1,154 matches
-
identificăm trei elemente-cheie din creația lui Blaga: tăcerea, cuvântul, cântecul și o temă principală, orfismul, care încearcă să releve biografia poetului-cântăreț. Meșterul Manole L. Blaga scrie un teatru poetic, un teatru de idei, orientându-se spre mit, literatura populară, estetica expresionistă (tensiunea vizionară, sentimentul absolutului, interiorizarea ideilor, retrăirea fondului mitic primitiv, lupta conștiinței umane cu forțele iraționale). Meșterul Manole amplifică semnificațiile mitului creației (balada Mănăstirea Argeșului), dezvoltă tema sacrificiului ("jertfa creației") și evidențiază năzuința artistului spre absolut, căutarea adevărului ce depășește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mitic românesc. În acest cadru, se ivește Bogumil, apariție demonică, între Dumnezeu și Stanail: "numai jertfa cea mare poate să ajute". Manole devine extatic, vizionar până în momentul când se prăbușește din clopotniță, își "teatralizează" propria sfâșiere lăuntrică. Din acest scenariu expresionist se rețin semnele rău-prevestitoare: zidirea bisericii durează șapte ani, dragostea lui Manole cu Mira a durat șapte ani; se rețin viziunile stihiale ale lui Găman, revolta meșterilor zidari, jurământul, zidirea Mirei, Manole care înainte de a se prăbuși din clopotniță trage
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mică parte, iar totul pare a fi mult prea puțin imaginația lui Catherine decât realitate. Filmul pare a fi omis ceva din tonul satiric al românului în favoarea unei scene horror, completate cu secvențe masochiste de vis, demne de un cinematograf expresionist. Apar personaje bizare, cum ar fi marchiza străină, si este depășită până și acuratețea istorică atunci cand Catherine și John Thorpe se destind în băile române, iar generalul Tilney are un vultur american pe post de animal de companie. Această producție
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
erosului și thanatosului 166 4.3. Vizuina luminată sau discurs despre degradare și descompunere ca efecte ale suferinței 183 CAPITOLUL V REPREZENTĂRI GRAFICE ALE TEXTULUI NARATIV BLECHERIAN 194 5.1. Expresiile suferinței 194 5.1.1. Max Blecher și pictura expresionistă 194 5.1.2. Max Blecher și pictura suprarealistă 220 CAPITOLUL VI DINCOLO DE GRANIȚA TEXTULUI 235 6.1. Incursiuni în imaginarul blecherian 235 6.2. Nivelurile realității în textul blecherian 250 6.3. Sacrul ca experiență a unei realități trăite
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
textului, după abordarea integrată, sunt interși pluridisciplinaritatea. Demersul întreprins vizează, de asemenea, relaționarea discursului despre boala și moartea personajului blecherian cu textele filosofice ale lui Martin Heidegger, Søren Kierkegaard, Edmund Husserl, Karl Jaspers și cu reprezentările grafice ale unor pictori expresioniști și suprarealiști. Abordarea transdisciplinară a textului lui Blecher pornește de la delimitarea conceptuală a termenilor ,,real" și ,,realitate", realizată de savantul român Basarab Nicolescu în lucrarea sa Transdisciplinaritatea 1. Neomogenitatea realității determină crearea unor ,,niveluri de realitate" care funcționează, fiecare în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
carte. Cred că fără îndemnul și prezența acestor rari și neprețuiți prieteni, Geo Bogza și soția lui, n-aș fi putut scrie această carte 36. Tot Nicolae Manolescu, în studiul citat, aprecia că primul roman al lui Blecher are influențe expresioniste, naturaliste și suprarealiste, ,,fără a-i ignora existențialismul hrănit de Kierkegaard și Blake, care i-a indus în eroare pe partizanii autenticității în anii '30"37. La un an distanță, în 1937, Blecher publică romanul Inimi cicatrizate, lucrând în paralel
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și Schulz, în proza cărora nimic nu mai este cu certitudine real: ,,Universul nu mai este explorat psihologic, ci poetic și vizionar. Blecher nu jură pe realitate, ci pe irealitate, care poate fi onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică"45. Naturalismul expresionist al Întâmplărilor în irealitatea imediată nu se mai regăsește în romanele care urmează, fizionomiile descrise aici determinându-l pe Manolescu să-l apropie pe Blecher de Urmuz. Criticul consideră Vizuina luminată o carte neglijată de critica literară, recunoscându-i adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
vede pacientul, anume conținutul halucinației. Aceste viziuni-forme creează lumea irealității imediate, prin care naratorul se salvează, reușind să o organizeze coerent, mimetic, la fel ca cea în care obișnuia să trăiască odată. Reprezentată grafic, suferința personajului amintește de tablourile pictorilor expresioniști și suprarealiști. Lumea irealității lui Blecher ne trimite cu gândul la picturile lui Dali: Persistența memoriei, Somnul, Enigma profundă, dar și ale lui Munch: Strigătul, Noapte la St. Cloud, Seara pe strada Karl Johan, Despărțirea, Melancolie, Death in the sickroom
