939 matches
-
79. Asceți și extatici: "WIW/M", "vrătya" Dacă austeritățile rituale fac parte integrantă din cultul vedic, nu trebuie pierdută din vedere prezența altor tipuri de asceți și extatici amintiți doar în treacăt în textele vechi. Unii dintre acești asceți și extatici trăiau în marginea societății ariene fără ca prin aceasta să fie considerați "eretici". Dar existau și alții care pot fi considerați străini, deși este practic imposibil de stabilit dacă aparțineau păturilor aborigene sau doar reflectau concepții religioase ale anumitor triburi ariene
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vorba de rituri, s-ar putea spune de "sacramente", urmărind resacralizarea persoanei umane sau a vieții, între timp, tantrismul va elabora o întreagă tehnică având drept scop transmiterea sacramentală a sexualității. În ce privește diversele clase de asceți, de vrăjitori și de extatici care trăiau la periferia societății ariene, dar care au sfârșit, majoritatea, prin a fi integrați în hinduism, nu posedăm informații suficiente. Izvoarele cele mai bogate sunt târzii, ceea ce însă nu le diminuează deloc interesul, deoarece ele reflectă, cu siguranță, o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
copaci; alții trăiesc goi, se hrănesc cu urină și bălegar de vacă, locuiesc în cimitire etc.; alții practică Yoga sau o formă de prototantrism 33. Rezumând, așadar, din cele mai vechi timpuri sunt atestate diverse forme de ascetism, de experiențe extatice și tehnici magico-religioase. Se pot recunoaște austeritățile de tip "clasic" și anumite motive șamanizante, alături de experiențe extatice proprii unor alte nenumărate culturi și de câteva practici yogice rudimentare. Eterogeneitatea și complexitatea comportamentelor, a tehnicilor și soteriologiilor susținute de către cei care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
practică Yoga sau o formă de prototantrism 33. Rezumând, așadar, din cele mai vechi timpuri sunt atestate diverse forme de ascetism, de experiențe extatice și tehnici magico-religioase. Se pot recunoaște austeritățile de tip "clasic" și anumite motive șamanizante, alături de experiențe extatice proprii unor alte nenumărate culturi și de câteva practici yogice rudimentare. Eterogeneitatea și complexitatea comportamentelor, a tehnicilor și soteriologiilor susținute de către cei care abandonaseră lumea nu vor înceta să se accentueze în secolele de mai târziu. Pe scurt, se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nenumărate culturi și de câteva practici yogice rudimentare. Eterogeneitatea și complexitatea comportamentelor, a tehnicilor și soteriologiilor susținute de către cei care abandonaseră lumea nu vor înceta să se accentueze în secolele de mai târziu. Pe scurt, se poate spune că metodele extatice relevă și prelungesc experiența exaltantă a absorbției somei sau a altor substanțe îmbătătoare, anticipând unele forme de devoțiune mistică, în vreme ce austeritățile și disciplinele ascetice pregătesc elaborarea tehnicilor Yoga. Trebuie adăugat că începând din epoca Upanișadelor se răspândește obiceiul de a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a se putea consacra integral meditației. Acest obicei a devenit de foarte multă vreme exemplar și el mai este încă și acum urmat în India modernă. Dar e probabil că retragerea "în păduri" a unor oameni care nu erau nici extatici, nici asceți sau yogini prin vocație, a constituit, la început, o noutate destul de surprinzătoare, în fond, abandonarea vieții sociale dezvăluie o criză de profunzime în religia tradițională. E foarte probabil ca această criză să se fî declanșat ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
bănuit autosugestia Pythiei sau sugestionarea ei de la distanță de către profet. In fond, nu se știe nimic. 91. De la "viziune" Ia cunoaștere "Extazul" apollinian, deși provocat adesea de "inspirația" (adică posesiunea) zeului, nu implica totuși comuniunea din enthousiasmos-ul dionysiac (cf. § 124). Extaticii, inspirați sau posedați de Apollon, erau cunoscuți mai ales prin puterile lor cathartice și oraculare. (Dimpotrivă, inițiații în Misterele lui Dionysos, bakkhoi-i, nu dau niciodată dovadă de. Putere profetică.) S-a remarcat caracterul "șamanic" al anumitor personaje semimitice, reputați adoratori
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se afirma că Abaris zbura pe o săgeată. Or, săgeata, care joacă un anumit rol în mitologia și religia sciților, este prezentă în ceremoniile șamanice siberiene 20; ea este, de asemenea, prin excelență arma lui Appollon. Legende similare - comportând transe extatice susceptibile de a fi confundate cu moartea, bilocație, metamorfoze, coborâri în Infern etc. - Circulau în legătură cu alte personaje fabuloase: Aristeas din Proconnez, Hermotimus din Clazomene, Epimenide din Creta, Pitagora. În ce-1 privește Orfeu, ilustrul "profet" al lui Apollon, mitologia sa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pitagora. În ce-1 privește Orfeu, ilustrul "profet" al lui Apollon, mitologia sa abundă în isprăvi șamanice (cf. partea a Il-a). Așa cum îl știau grecii, începând de la Homer încoace, Apollon era, fără îndoială, mai mult decât un zeu-patron al extaticilor. Se poate totuși descifra o continuitate destul de semnificativă între două vocații: cea "șamanică" și cea apolliniană. Șamanii descoperă ceea ce este ascuns și cunosc viitorul; viziunile, daruri ale lui Apollon, prin excelență, acordă fidelilor zeului același prestigiu. Ca și în unele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
