1,468 matches
-
modificări ale metabolismului ionic, atât din cauza condițiilor de mediu, cât și datorită unor modificări funcționale și metabolice. Mișcarea lichidiană din organism este favorizată de activitatea osmotică și de numeroasele molecule eliberate în spațiul extracelular în timpul contracției musculare. Astfel, presiunea osmotică extracelulară poate atinge 50% față de valorile de repaus. Ea provoacă o absorbție hidrică care, împreună cu mineralele și unii metaboliți, se acumulează în spațiul extracelular și induc o rigidizare a musculaturii după un travaliu fizic sever. Corecția hipertoniei extracelulare consecutivă travaliului, induce
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de activitatea osmotică și de numeroasele molecule eliberate în spațiul extracelular în timpul contracției musculare. Astfel, presiunea osmotică extracelulară poate atinge 50% față de valorile de repaus. Ea provoacă o absorbție hidrică care, împreună cu mineralele și unii metaboliți, se acumulează în spațiul extracelular și induc o rigidizare a musculaturii după un travaliu fizic sever. Corecția hipertoniei extracelulare consecutivă travaliului, induce o creștere a natremiei și potasemiei, în funcție de intensitatea și natura efortului. Creșterea hipertoniei plasmatice are ca efect creșterea secreției de hormoni antidiuretici, al
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Astfel, presiunea osmotică extracelulară poate atinge 50% față de valorile de repaus. Ea provoacă o absorbție hidrică care, împreună cu mineralele și unii metaboliți, se acumulează în spațiul extracelular și induc o rigidizare a musculaturii după un travaliu fizic sever. Corecția hipertoniei extracelulare consecutivă travaliului, induce o creștere a natremiei și potasemiei, în funcție de intensitatea și natura efortului. Creșterea hipertoniei plasmatice are ca efect creșterea secreției de hormoni antidiuretici, al cărei efect constă în reducerea volumului urinar la începutul efortului, iar în cazul unuia
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
hematuriei. În cazul unui travaliu de durată mare, datorită unui efect convergent exercitat de catabolismul acut, precum și stimulării secreției cortizonice (cu efect diuretic), crește volumul urinar și potasemia. Polipneea și sudorația contribuie suplimentar la creșterea volumului pierderilor hidrosaline; această depleție extracelulară minerală determină secreția compensatoare de aldosteron, ceea ce indică instalarea oboselii sau un travaliu intens (antrenați). II.1. Pierderile de apă Nu reprezintă un fenomen specific efortului fizic. La un anumit grad de deshidratare (transpirație, diureză, ventilație pulmonară), restabilirea organismului devine
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Transportul lactatului la nivelul celulelor mamiferelor si eliberarea de lactat la nivelul mușchiului în activitate Lactatemia este rezultanta apariției și dispariției lactatului în sânge care sunt condiționate de fenomenele de trecere a lactatului prin membrana celulară în sens intra spre extracelular sau invers. Mult timp s-a crezut că trecerea lactatului și a altor monocarboxilați cum ar fi piruvatul și betahidroxibutiratul, se făcea prin simpla difuzie a acidului nedisociat prin faza lipidică a membranei (Hohorst-1965). Astfel el nu depindea decât de
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
G (189 aminoacizi) cu activitate GTP-azică, localizată pe suprafața internă a membranei celulare și cu rol esențial în semnalizarea intracelulară și în proliferarea celulară [38, 39]. Proteinele Ras se comportă ca noduri de semnalizare activate în răspunsul la diferiți stimuli extracelulari. Ras activat interacționează cu efectori distali distincți care controlează expresia genică și reglarea proliferării celulare, a diferențierii, supraviețuirii și remodelării citoscheletului. Rolul mutațiilor K-RAS în carcinogeneza pancreatică a fost dovedit prin tehnici de biologie moleculară, care au evidențiat un model
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