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
viziune, teme și motive sunt sinonime cu cele ale lui Max Blecher Hortensia Papadat-Bengescu, George Bacovia, Thomas Mann, Franz Kafka), apoi trecerea la o abordare interdisciplinară, prin compararea limbajului literar al lui Max Blecher cu cel al filosofilor și pictorilor expresioniști și suprarealiști care l-au influențat. Punctul final al cercetării l-ar constitui transgresarea limitei disciplinei prin reliefarea ,,nivelurilor de realitate" pe care le propune textul lui Max Blecher care se modifică, conform teoriei transdisciplinarității lui Basarab Nicolescu, în funcție de gândurile
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
funcționare și circulație"160. Alăturarea diferitelor tipuri de discurs, de exemplu cel literar al lui Blecher, cu trimitere la alte discursuri literare Papadat-Bengescu, Bacovia, Mann, Kafka cu cel filosofic Jaspers, Husserl, Kierkegaard, Heidegger și cu cel grafic/ pictural al pictorilor expresioniști și suprarealiști aceasta fiind situația pe care o propunem spre analiză, presupune un ,,decupaj" al acelor aspecte situaționale commune (în cazul de față al ,,metaforelor obsedante"), precum și observarea ,,invariantelor enunțiative". O caracteristică a ,,discursului constituent" este faptul că prin raportarea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
oniricul. Tabloul descrie pictural un alt ,,nivel al realității". Din identitatea dată nu se poate evada decât prin vis sau moarte. CAPITOLUL V REPREZENTĂRI GRAFICE ALE TEXTULUI NARATIV BLECHERIAN 5.1. Expresiile suferinței 5.1.1. Max Blecher și pictura expresionistă Critica literară a situat opera narativă a lui Max Blecher la granița care desparte literatura expresionistă de cea suprarealistă, fără a o încadra în vreuna dintre cele două curente amintite. Ne aflăm, așadar, în fața unei opere atipice. Picturalitatea paginilor scrise
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
decât prin vis sau moarte. CAPITOLUL V REPREZENTĂRI GRAFICE ALE TEXTULUI NARATIV BLECHERIAN 5.1. Expresiile suferinței 5.1.1. Max Blecher și pictura expresionistă Critica literară a situat opera narativă a lui Max Blecher la granița care desparte literatura expresionistă de cea suprarealistă, fără a o încadra în vreuna dintre cele două curente amintite. Ne aflăm, așadar, în fața unei opere atipice. Picturalitatea paginilor scrise de Blecher nu a trecut neobservată. De altfel, scriitorul însuși a fost atras de tablourile pictoriței
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
irealitatea imediată și Vizuina luminată, de a transforma realitatea, de a ieși din ea. Reprezentarea subiectivă a lumii și distorsionarea intenționată a acesteia în vederea creării unor momente emoționale unice sunt doar două aspecte care leagă opera lui Blecher de pictura expresionistă. Blecher rescrie lumea cu imagini a căror sursă de inspirație este chiar sufletul său. Toate cele trei romane ale autorului conturează o lume internă mult mai puternică decât cea în care îi este dat să trăiască. Interiorul determină exteriorul să
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
decât mijlocul prin care artistul își dezvăluie lumea spirituală. O reprezentare grafică a creatorului de lume, care zămislește universul ficțional ce se naște din interiorul său, o identificăm în tabloul lui Frantisek Kupka, The Novelist pictură reprezentativă pentru întreaga operă expresionistă. De altfel, valoarea acestei picturi a fost recunoscută, devenind emblematică pentru poetica pe care o exprimă. Într-adevăr, nu este singura operă de artă care tematizează această idee, însă devine importantă și pentru modul în care evidențiază corespondența dintre arte
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ca o paiață, zvârlind din picioare o viață întregă"358, nu putea muri decât cu ,,accente convulsive și grotești"359. Foarte interesantă, în acest context, este opinia unui alt personaj, Ernest, care deși însănătoșit, refuză reintegrarea în social. Concepția pictorului expresionist francez, Georges Rouault, nu transpare de data aceasta din înfățișarea fizică a personajului. Ernest nu acceptă statutul de om sănătos pentru că aceștia sunt asemenea clovnilor care suportă societatea cu toată ipocrizia ei. Este foarte cunoscută atracția lui Rouault pentru lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fizică a personajului. Ernest nu acceptă statutul de om sănătos pentru că aceștia sunt asemenea clovnilor care suportă societatea cu toată ipocrizia ei. Este foarte cunoscută atracția lui Rouault pentru lumea circului. Măștile au un rol foarte important în tablourile pictorului expresionist. Culorile închise, fețele schimonosite au rolul de a accentua luminozitatea sufletului personajelor sale. Este și cazul lui Quitonce. În spațiul acesta al sanatoriului, definit prin thanatos și maladiv, povestea de iubire dintre Emanuel si Solange nu are niciun viitor. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ani după "Mie nu mi-e frică", Ammaniti revine cu acest roman șocant, intens, emoționant (în ciuda limbajului licențios și scatologic, uneori fără acoperire); personajele au autenticitatea celor care nu mai au nimic de pierdut, ritmul narativ este dezlănțuit, realist, parodic, expresionist, menit să țină cititorul cu sufletul la gură. Protagonistul-raisonneur, ca în mai toate romanele sale, este un copil de 13 ani, Cristiano, care nu se bucură deloc de un climat prielnic, alături de un tată aflat sub zodia excesului în tot
