1,034 matches
-
vegetală, câteva aspecte concretizante la cazul unei părți majore a regnului vegetal, în același timp una/cea mai importantă parte a segmentului autotrof al foulingului biologic, baza trofică a întregii biocenoze a acestuia - algele -, în același timp, un exemplu de extrapolare a fiziologiei vegetale așa cum este discutată în concepția noastră, confirmată într’un caz particular. O lucrare veche [56], pe care noi o considerăm din epoca pionieratului rH-ului, chiar dacă nu face referire directă la acest parametru, face unele observații interesante
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
facilita instalarea altor plante și implicit biocenoze foulingogene. Este vorba deci de o consecință importantă pentru subiectul în discuție, având în vedere faptul că ei populează pereții din beton ai turnurilor de răcire. Iar un al doilea aspect rezidă în extrapolarea acestui comportament la nivelul biocenozei propriu-zise, cum este aceea a foulingului biologic care, chiar dacă ar avea drept producător primar un organism fotoautotrof, iar nu unul chemoautotrof, tot produce entropie pe care o emite către substrat, degradându-l. Concretizând, cei mai
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
3. Indiferent dacă teoria a fost elaborată reflexiv (doar pe baza unor minime date factuale) și anterior cercetării propriu-zise, cvasisimultan cu cercetarea (emergență) sau în urma efectuării acesteia, sociologii de orientare nomotetică se străduiesc să descopere legi și regularități generale, încercând extrapolări. Un exemplu elocvent de elaborare nomotetică este inferența de la eșantion la populație. Cei de orientare idiografică mizează pe unicitatea și irepetabilitatea faptelor, fenomenelor și evenimentelor social-istorice. (Nu întâmplător istoriografia este invocată mereu ca disciplină idiografică.) Tensiunea nomotetic-idiografic, care se suprapune
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cu cele din științele naturii, unde fenomenele sunt, de regulă, măsurabile și se conectează unele cu altele prin relații funcționale exprimate prin formule matematice. În jargonul științelor socioumane și al sociologiei, în particular, termenii „cantitativ” și „calitativ” au primit o extrapolare ce se abate mult de la înțelesul lor curent, ajungându-se ca ei să desemneze două mari paradigme. Adaptând o schemă a lui Brayman (1992), diferențele dintre aceste paradigme ar putea fi reprezentate, sintetic, după cum se vede în tabelul 1.1
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
foarte diferită, ceea ce implică apelul la instrumente specifice pentru studierea lor. Pericolul pe care-l reprezintă, din acest punct de vedere, exploatarea superficială și fără discernământ a datelor obținute prin anchete și sondaje este acela de a face salturi și extrapolări nepermise de la opiniile culese prin chestionar la atitudini și valori. 6. Opinie publică, mentalitate, comportamenttc "6. Opinie publică, mentalitate, comportament" 6.1. Elemente principale și erori posibile în definirea opiniei publicetc "6.1. Elemente principale și erori posibile în definirea
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
anticipație, ce stau în general sub semnul tendinței operatorului de a extrapola în sensul consonanței răspunsurilor, fiind prezent deci un efect de halo, sunt rezultatul unor mecanisme cognitive deosebite de cele valorico-atitudinale, însă deloc independente de acestea. Adică anticipațiile și extrapolările se produc cu mai mare pondere în sensul structurilor axiologice ale operatorului. De subliniat însă că intervenția factorilor și mecanismelor cognitiv-axiologice are loc, mai ales, în condițiile unor situații și răspunsuri mai puțin definite, fără contururi ferme. Și foarte important
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cele interdimensionale. Oricum s-ar proceda, este limpede că un concept odată operaționalizat, odată specificate și urmărite anumite dimensiuni ale sale, rezultatele anchetei empirice vor descrie numai aspectele reținute de dimensiunile și indicatorii utilizați. De aici rezultă cu claritate că extrapolarea constatărilor cercetării la întreaga semnificație a conceptului este ilicită și că, prin urmare, de cele mai multe ori, investigația empirică- tocmai prin surprinderea doar a unui câmp de dimensiuni și indicatori - sărăcește, simplifică realitatea. Esențial este să se găsească o asemenea formulă
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
acestora. Un alt impediment al metodelor actuale de screening este reprezentat de faptul că ele oferă o estimare a riscului de apariție a bolii mai degrabă pentru un grup de persoane decât pentru subiecți luați individual (Bingley et al., 1999). Extrapolarea rezultatelor obținute de la nivelul grupului de subiecți aflați la risc la nivelul populației generale (Bingley et al., 1993) și, chiar mai mult, de la o populație la alta sau la diferiți membri ai unei familii trebuie făcută cu multă circumspecție (Bingley
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
