3,283 matches
-
de mărunte existențe surprinse fulgurant. Filmul este dublat de reflecția despre film cu intenția clară a regizorulilor de a-și plasa teoretic demersul. Așa cum regizorii îl concep este vorba despre cinéverité și de încercarea filmului de a pune în valoare expresivitatea involuntară, spontană a realului în absența oricărei retorici filmice în afară de aceea a dialogului direct cu cotidianul. Regizorii lansează prea vizibil mesajele de alarmă către spectacor, cu prea multe puneri în abis a condiției de regizor față cu materialul amorf, incontrolabil
Gară pentru cinci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5746_a_7071]
-
România: 19.11.2010. Produs de: Filmex România. Distribuit în România de: Voodoo Film. Urmărind filmul lui Constantin Popescu Jr. - regizorul semnează și scenariul -, un film foarte lung și care joacă pe virtuț ile monotoniei de a crea stări și expresivitate cinematografică, nu am putut evita comparația cu Che (2009) al lui Steven Soderberg, un alt film mamut. Mi-am formulat în altă parte rezervele față de filmul lui Soderberg, rezerve care țin de decupajul deloc inocent din biografia lui Che Guevara
Picnic la marginea drumului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5894_a_7219]
-
clown de profesie, șofează fără să știe nimic din New-York, iar clientul său, simpaticul Yoyo, produs al suburbiilor newyorkeze, șofează în locul lui. Întâlnirea are ceva fabulos, asemeni unui spectacol unic cu doi comedianți care-și cunosc foarte bine registrul de expresivitate. Când în scenă mai intră și cumnata rea de gură a lui Yoyo spectacolul este total, imprecațiile se amestecă luxuriant cu jocurile de cuvinte, personajele își intră în rol, își sesizează nota spectaculară și se joacă. Ciocnirea registrelor lingvistice, a
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
primul mesaj către Mao Tze Dun, care a dus la «deschiderea» spre China din 1972". Este un exemplu de sezisare a amănuntului caracteristic și de concizie care ilustrează atât densitatea informației din această carte, cât și - mai ales - perspicacitatea și expresivitatea reporterului care este în stare să spună în două vorbe cât alții într-un volum. Am aflat amănunte pentru mine inedite ale unor evenimente despre care îmi închipuiam că știu tot ce este de știut. Schorr nu făcea „comentarii" decât
E greu să fii ziarist! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6070_a_7395]
-
este, în această privință, asemeni unui cristal: transparent, natural, cu o geometrie perfectă. Cele patru capitole ale cărții sunt, fiecare, precedate de un rezumat schematic, concis și revelator a ceea ce urmează. Textul este țesut cu naturalețe, rigoare, precizie, finețe și expresivitate. Argumentele sunt tăiate fără rest și nu se pierde niciodată firul întins nouă. Nimic nu lipsește și nimic nu este de prisos. Ne aflăm în fața primei lucrări care ni-l re-dă pe Culianu întreg, nu în cioburi, nu în fărâme
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
ziselor monografii care nu monografiază nimic, scrise într-o păsărească pe care n-o înțeleg nici măcar cei doi-trei fani ai domenului. În locul doctelor cărți pe care nu le răsfoiește nimeni, nici măcar comisia de promovare academică, el solicită revenirea la limpezimea, expresivitatea și frumusețea eseului: „Trebuie să ne temperăm puțin și să ne aducem aminte că eseul a fost principala formă a discursului umanistic. Cartea aparține unei alte sfere. Multe dintre scrierile care au schimbat direcția în care mărșăluia comunitatea academică au
America literară (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6133_a_7458]
-
gîndesc la felul în care aplecarea spre retragere și însingurare ne bîntuie, uneori. Mă gîndesc la filosofia tulburătoare cu care Dorst își alimentează textul și personajele. Mă urmăresc obiectele mici, miniaturile Iulianei Vâlsan, un artist care își trage vîna din expresivitatea detaliului. Trec în revistă, selectiv-subiectiv, spectacolele lui Radu Afrim. „Cheeck to cheeck", „Și Byon, of course", „Boala familiei M.", „Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate ziele", „Omul pernă"... „Herr Paul" li se alătură acum. Și mă bîntuie, din cînd
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
calendarul lor implacabil, un mecanism pare pus în mișcare, unul perfect uns. Spre ultima parte a filmului devine pregnantă senzația acutelor acestei alienări, dialogurile și interacțiunile sunt de o intensă violență, în sprijinul căreia vine o atitudine corporală de o expresivitate elocventă. Trebuie să auzi vocea pe un ton jos a lui Viorel, replica precisă, sarcastică, care pare să înainteze ca un bisturiu către miezul unei probleme care nu există. Totul vibrează de violență reținută la limită, niciun gest nepotrivit nu
Aurora la crepuscul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6264_a_7589]
-
