilor săi, așa cum scot în evidență și profesorii americani Dennis Appleyard și Alfred Field: "cum poate o țară să aibă un avantaj comparativ și
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
însuși un câștig important în satisfacerea la un nivel superior a preferințelor și gusturilor extrem de variate ale acestora. În anul 1983, Krugman nota: "dotarea cu factori de producție poate determina sfera generală a bunurilor pe care o țară le va exporta și importa; dar în interiorul acestei sfere, diferențierea produselor și economiile de scară joacă un rol foarte important în generarea comerțului și a câștigurilor din comerț"17 Un alt rezultat deosebit de important al modelului Krugman îl reprezintă creșterea nivelului de bunăstare
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
parte și România, se referă cu deosebire la: teoria ciclului de viață a produsului (Vernon) nu indică o perspectivă optimistă asupra performanțelor viitoare de export ale țărilor în curs de dezvoltare, datorită faptului că sugerează ca acestea să continue să exporte mai mult produse învechite decât bunuri care încorporează o tehnologie modernă; existența totuși a unui potențial în vederea deplasării de la exportul produselor primare spre cel al produselor cu un nivel relativ crescut de prelucrare, așa cum au procedat Taiwan-ul, Coreea de Sud și
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]