defensive față de un aspect pe care-l consideră un adevărat pericol pentru stabilitatea lor profesională. Aceste atitudini defensive se cer cunoscute și evaluate sub aspectul intensității lor pentru a anticipa șansele de implementare reală a schimbării. Rezistențele individuale devin, prin extrapolare, un mecanism de apărare al școlii față de acțiunile transformatoare. Este verificat științific faptul că, din perspectiva analizei sistemice, școala, asemenea oricărei organizații, manifestă tendința de a-și conserva echilibrul. Din acest motiv, orice transformare care se produce în acest sistem
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
eroii literaturii horror sunt victimele unei corzi prea întinse. Probabil că Virginia Woolf are dreptate atunci când, referindu-se, într-un pasaj inspirat din eseul "The Supernatural in Fiction" (1918), la povestirile supranaturale cu fantome (dar argumentul ei este valabil, prin extrapolare, pentru proza terorii în ansamblu), spune că "[t]eama pe care o simțim atunci când citim povestirile [...] este o esență rafinată și spiritualizată de frică. Este o teamă pe care o putem examina și cu care ne putem juca. Departe de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și practicieni, Înclinați să Împartă metodele În funcție de operațiile logice dominante În parcurgerea drumului de la necunoaștere la cunoaștere, de unde: metode de analiză (analitice) și metode de sinteză (sintetice), metode globale și parțiale, metode empirice (inductive) și metode teoretice (deductive), metode de extrapolare și interpolare, metode genetice, comparative, analogice etc. Unei asemenea ordonări i se aduce Învinuirea că operațiile În jurul cărora se presupune că ar putea gravita o metodă sau alta, sunt operații care intervin, de fapt, În exercitarea obișnuită a diferitelor forme
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a unor deprinderi corecte și complexe de autoinstruire prin lectură. Atitudinea critică și efortul reflexiv, căutarea analogiilor, a transferurilor posibile de cunoștințe și idei, evaluarea și judecata de valoare, jocul fanteziei și al anticipației, interesul și gustul pentru citit, sinteza, extrapolările și interpolărileetc., nu pot fi separate de actul unei lecturi active; sunt expresia unei receptări active a textului didactic, științific, literar etc. „Arta de a citi este și arta de a gândi” - afirmă E. Foguet (1973). Și ca lectura să
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ceea ce Înseamnă că una și aceeași operație urmează să fie executată atât În sens direct, cât și În sens indirect (inversarea operațiilor). De exemplu, Înmulțirea să fie urmată imediat de Împărțire, asemănarea de deosebire, analiza de sinteză, descompunerea de reunire, extrapolarea de intrapolare, demontarea unui dispozitiv mecanic de reasamblarea lui etc. Principiul asociativității operațiilor reclamă și el un asemenea exercițiu care să oblige elevii să meargă pe căi cât mai variate În rezolvarea unei probleme, În adoptarea unor soluții, În abordarea
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și liberalismului din domeniul politicii interne în arena politicii externe (Thies, 2002, p. 166). Suganami descria în 1989 același proces ca fiind rodul „analogiei domestice” prin care autorii liberali din perioada interbelică înțeleg explicarea fenomenelor politice și economice internaționale prin extrapolarea experiențelor politice și economice interne (apud Sylvest, 2004, p. 422; vezi și Dunne, 2005). Acestea toate confirmă faptul că fundamentele internaționalismului liberal contemporan s-au cristalizat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, datorită gânditorilor liberali aplecați asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
existenței unei comunități, a stabilității și securității indivizilor, în starea de natură, derivă din imposibilitatea acordării încrederii, existența înșelăciunilor, în lipsa unor norme și a unor instrumente de pedepsire, nerespectarea contractelor și nesiguranța generalizată care rezultă din toate aceste aspecte. Prin extrapolare, în relațiile internaționale, războiul poate fi o amenințare importantă, din cauza efectelor sale dramatice pentru existența statelor. Cea mai frecventă amenințare și, de aceea, cel puțin la fel de importantă, nu este războiul și posibilitatea suprimării fizice a statelor, ci imposibilitatea atingerii unor
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
anarhiei internaționale și arta de a găsi un echilibru, o manieră de acomodare a intereselor între statele societății internaționale, raționalismul deschide posibilitatea unei căi de mijloc între absolutizarea războiului ca fenoment constitutiv unic al politicii internaționale, realizată de realism, și extrapolarea incertă a ordinii interne la scară internațională, dorită și propusă de idealism. Radu-Sebastian Ungureanu∗ Teorii marxiste ale relațiilor internaționale De aproape un secol și jumătate, opera lui Marx are un impact dintre cele mai importante asupra științelor sociale. Teoreticianul german
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
la susținerile că acțiunea selecției naturale se exercită, în primul rând sau în mod exclusiv, la nivelul organismelor individuale, că selecția este singurul mecanism cauzal și că variațiile de caractere care sunt promovate de selecția naturală pot să explice, prin extrapolare în imensitatea timpului geologic, întreaga biodiversitate. În prima direcție, Gould propunea o teorie ierarhică a selecției, iar în a doua direcție, luarea în considerare a orientărilor și limitărilor pe care le impun constrângeri legate de planul de organizare a organismelor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
