779 matches
-
Era turbulențelor - Aventuri într-o lume nouă”, scrisă de legendarul fost președinte al Rezervei Federale, Alan Greenspan, oferă în autobiografia sa o imagine singulară din partea unui inițiat asupra lumii așa cum a fost ea de-a lungul vieții lui, începând cu exuberanța pieței bursiere și terminând cu tumultul politic - precum și predicțiile sale asupra viitorului economiei noastre globale, atât de schimbătoare și tot mai turbulentă. “Elogiul Lentorii” de Carl Honoré este un apel de bun simț adresat societății contemporane de a încetini puțin
Editura Publica () [Corola-website/Science/319891_a_321220]
-
un soldat rănit pe care Olga l-a îngrijit. Chebotareva a scris că iubirea Olgăi pentru el era "pură, naivă și fără speranță". Vorbea cu el regulat la telefon, a fost deprimată când a părăsit spitalul și sărea plină de exuberanță când primea un mesaj de la el. Dmitri Chakh-Bagov o adora pe Olga. Cu toate acestea, s-a raportat că beat fiind, el a arătat altor ofițeri scrisorile pe care Olga i le-a scris. În timpul Revoluției ruse din 1917 familia
Marea Ducesă Olga Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315993_a_317322]
-
reprezentând viața de noapte din cartierul Montmartre. Creațiile lui Van Gogh din perioada 1886-1890, în care culoarea ca mijloc de comunicare se substituie vorbirii, au ceva din trăsăturile expresionismului de mai târziu. Georges Seurat accentuează deasemenea elementul cromatic, totuși fără exuberanța lui Van Gogh. Pe baza unor studii teoretice asupra tehnicii picturale, conform cărora întrepătrunderea culorilor realizează un efect optic de o deosebită intensitate, el creează tablouri dintr-un mozaic de puncte colorate (Pointilism sau Divizionism). Bazându-se pe concepții diferite
Postimpresionism () [Corola-website/Science/318898_a_320227]
-
cele peste 23.000 de volume ale mănăstirii, se integrează în viața mănăstirii (participă la slujbe, povățuiește pelerinii, predică), iar, în paralel, își intensifică activitatea literară. Volume publicate în această perioadă: "Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului" (1982), "Critică la persoana întâi" (1983), "Escale în timp și spațiu" (1987) și "Prin alții spre sine" (1988). Aceste volume îl impun ca un eseist de marcă al literaturii române. În martie 1989 angina pectorală de care suferea
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
o extraordinară fantezie până la stupefacție. Tehnica adoptată este aceea a picturii din Renaștere, din care preia doar exactitatea desenului și cromatismul, nu însă măsura echilibrului formal. În picturile sale prevalează efecte iluzioniste și o complexitate tematică care amintesc empfaza și exuberanța barocului iberic. Dalí recurge la spații largi în care include o mare cantitate de elemente - oameni, animale obiecte - într-o combinație irațională a raporturilor și deformare a realității. În 1929 o întâlnește pe Gala Diaconov, soția poetului Paul Éluard, pentru
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
de delicatețe. Diferențele estetice de bază privesc nivelul tehnicității arhitecturii, cu accentul pus pe dorința modernismului de a reduce deopotrivă cantitatea de material și costurile unei structuri, respectiv de a-i standardiza construcția. Postmodernismul nu are asemenea imperative și caută exuberanța în orice, în tehnicile de construcție, în modificarea unghiurilor tuturor suprafețelor, în folosirea diferitelor tipuri de ornamente, semănând la nivelul elaborării și al rafinamentului execuției, mai mult decât cu orice, cu arhitectura Art Deco. Lista arhitecților postmoderni îi include pe
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
evoluțiile de mai târziu, termenul se folosește prin extensie și pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordați, până către 1730. Istoricii de artă caracterizează uneori stilul prin analogie cu renașterea apuseană, datorită structurilor sale clare, raționaliste, dar exuberanța lui decorativă permite și folosirea termenului de baroc brâncovenesc. Constantin Brâncoveanu și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Țara Românească, dar și din Transilvania, numele său fiind întâlnit între cele ale donatorilor de la școala românească din