adevărat Quasimodo dezarticulat, gesticulând fantasmagoric. Acesta îi fabrică copilului o sfârlează introducând în lăcașul cuiului o muscă vie pentru a o face mai ușoară, aceeași muscă va fi eliberată peste ani din micul ei ascunziș. Aceste gesturi rețin magia locului, expresivitatea grotescă, terifiantă uneori, iar alteori emoționantă a oamenilor. Aceasta este Baaria lui Tornatore, ea se rostește în dialect, dar cel mai bine se gesticulează, se mimează, deoarece cuvântul fără complementul său corporal nu se impune aici. Ca să înțelegi puterea gestului
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
internaționale, Constantin Blendea le-a înscris firesc între achizițiile care aparțineau unui context european. În propriul său atelier, pictorul înțelegea să parcurgă, la șevalet, itinerare împărtășind deopotrivă dimensiuni ale unui rodnic dialog, cu meșteri de nobilă referință modernă, de stringentă expresivitate, printre care am fost bucuros să-i identific pe Georges Bracques, « le patron », cum îi spunea Jean Paulhan -, pe Giorgio Morandi sau Ben Nicholson. Obiecte și ființe în ascetică epură, limbajul lui Blendea își decanta biruitor esențele, degajînd o impresie
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
al lui Petre Poenaru, în 1840, în forma coifeor (scrisă cu litere chirilice), ca echivalent pentru fr. coiffeur, cu definiția „cel ce face sau așază părul altor, cel ce gătește pe alți la cap”. Definițiile vechi ale cuvântului au o expresivitate involuntară, produsă de încercarea de a descrie obiceiurile noi prin cuvinte vechi. În Noul dicționariu frances-român al lui G.M. Antonescu (1894), cuvântul francez coiffeur e tradus ca „frisor, cel ce taie și regulează părul”. Dicționarul universal al lui Șăineanu (ediția
Coafor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4823_a_6148]
-
lucrările care nu sunt condiționate de talent, singurul care le insuflă viață: „Pentru a face o operă de artă, o operă viabilă, trebuie talent, talent și iar talent”3. Toți oamenii au sensibilitate, dar talentul are în plus puterea de expresivitate. Și esteticianul amator, purtând viu în suflet sol diezul din Sonata lunii a lui Beethoven, întreabă retoric: „Strălucit-au vreodată așa de dumnezeiește razele reci ale lunii cum strălucesc aceste luminoase și calde sonorități? A înaintat vreodată discul el pe
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
celebrul personaj al lui Cervantes. Riscurile pe care un asemenea proiect literar le presupune sunt monotematismul și încărcătura livrescă. Vila-Matas le evită grație capacității sale de a schimba perspectiva și forma de ficționalizare, îmbinînd inventivitatea și flexibilitatea construcției narative cu expresivitatea, subtilitatea și caracterul spumos al discursului narativ. Un discurs care stimulează și diversifică posibilitățile de lectură prin surprinzătoarea varietate a registrelor. Recursul frecvent la ironie și la procedee ludice în contextul unei meditații grave referitoare la chestiuni culturale, texte literare
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
lucrări (este doctă, riguroasă, amplă) și încă una care nu le este totdeauna proprie: atrage literar, este expresivă, o citim cu neslăbită plăcere de la titlu până la sfârșit. A constatat-o înainte de mine confratele Cornel Ungureanu care notează pe ultima copertă: „Expresivitatea scrisului Biancăi Burța-Cernat începe de la nivelul titlului și se manifestă pe tot parcursul analizelor”. Să spun înainte de altele că acțiunea Biancăi Burța- Cernat este polemică în punctul de pornire și deseori pe parcurs, fie și numai atunci când analizează texte ale
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
și fiindcă ceea ce sunt cu adevărat nu spune despre nimeni nimic. Cioran crede și nu crede în ideile lui. („Il m’est impossible de savoir si je me prends ou non au sérieux.”) Le exagerează conștient. Îl interesează mai mult expresivitatea - printr-asta înțeleg expresia de sine - decât justețea lor. De aceea, e impropriu să-l tratezi, cum se întâmplă la noi, ca pe un Învățător. Singurul adversar de temut al părerii mele despre umorul quasi permanent al lui Cioran este
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4862_a_6187]
-
materia primului mare eveniment de după Revoluție, expoziția personală din Sala Dalles. Cu sute de lucrări, cu o desfășurare magnific coerentă, însemna o revanșă radios cîștigată auspra inepției negatoare; și totodată o șansă nouă, oferită unui material fără vechi titluri de expresivitate dramatică, - porțelanul, scos aici dintr-un regim mai ingrat, de gingășii decorative, pentru a fi, ars la 1380 de grade, instrument de patetism surprinzător, mat și integru. Dincolo de variațiuni psihologice, porii acestei albe continuități au resorbit, modest și sigur, impulsuri
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
mistifica proveniența, d-sa încearcă a o reconstitui în liniile aspre, în culorile pestrițe ce-i caracterizează priveliștea și nu în ultimul rînd în profilul ei moral, aidoma unui sol din care își trage sevele temperamentale ca și, prea adesea, expresivitățile. Termenii de argou sunt puzderie: zulă, deblă, babaroase, huseni, carcaboase, țurăs, soileală, ciușcă, astereală, ciuin, mișighină, țumbaișpil ș.a.m.d. Niculae Gheran e o limbă rea, valahă. Circumscris zonei care ne-a dat o seamă de esteți cinici, uneori bijutieri