șamanic. Aceasta explică importanța capitală a muzicii și a poeziei în cele două tradiții. Șamanii își pregătesc transa cântând și bătând din tobă; cea mai veche poezie epică centrasiatică și polineziană a avut ca model aventurile șamanilor în călătoriile lor extatice. Principalul atribut al lui Apollon este lira; cântând, el farmecă zeii, animalele sălbatice, și chiar pietrele (Euripide, Alcesta, 579 sq.; Apollonios din Rhodos, 1,740). Arcul, al doilea atribut al lui Apollon, face și el parte din zestrea șamanică, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de zei, în primul rând de Apollon. Seninătatea apolloniană devine, pentru omul grec, emblema a desăvârșirii spirituale și, prin urmare, a spiritului. Dar e semnificativ că descoperirea spiritului încununează o lungă serie de conflicte urmate de reconcilieri, și stăpânirea tehnicilor extatice și oraculare. 92. Hermes, "însoțitorul omului" Fiu al lui Zeus și al nimfei Maia, Hermes este cel mai puțin olympian dintre zei. El păstrează încă anumite atribute specifice divinităților prehomerice: el este reprezentat încă sub aspect itifalic; el posedă un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ar fi inutil să continuăm, încercările, victoriile și miracolele lui Zarathustra urmează scenariul exemplar al Salvatorului, pe cale de a fi divinizat. Reținem insistenta repetare a două motive caracteristice mazdeismului; lumina supranaturală și lupta cu demonii. Experiența luminii mistice și "viziunea" extatică sunt atestate și în India antică, unde ele vor avea un viitor îndelungat, în ce privește lupta cu demonii, adică împotriva forțelor Răului, ea constituie, vom vedea, sarcina esențială a oricărui mazdean. 102. Extaz șamanic? Pentru a regăsi mesajul originar al lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
eshatologic, așa cum îl concepea Zarathustra, pe lângă funcția sa justițiară, el purifică și "spiritualizează" lumea. Dar funcția cultului este mult mai mare. Potrivit unei interpretări recente 20, oficiantul atinge, prin intermediul ritului (yasna), condiția de maga; adică se bucură de o experiență extatică, ce îi dă o "iluminare" (cisti). În timpul acestei iluminări, preotul sacrificator ajunge să-și desprindă esența sa spirituală (menok) de natura sa corporală (getik}; altfel zis, recuperează condiția de puritate și de inocență care preceda "amestecul" celor două esențe. Or
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tradiție ezoterică, în măsura în care cele câteva episoade privind folosirea cânepei de către credincioșii lui Zarathustra corespund unei situații reale 25, ele pot fi comparate cu situația din India veche: și acolo, alături de asceți, vizionari, yogini și contemplativi, se pot întâlni și numeroși extatici care folosesc anumite stupefiante (cf. § § 78 sq.). Dar transele și extazele provocate de stupefiante au jucat un rol destul de modest în religiile indiene. Tot astfel, cel mai vechi zoroastrism, atât de imperfect oglindit în textele găthă, pare să fi acordat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Cf. R. C. Zaehner, Dawn., p. 163. 40 G. Widengren, op. Cit., p. 139; cf. și pp. 135 sq. Zarathustra și religia iraniană religios - fumul îi făcea "atât de fericiți încât urlau de plăcere" (IV, 73). Era, foarte probabil, o experiență extatică, căreia i se pot afla paralele în tradiția zoroastriană (§ 102). 108. Aspecte noi în mazdeism: cultul Haomei Yasna-în-șapte-capitole, scrisă în proză și constituind găthă 35-42, oglindește începutul unui proces destul de complex de adaptare și de integrare, înainte de toate, în vocabular
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe tânăra fecioară "vistiernica faptelor bune", la fel cum după textul buddhist Dhammapada 219 sq., cei virtuoși "sunt primiți de faptele lor bune ca și cum ar fi rudele lor cele mai apropiate". Călătoria cerească a mortului este întru totul asemănătoare ascensiunii extatice a sufletului în sfera stelară, cea lunară, apoi cea solară înainte de a ajunge în Rai (garodmân), ascensiune relatată în opera târzie Ardai Viraz Namak. 62 Videvdăt, 19:28-32; N. Soederblom, op. Df., pp. 89-90. După Videvdăt 13:19, câinii păzeau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Către ~ 1000, "vizionarii" iahviști (precum Nathan) și nâbâim-ii coexistau încă (I Regi, 10: 5). Treptat, cele două funcții au fuzionat și rezultatul final a fost profetismul clasic vechi-testamentar. Ca și nâbâim-ii, profeții erau asociați sanctuarelor și cultului și aveau experiențe extatice. Ilie și Elisei ilustrează perioada de tranziție, dar vocațiile și activitățile lor religioase anunță de pe acum profetismul clasic. Ilie își face apariția în Regatul de nord, sub regii Ahab și Ahazias (- 874-850). El se răscoală împotriva politicii lui Ahab. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu se îndoiesc deloc de faptul că proclamă însuși Cuvântul lui Dumnezeu, căci ei au simțit mâna lui Iahve ori spiritul său (ruah)1* punându-li-se pe creștet. Posesia divină se manifestă uneori prin extaz, deși exaltarea ori transa extatică nu pare indispensabilă 19. Unii profeți au fost chiar acuzați de "nebunie" [precum Osea (9: 7): "profetul este un nebun, un rătăcit, omul cu Duhul lui Dumnezeu"], dar nu se poate vorbi de o adevărată afecțiune psihopatologică. Este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
224 sq.; H. Ringgren, op. Cit., p. 300. 35 Cf. G. Fohrer, Die Haptprobleme des Buches Ezechiel, passim.; id., History of Israelite Religion, pp. 317 sq. 36 Cf. G. Fohrer, History, p. 319 și bibliografia înregistrată, ibid., n. 4. 37 Viziunea extatică a lui lezechiel constituie punctul de plecare al "teologiei Templului" caare va cunoaște o magnifică dezvoltare în iudaism și în creștinism. 121. Valorizarea religioasă a "terorii istoriei" Profeții, în ultimii ani ai Exilului și în perioada postexilică, nu dispar (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vestit era "vița de o zi" care înflorea și făcea struguri în câteva ore; "miracolul" se producea în diverse locuri, căci numeroși autori vorbesc despre aceasta 11. 124. Euripide și cultul orgiastic dionysiac Asemenea "miracole" sunt specifice cultului frenetic și extatic al lui Dionysos, care reflectă elementul cel mai original și probabil cel mai arhaic al zeului, în Bacchantele lui Euripide avem o mărturie de mare preț despre ceea ce a putut fi întâlnirea dintre geniul grec și orgiasmul dionysiac. Dionysos însuși
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că ceea ce îl deosebește pe un șaman de un psihopat e faptul că el reușește să se vindece și sfârșește prin a dispune de o personalitate mai puternică și mai creatoare decât restul comunității. 16 E. Rohde comparase expansiunea religiei extatice a lui Dionysos cu epidemiile de dansuri convulsive din Evul Mediu. R. Eisler atrăsese atenția despre Aissâua (Issawiya) care practică omofagia rituală (numită frissa, de la verbul farassa, "a sfâșia"). Identificați mistic cu carnivorele, ale căror nume le poartă (șacali, pantere
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și dansând în țipete de Hyes, Atte's, Attes, Hyes. Demostene menționează și un coș în formă de vânturătoare, liknon, "vânturătoarea mistică", leagănul primitiv al lui Dionysos-copil. Iântr-o formă sau alta, se găsește mereu, în centrul ritualului dionysiac, o experiență extatică de o frenezie mai mult sau mai puțin violentă: mania. Această "nebunie" constituia întrucâtva dovada "divinizării" (entheos) adeptului. Experiența era, desigur, de neuitat, căci ea constituia o participare la spontaneitatea creatoare și libertatea îmbătătoare, la puterea supraumană și la invulnerabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că putea fi depășită condiția umană. Aceste ritualuri erau susceptibile de dezvoltări neașteptate. Ditirambul, tragedia, drama satirică sunt, într-un mod mai mult sau mai puțin direct, creații dionysiace. Este pasionant de urmărit transformarea unui rit colectiv, dithyrambos-u implicând frenezia extatică în spectacol și în cele din urmă în gen literar 27. Dacă, pe de o parte, anumite liturgii publice au devenit spectacole și au făcut din Dionysos zeul teatrului, alte ritualuri, secrete și inițiatice, s-au transformat ajungând Mistere. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ne-au secat picioarele", "semănăm soare, culegem vermină", "geografia unor molii cu belciugul la ușă" - Antreul poemului, "rodul, cu smârcul, se-alese" - Oxidare, "oraș ca un câine cu bube ieșit dimineața din lăzi" - Cangrenă). Poemele sale se apropie de cele extatice prin modul de transcriere a fluxului trăirilor aflate la limita dintre conștient și inconștient, sunt însă aproape în exclusivitate formate din tresăriri ale eului încarcerat într-un coșmar lăuntric și absolut lipsite de sentimentul de libertate, de beatitudinea care ar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
notă definitorie este dată, în cazul acestor poeme, și de permanenta concretizare a abstractului. Ca modalitate de construcție a textului, observăm o preferință, în cazul acestor poeți, pentru acumulările de termeni, pentru reluarea unor termeni, fapt ce amintește de poezia extatică în care sonorizarea este mai importantă uneori decât sensul. La Tonegaru, dialogarea cu lumea (fie ea și de hârtie) se face și prin apelul la citate celebre care devin titluri ale textelor sale, fără însă ca acestea din urmă se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]