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
vreunei școli, dar puternic individualizat ca pictor baroc, deși a realizat și picturi inspirate din cotidian, mai ales în perioada italiană, este cunoscut îndeobște pentru realizarea de portrete minunate ale membrilor Curții Regale a Spaniei, compoziții pline de culoare, viață, exuberanță și realism. Precum întreaga mișcare artistică a barocului, sculptura realizată în acest stil este, în primul rând, destinată unei citiri directe, adresându-se direct simțurilor umane și componentei emoționale a privitorului. De asemenea, sculptura barocă este caracterizată printr-o dorință
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
viața de noapte din cartierul Montmartre. Creațiile lui Van Gogh din perioada 1886-1890, în care culoarea ca mijloc de comunicare se substituie vorbirii, au ceva din trăsăturile expresionismului de mai târziu. Georges Seurat accentuează, de asemenea, elementul cromatic, totuși, fără exuberanța lui Van Gogh. Pe baza unor studii teoretice asupra tehnicii picturale, conform cărora întrepătrunderea culorilor realizează un efect optic de o deosebită intensitate, el creează tablouri dintr-un mozaic de puncte colorate (Pointilism sau Divizionism). Bazându-se pe concepții diferite
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
Țarskoe Selo, Palatul Charlottenburg din Berlin, Palatul din Queluz (Portugalia). La sfârșitul secolului al XVIII-lea, descoperirile vestigiilor antice de la Pompeii și Herculaneum conduc la reconsiderarea valorilor antichității greco-romane. De asemenea, se manifestă un curent ce se opune excesului decorativ, exuberanței barocului și rococo-ului și se ajunge la un stil sobru, sever, în deplină concordanță cu filozofia rațională a epocii luminilor. Mari edificii ca Palatul Versailles, Teatrul Odeon, Panteonul francez, Domul Invalizilor, biserica Église de la Madeleine sunt modele ale acestui
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
de delicatețe. Diferențele estetice de bază privesc nivelul tehnicității arhitecturii, cu accentul pus pe dorința modernismului de a reduce deopotrivă cantitatea de material și costurile unei structuri, respectiv de a-i standardiza construcția. Postmodernismul nu are asemenea imperative și caută exuberanța în orice, în tehnicile de construcție, în modificarea unghiurilor tuturor suprafețelor, în folosirea diferitelor tipuri de ornamente, semănând la nivelul elaborării și al rafinamentului execuției, mai mult decât cu orice, cu arhitectura Art Deco. Lista arhitecților postmoderni îi include pe
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
mai mari coloriști români, acesta străduindu-se să reprezinte cu multă pasiune decantarea efectelor de lumină, prin numeroase modalități de expresie și procedee tehnice. A avut o viziune viguroasă, sobră și realistă și a reușit o transfigurare lirică plină de exuberanță și vervă în pictura de gen, în peisaj și în portret, ca și în ilustrația de carte. El a dovedit o deplină stăpânire a transparenței culorii, cu precizia magistrală a desenului, fiind un neîntrecut creator de atmosferă. Criticii de artă
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
zugrăvit personajele sale din mahalalele bucureștene, cu atât mai mult cu cât a folosit peisajul drept cadru în care libertatea tușei și atmosfera luminoasă au adus valențele binecunoscute curentului. Armoniile pe care s-a bazat artistul sunt când pline de exuberanță și vervă, când sobre, în funcție de subiectele alese. Unul dintre cele mai strălucitoare peisaje pe care le-a realizat Apcar Baltazar este cel intitulat "La sârbi". Pictura a fost expusă în anul 1909 la expoziția organizată de către Tinerimea artistică și a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
în care numeroși asistenți îl ajutau să ducă la bun sfârșit numeroasele comenzi pe care le primea din partea municipalității, bisericii, regalității și a unor întreprinzători privați. Vasta sa operă include portrete, redarea unor subiecte mitologice, religioase și istorice, toate exprimând exuberanța stilului baroc și vitalitatea spiritului artistului. Stilul lui Rubens, plin de culoare vibrantă, în care lumina și întunericul contrastează în mod spectaculos, este clar vizibil în "Coborârea de pe cruce" (1611 - 1614, Catedrala din Anvers) și în "Pălăria de paie" (1620