al evoluției. Simpson a respins teoria ortogenetică a lui Schindewolf, de pe pozițiile teoriei sintetice a evoluției. Scrierile lui Simpson sunt reprezentative pentru poziția acelor paleontologi care sunt deosebit de încrezători în puterea selecției naturale, tinzând să privească procesele macroevoluției ca o extrapolare a proceselor microevoluției, studiate de către geneticieni. Un punct de vedere saltaționist, opus celui darwinian, a fost susținut și de geneticianul american, de origine germană, Richard Goldschmidt. Acesta a contestat fățiș gradualismul lui Darwin și al promotorilor teoriei sintetice a evoluției
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în The New York Review of Books, la douăzeci de ani după cel scris împreună cu Lewontin, Gould se exprimă astfel: „Dar oare tot restul evoluției - toate formele diversității organice, ale arhitecturii embrionare și ale structurii genetice, de exemplu - rezultă prin simpla extrapolare a puterii selecției de a crea proiectul bun al organismelor? Oare forța care face un ochi funcțional explică de asemenea de ce lumea adăpostește mii de specii de fluturi? Sau de ce multe nucleotide - grupurile legate de molecule ce formează ADN și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fie confirmate sau infirmate concludent, prin raportare la fapte controlabile. Pretențiile cunoașterii științifice vor trebui, prin urmare, să fie modeste. Afirmații despre univers ca întreg, despre principii prime și cauze ultime, pot să reprezinte, în cel mai bun caz, o extrapolare a rezultatelor cercetării științifice pentru care oamenii de știință nu poartă nici o răspundere. Purtătorii de cuvânt moderați ai marilor confesiuni creștine se delimitează astăzi de fundamentaliștii religioși tocmai prin sublinierea că ceea ce se spune în Biblie despre geneza universului și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
deplin compatibilă cu credințe religioase convenționale și, în egală măsură, compatibilă cu ateismul“. Impresia că am putea ajunge de la știința darwiniană a evoluției la ateism printr-un demers simplu și liniar se bazează pe confundarea rezultatelor cercetărilor științifice propriu-zise cu extrapolări filozofice, acele extrapolări care vor putea fi tot atât de bine acceptate sau respinse de către persoane informate și de bună credință tocmai fiindcă ele se situează dincolo de ceea ce poate fi confirmat sau infirmat cu referire la fapte. În contrast cu punctul de vedere al
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
credințe religioase convenționale și, în egală măsură, compatibilă cu ateismul“. Impresia că am putea ajunge de la știința darwiniană a evoluției la ateism printr-un demers simplu și liniar se bazează pe confundarea rezultatelor cercetărilor științifice propriu-zise cu extrapolări filozofice, acele extrapolări care vor putea fi tot atât de bine acceptate sau respinse de către persoane informate și de bună credință tocmai fiindcă ele se situează dincolo de ceea ce poate fi confirmat sau infirmat cu referire la fapte. În contrast cu punctul de vedere al lui Dawkins, conștiința
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
confruntă cu această capcană; dacă memoriile Verei Călin și ale Evei Hoffman îndreptățesc clasificarea autoarelor ca imigrante, nu mi se pare că lui Ulise, ori Robinson Crusoe li se poate aplica același concept. Mai degrabă, ei s-ar încadra, prin extrapolare, la categoria "migrație forțată" (disciplina americană grupează sub această eticheta refugiații și victimele traficului uman): Robinson Crusoe vrea să călătorească, să cunoască exotismul pe pielea sa, nu să rămână izolat pe-o insulă ani la rând - oricum definiția termenului de
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
a furnizat autoarei titlul, beneficiază de comentariul cel mai steril al cărții. Aici se vede că intenția de a caracteriza evoluția românului printr-o unică găselnița eseistica (oglindă, în cazul de față) poate eșua în comentarii fără interes saturate de extrapolări inutile. Astfel femeia începutului de secol din Femei în fața oglinzii devine o "frumoasă fără corp", o palida și ultragenerală imagine a crizei identității: "Dacă Celălalt a disparut brusc din jocurile imaginației (împrejur nu era nimeni), e pentru că sinele și-a
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
ajunge s-o pună pe gânduri pe "fetița" căreia îi face avansuri. Dincolo de aceste apropouri și agresiuni machiste, cu care Ioana începe să se obișnuiască, apare o întrebare mai profundă, încă mai gravă: "Cine era acest om?". Iar apoi, prin extrapolare: cum poate fi un om așa? Cogitațiile pe teme etice ale protagonistei, fin ironizate în prefața volumului, vin din asemenea repetate și brutale contacte preliminare cu o realitate umană respingătoare. Reflecțiile respective, realmente abundente, nu sunt niște teme existențialiste tratate
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]