ADP invaziv [53]. Calea c-MET/HGF În condiții fiziologice calea de semnalizare cMET/HGF influențează o gamă largă de activități biologice în funcție de celula țintă, care includ proliferarea celulară, motilitatea, protecția față de apoptoză, controlul disocierii celulare și migrarea prin matricea extracelulară. HGF este o citokină multifuncțională secretată de către fibroblași și de alte celule din stroma tumorală. Prin legare de receptorul c-MET exprimat la suprafața celulelor epiteliale, HGF exercită la nivelul tumorii multiple funcții cum sunt proliferarea, invazia, metastazarea și angiogeneza
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
Rol în producerea stromei îl au miofibroblaștii (celulele stelate pancreatice) care activate prin acțiunea unor factori de creștere precum TGF-β1, PDGF (platelet derived growth factor) și FGF (fibroblast growth factor) secretă cantități mari de colagen și alte componente ale matricii extracelulare contribuind la hipoxia tumorală, iar prin secreția de MMP (matrix-metalloproteinase) reglează turnover-ul stromei. Astfel, stroma prin interacțiunile permanente cu celulele tumorale reprezintă un compartiment dinamic implicat în formarea, progresia, invazia și metastazarea tumorală și nu are doar funcție de barieră mecanică
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
73]. În cancerul pancreatic, hipoxia și creșterea HIF-1 induc un nivel crescut al expresiei ligandului Shh secretat de către celulele tumorale care determină activarea căii Hedgehog și promovarea într-o manieră paracrină a hiperplaziei stromale, diferențierii miofibroblastice și producerii de matrice extracelulară. Ciclurile repetate de hipoxie-demsoplazie sunt responsabile de nivelul hipoxic crescut și caracterul fibrotic din cancerul pancreatic. Un nivel crescut al expresiei Shh prin legarea de proteina Ptch determină activarea proteinei receptoare Smo care interacționează într-o cascadă de semnalizare și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
2 [75]. FACTORII DE CREȘTERE ȘI RECEPTORII LOR EGFR EGFR (epidermal growth factor receptor) sau HER1 reprezintă o țintă terapeutică importantă în cancerul pancreatic. EGFR, membru al familiei receptorilor tirozin kinazici ErbB, este o glicoproteină transmembranară care prezintă un domeniu extracelular cu regiuni bogate în cisteină pentru legarea liganzilor (EGF și TGF-α), un domeniu al membranei hidrofobe și un domeniu intracelular tirozin kinazic. Familia include patru membrii dintre care EGFR, ErbB2 (HER2/neu) și ErbB3 (HER3) au prezentat un nivel crescut
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
HER3) au prezentat un nivel crescut al expresiei în cancerul pancreatic, care variază de la 30% la 95% în funcție de studiu [76]. Un nivel crescut al expresiei în cancerul pancreatic au prezentat și liganzii EGF și TGF-α. Legarea liganzilor la nivelul domeniului extracelular determină homodimerizarea sau heterodimerizarea receptorilor, urmată de fosforilarea reziduurilor de tirozină de la nivelul domeniului intracelular și activarea prin intermediul mediatorilor intracelulari a unor căi de semnalizare cum sunt RAS/RAF/MEK (cu rol în transmiterea semnalelor de creștere), PI3K/AKT (care
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
evidențiabile în microscopie electronică, ce o deosebesc de cea a fibrei musculare striate: - există un număr mare de caveole, alături de care se descriu ariile dense și joncțiunile intercelulare. Caveolele sunt microinvaginații cu formă veziculară sau turtită, care comunică cu spațiul extracelular probabil liber. Ele se distribuie în benzi paralele cu axul longitudinal al fibrei și sunt despărțite de ariile dense. Aparent, par a fi echivalentul tubilor T din fibra musculară striată, dar funcția lor nu este încă stabilită. - ariile dense sunt
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