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ca o tăietură în sticlă. O iubesc pentru că n-o iubesc decât pe ea, oasele ei, mirosul ei de femeie săracă". Cea din urmă acuplare a amanților avusese loc într-o grădină sub ploaia cerului liber, ca într-un vitraliu expresionist al urletului prevestitor de moarte. Conform unui simbolism indus, Margaret Mazzantini pune nefericirea personajelor și sfârșitul tragic al cărții pe seama păcatelor și promiscuității în care se complăcuseră. De la cauză la efect, moartea Italiei în urma avortului provocat aduce cu sine moartea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Liviu, și femeile îndoapă gâște cu porumb unsuros. Și milițianul, preotul, primarul și învățătorul au dinți de aur în gură". Romanul este construit din episoade mai mult sau mai puțin disparate, într-o falsă dezordine picasiană sau daliană, cu accente expresioniste și hiperrealiste. Suntem în preajma Revoluției din decembrie 1989. Se fac arestări în rândul disidenților. Învățătoarea Adina, alter ego-ul autoarei, este anunțată chiar de Clara, amanta și colaboratoarea securistului, să se ascundă undeva la țară. Zis și făcut. Împreună cu doctorul Paul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pasiuni au fost banii, sexul și filosofia, că este anticlerical și ateu convins, altfel spus, un anarhic desăvârșit, inclusiv în materie de scris și estetică. A exersat în cam toate speciile, de la roman la tragedii și poezie, cultivând stilul baroc expresionist, flamboyant (Anne Parlange, scriindu-i partitura, dă o splendidă probă de mimetism) și nu ezită să recunoască: "am furat cu nerușinare din toate cărțile care mi-au fost utile", de vreme ce la rândul său a fost plagiat. Despre condiția omului de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a unor episoade disparate în timp și spațiu, ieșirea subită din planul depoziției în direct și cuplarea la un prezent presupus a se derula în absența naratorului, risipa energetică a senzorului-inchizitor, unanimist și intermitent în funcție de intensitatea și momentul trăirii, surescitarea expresionistă a depozițiilor până în pragul vertijului, toate aceste mărci ale narației postmoderne se regăsesc în Manualul inchizitorilor, roman ce confirmă definitiv faima lui Lobo Antunes: unul dintre cei mai mari scriitori portughezi în viață. Identitatea portugheză, obsesie și estetică José Saramago
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al adorației și desacralizării, sporindu-i taina. Capitolul VII În bătaia istoriei, grandoare și decadență Agonia și moartea ultimei Rome După studii de teologie, estetică și filosofie, finlandezul Mika Waltari (Helsinki 1908-1979) se impune încă de la debutul său cu romanul expresionist "Marea iluzie" (1928). Exponent al grupului modernist "Tulenkantajat" (Purtătorii de foc), el scrie în toate genurile, dar mai ales proză și teatru, unele din cărțile prolificului autor trecând drept literatură de consum. Notorietatea internațională i-o aduc romanele istorice, în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
20 5 20 50 10 50 100 15 100 150 20 150 200 25 200 30 În aceeași colecție, au mai apărut: • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
altfel frecvent forme și figuri proeminente ale artelor vizuale textul de uvertură se numește Peșteri cu picturi rupestre, un poem e dedicat lui Paul Gauguin, altul relatează binefacerile unei Seri cu Dali ș.a. Culorile peisajelor sunt însă mai tari, aproape expresioniste, iar personajele trasate cu pasta densă a anxietății sunt din ce în ce mai ambigue, părând scindate între diafanul angelic și demoniacul terifiant: "De un timp după miezul nopții/ îmi cresc cornițe// Odată am fost în Sud/ am discutat probleme// Cineva mi-a spus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe pământ/ Pe cei vrednici i-alungă, iar cel/ ce-nvârtește sapa și plugul/ (povești de demult)/ e lătrat și mușcat de câini asmuțiți/ de acest târâie-brâu cu capul de lut" etc. Toate contribuie la configurarea unei atmosfere sumbre, colorate expresionist, pe care cititorul este undeva invitat, prin intermediul adresării directe, să o trăiască la cote halucinante: "Tu numeri clipele, ciocanele de plumb/ lovind în ceasuri, în timp ce carnea/ prinsă-n cuie revarsă frigul/ spaimei și râul sângelui cel roșu" (Stropul nesfârșit de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]