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
conform lui, literatura se deosebește esențial, de pildă, de istorie, în sensul în care ceea ce înțelege cititorul dintr- un roman istoric și o istorie (eventual romanțată) are semnificații radical diferite. Postulatul literarității ne sugerează că peste un anume prag de expresivitate referința își pierde întîietatea, iar dedesubt, că și-o menține, ceea ce-l face pe scriitorul care se afirmă ca scriitor imun la problemele de „responsabilitate” a ceea ce scrie. Acest postulat este contrazis de Barthes în numele ecuației pe care el o
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
se afirmă ca scriitor imun la problemele de „responsabilitate” a ceea ce scrie. Acest postulat este contrazis de Barthes în numele ecuației pe care el o definește ca Formă plus Istorie egal Valoare. Noi știm astăzi, de la Hayden White de pildă, că expresivitatea face ea însăși parte din istorie, așa după cum istoria este cuprinsă în retorică. Cred că, în măsura în care putem vorbi la Barthes despre o operă teoretică, meritul ei acesta este: de a articula altfel forma și istoria sau, dacă vreți, forma și
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
în raport cu gesturile spectaculos eroice ale militanților mai vechi și mai noi. Zisa „cumințenie” din titlu mi-a făcut, nu-i vorbă, destule deservicii, riscând generalizarea asupra a tot ce am scris și după aceea, căci era o formulă comodă, în expresivitatea ei, pentru a califica (de nu chiar pentru a blama) un soi de echilibru al stărilor de spirit și al atitudinilor, exprimate deopotrivă în scrisul poetic și în glosele critice, fără bravada polemică și efervescența stilistică a altor confrați. În
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
Sandu Florea reunește genuri și tehnici perfect compatibile (versurile de deschidere ale primei planșe - „Ce, tu ești numai pentru privit/ Ce, tu crezi că moartea e numai pentru murit!” - se prelungesc într-un ingambament grafic în bulă, care le amplifică expresivitatea), dar și un eveniment cultural de elită și o poveste biografică de mare interes public. Din această perspectivă socio-estetică, singurul lucru pe care criticii și cititorii obișnuiți l-ar putea pretinde după încheierea expoziției-lansare de la Muzeul Benzii Desenate ar fi
Nichita Stănescu în benzi desenate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5144_a_6469]
-
din programul de sală și de sumarele ei intervenții din spectacol, Adriana Gheorghe și-a pus de fapt în pagină destăinuirile prin intermediul dansului Alexandrei Pirici. Mișcarea acestei artiste, s-a dovedit deosebit de elocventă în evocarea unor trăiri, cu o accentuată expresivitate parodic sentimentală, pe o muzică adecvată acestei intenții, din Mondo Cane - Il Cielo In Una Stanza. În locul unor discursuri sau al jocului cu tot felul de obiecte, de astă dată Alexandra Pirici a comunicat tot ceea ce vroia să comunice prin
Deschiderea stagiunii în companiile de dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5154_a_6479]
-
limbajului. Expresia literară nu înseamnă vulgaritate și nici un jargon accesibil doar inițiaților, ci frumusețea loviturii de floretă care desprinde, cu o mișcare invizibilă, o singură petală din buchetul de trandafiri. Acest limbaj e, în sine, povestea confruntării între sens și expresivitate, între necesitatea comunicării și mândria aristocratică în care nu vorbește sângele nobil, ci experiența de viață, crudă, nemiloasă, a omului umilit, acceptând exterminarea și gata să extermine: „Limbajul hard-boiled n-a fost creat de elita intelectuală sau descoperit de profesorii
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
tomie imaginară, lăsând deoparte tumultul cascadelor și spectacolul teribil și fascinant al erupțiilor vulcanice ca pe un reușit documentar despre Terra, constatăm că filmul nu numai că se susține, dar recuperează din personalitatea contrafăcută, de tip colaj, prin intermediul gesticulației, a expresivității remarcabile a personajelor. Există o întreagă coregrafie a atingerii, a îmbrățișării, un dialog al privirii care se sustrage, ocolește obstacole, revine, roagă, întreabă, exprimă vinovăția cu candoare etc. Dincolo de mizanscenele unui conflict oedipian cu reglaje dificile, există o tandrețe reprimată
Noduri și semne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5171_a_6496]
-
cunoaștere a sa prin contemplarea unei imagini diferențiate într-o oglindă ștearsă. Aici Joe Wright introduce analiza psihologică a cazului pe care-l construiește, iar subtilitățile din Remușcare (2007) cu aceeași Saoirse Ronan pot fi regăsite la nivelul explorării unor expresivități enigmatice, a unor unghiuri și grosplanuri care dislocă, fragmentează chipul, a ceea ce ține aproape de o artă fotografică de reflex calofil. Frumusețea ineluctabilă, bizară a acestui androgin ucigaș, Hanna, căruia îi răspunde prin ecou grația felin-ofidiană a lui Isaac un alt
Hanna cu inima de gheață by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5388_a_6713]