ceea ce explică platoul potențialului de acțiune și durata mare a acestuia. (2) Existența unui aport suplimentar de ioni de calciu. În afară de ionii de calciu eliberați din cisternele reticulului sarcoplasmic, în timpul potențialului de acțiune, cantități mari de calciu pătrund din mediul extracelular prin intermediul canalelor lente și al membranei sistemului T în sarcoplasmă. Acest curent extracelular de ioni de calciu este esențial pentru forța contracției musculare cardiace, deoarece reticulul sarcoplasmic miocardiocitar este slab reprezentat și nu poate depozita o cantitate suficientă de ioni
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
unui aport suplimentar de ioni de calciu. În afară de ionii de calciu eliberați din cisternele reticulului sarcoplasmic, în timpul potențialului de acțiune, cantități mari de calciu pătrund din mediul extracelular prin intermediul canalelor lente și al membranei sistemului T în sarcoplasmă. Acest curent extracelular de ioni de calciu este esențial pentru forța contracției musculare cardiace, deoarece reticulul sarcoplasmic miocardiocitar este slab reprezentat și nu poate depozita o cantitate suficientă de ioni de calciu necesară unei contracții maximale. 3.2.3. Relaxarea musculară se realizează
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
mușchi netezi multiunitari) sunt prea mici pentru a putea genera un astfel de potențial. Stimulii uzuali sunt de natură nervoasă. (3) Calciul ionic necesar contracției majorității mușchilor netezi provine ca și în cazul mușchiului striat cardiac în principal din mediul extracelular, deoarece reticulul sarcoplasmic al mușchiului neted este rudimentar. (4) Deoarece mușchiul neted nu conține troponină, contracția mediată de calciu a acestuia este activată printr-un mecanism diferit: - ionii de calciu se leagă la calmodulină, o proteină similară troponinei; - complexul calciu-calmodulină
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
-scăderea importantă a cantității de energie necesară procesului contractil. 3.3.2. Relaxarea mușchiului neted are câteva particularități față de cea a mușchiului scheletic: (1) Scăderea concentrației ionilor de calciu intracitoplasmatici se realizează tot cu ajutorul pompelor de calciu, care expulzează calciul extracelular și spre reticulul sarcoplasmic, dar viteza acestora este mult mai mică. (2) În condițiile scăderii concentrațiilor de calciu intracelular, interacțiunea calmodulină - calciu urmează un model invers față de cel descris anterior, exceptând prezența defosforilării capului miozinic care necesită prezența miozin-fosfatazei. (3
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
sau anabolică, definită prin exces de substrate). În condiții obișnuite, mușchiul are capacitatea de a utiliza atât glucide cât și compuși neglucidici pentru producția de energie. Sursa energetică glucidică este reprezentată de glucoză. Ea poate proveni din trei surse: glucoza extracelulară, depozitele de glicogen musculare și lactatul extracelular (în cazul mușchiului cardiac). Preluarea glucozei extracelulare este reglată de gradientul transmembranar și de concentrația transportorilor de glucoză (GLUT1 și mai ales GLUT4) la nivelul sarcolemei și microzomilor intracelulari. Insulina, ischemia și creșterea
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
În condiții obișnuite, mușchiul are capacitatea de a utiliza atât glucide cât și compuși neglucidici pentru producția de energie. Sursa energetică glucidică este reprezentată de glucoză. Ea poate proveni din trei surse: glucoza extracelulară, depozitele de glicogen musculare și lactatul extracelular (în cazul mușchiului cardiac). Preluarea glucozei extracelulare este reglată de gradientul transmembranar și de concentrația transportorilor de glucoză (GLUT1 și mai ales GLUT4) la nivelul sarcolemei și microzomilor intracelulari. Insulina, ischemia și creșterea travaliului muscular determină mobilizarea acestor transportori de la
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
a utiliza atât glucide cât și compuși neglucidici pentru producția de energie. Sursa energetică glucidică este reprezentată de glucoză. Ea poate proveni din trei surse: glucoza extracelulară, depozitele de glicogen musculare și lactatul extracelular (în cazul mușchiului cardiac). Preluarea glucozei extracelulare este reglată de gradientul transmembranar și de concentrația transportorilor de glucoză (GLUT1 și mai ales GLUT4) la nivelul sarcolemei și microzomilor intracelulari. Insulina, ischemia și creșterea travaliului muscular determină mobilizarea acestor transportori de la nivel intracelular la nivel membranar, cu creșterea
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
este format din 338 de aminoacizi și este împărțit în trei regiuni începând de la capătul amino-terminal: o regiune extramembranară hidrofilă (aminoacizii 1-281), o regiune transmembranară hidrofobă (aminoacizii 282-306) și o regiune intracitoplasmatică hidrofilă (aminoacizii 307-338) (Bjorkman și Parham, 1990). Regiunea extracelulară este la rândul ei subîmpărțită în trei domenii denumite ?1, ?2 și ?3, domenii care pot fi clivate de pe suprafața celulară cu ajutorul papainei. Fiecare din cele trei domenii extracelulare conține aproximativ 90 de aminoacizi. Domeniile ?1 și ?2 conțin mai
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
o regiune intracitoplasmatică hidrofilă (aminoacizii 307-338) (Bjorkman și Parham, 1990). Regiunea extracelulară este la rândul ei subîmpărțită în trei domenii denumite ?1, ?2 și ?3, domenii care pot fi clivate de pe suprafața celulară cu ajutorul papainei. Fiecare din cele trei domenii extracelulare conține aproximativ 90 de aminoacizi. Domeniile ?1 și ?2 conțin mai multe punți disulfidice și participă la formarea regiunii de legare a antigenelor la molecula HLA de clasa I. Domeniul ?3 se continuă cu domeniul transmembranar și are o structură
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
anterior, genele de clasa I HLA-A, B și C codifică lanțul greu (?) al moleculei HLA respective. Ele sunt formate din 8 exoni. Exonul 1 codifică peptidul de inițiere a transcripției („Leader peptide”). Exonii 2 și 3 codifică domeniile extracelulare ?1 și ?2 (de legare a antigenului) și prezintă numeroase polimorfisme genice. Exonul 4 codifică domeniul extracelular ?3 iar exonul 5 codifică regiunea transmembranară. În sfârșit, exonii 6 și 7 codifică regiunea intracitoplasmatică. Polimorfismele de la nivelul exonilor 2 și 3
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
respective. Ele sunt formate din 8 exoni. Exonul 1 codifică peptidul de inițiere a transcripției („Leader peptide”). Exonii 2 și 3 codifică domeniile extracelulare ?1 și ?2 (de legare a antigenului) și prezintă numeroase polimorfisme genice. Exonul 4 codifică domeniul extracelular ?3 iar exonul 5 codifică regiunea transmembranară. În sfârșit, exonii 6 și 7 codifică regiunea intracitoplasmatică. Polimorfismele de la nivelul exonilor 2 și 3 induc variabilitatea structurală a moleculelor HLA de clasa I și sunt responsabile pentru specificitatea de legare a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
HLA (Marsh et al., 2001). Semnificația funcțională a polimorfismelor de la nivelul celorlalți exoni nu este încă foarte bine elucidată. Se știe însă că polimorfisme de la nivelul exonului 1 pot influența funcția peptidului leader (Braud et al. 1998). De asemenea, domeniul extracelular ?3 care este codificat de exonul 4 al genelor de clasa I contribuie la realizarea asocierii lanțului ? cu β2-microglobulina (Hebert et al., 2001), precum și la interacțiunea cu molecula CD8 de pe limfocitele T citotoxice (Salter et al., 1990). Moleculele de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
greu) ? de aproximativ 30-34 kDa și un lanț (ușor) ? de 26-29 kDa, amândouă polimorfice și amândouă codificate de genele din regiunea HLA. Atât lanțul ?, cât și ? sunt transmembranare și sunt formate din trei regiuni (o regiune extracelulară, una transmembranară și una intracitoplasmatică) (Klein, 1986). Regiunile extracelulare sunt la rândul lor împărțite în două domenii, fiecare conținând aproximativ 90 aminoacizi, notate ?1, ?2 (codificate de locusurile DRA, DQA și DPA) și respectiv ?1, ?2 (codificate de locusurile DRB
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]