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
ale unei căsătorii din interes. Thomas Gainsborough (1727-1788) și Joshua Reynolds (1723-1792), urmând linia trasată de van Dyck, se concentrează asupra portretizării aristocrației engleze. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea are loc o revoluție în pictură, când exuberanța stilului rococo este înlocuită de sobrietatea neoclasicismului. La aceasta a contribuit un anumit context istorico-social. Săpăturile arheologice efectuate pe la mijlocul secolului, în Italia și Grecia, au scos la lumină diverse clădiri antice, care au servit drept inspirație pentru arhitecții englezi și
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Criticul Mike Boehm de la "Los Angeles Times" l-a apreciat, considerându-l o îmbunătățire față de "compozițiile difuze și aiurite de pe albumele anterioare". Într-o recenzie favorabilă oferită de "The Village Voice", criticul Chuck Eddy a considerat că "No Doubt reînvie exuberanța new-wave pierdută în anii '80". Allmusic l-a numit "distracție pură", descriind muzica ca fiind "ceva între punk-ul anilor 1990, third-wave ska și sensibilitate pop", o combinație între "melodicitatea new wave, rock-ul post-grunge și răsăritul de pe Coasta de Vest
Tragic Kingdom () [Corola-website/Science/315280_a_316609]
-
care - în 1742 - va picta portretul lui Boucher. În numele principesei Luiza Ulrika, ambasadorul comandă un tablou cu tema "Triumful lui Venus". Acest tablou, înainte de a fi expediat la în Suedia, repurtează un cucces răsunător la Salon. Tema zeiței Venus respiră exuberanță și are calitatea de a fi integrată pe fundaluri din cele mai variate, ea oferă în același timp artistului prilejul de a prezenta trupuri goale de femei, surprinse în diferite atitudini. În scurtă vreme, de la Stockholm sosește o comandă pentru
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
1658, Marguerite Louise a vorbit cu sora ei vitregă pentru a se asigura de reușită. Sora ei mai mică, Françoise Madeleine d'Orléans s-a căsătorit cu Carol Emmanuel II în 1663. Inițial bucuroasă în fața perspectivei de a se căsători, exuberanța Margueritei Louise s-a stins atunci când a descoperit că sora ei vitregă nu a mai favorizat căsătoria toscană așa cum a făcut înainte. După această răsturnare, comportamentul Margueritei Louise a devenit neregulat: a șocat curtea ieșind neînsoțită, o infracțiune gravă în
Marguerite Louise d'Orléans () [Corola-website/Science/321998_a_323327]
-
și odios, în timp ce chipul personajului interpretat de Mariana Buruiană exprimă o mare puritate. Criticul consideră goana pe biciclete a celor doi tineri, după aruncarea în aer a fabricii de armament, ca unul dintre „marile momente” ale cinematografiei românești, comparabil prin exuberanță cu „Butch Cassidy și Sundance Kid”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„De la prima întâlnire, studentul cu ochelari rotunzi care aduce a Malec și aventurierul însingurat ca Charlot, se recunosc. Cei
Să mori rănit din dragoste de viață () [Corola-website/Science/327485_a_328814]
-
Pictorul preferă să plaseze în mijlocul structurilor arhitectonice ori a peisajului, personaje surprinse cu spatele spre privitor, într-o ”glisare” lipsită de materialitate corporală. Deși se observă preocuparea pentru redarea luminii, mai ales cea specifică Balcicului, peisajele sale sunt lipsite de exuberanța solarității. În urma participării sale la Salonul Oficial din 1926, Oscar Walter Cisek scria în revista Gândirea: În cronica la Salonul Oficial din 1927, Oscar Walter Cisek scria în aceeași revistă: În schimb, N. N. Tonitza, în articolul Salonul Oficial Pictura III
Romeo Storck () [Corola-website/Science/329343_a_330672]
-
lui Mahler dacă ar fi trăit să dirijeze simfonia. Aceasta alternează cu un "Ländler" vesel și tipic pentru Mahler. Este aproape sigur că Paul Stefan a avut această parte în minte când a descris simfonia ca și conținând "veselie, chiar exuberanță". Partea "Purgatorio" (întitulată inițial "Purgatorio oder Inferno" ("Purgatoriu sau Infern") dar cuvântul "Infern" a fost eliminat) este o vinietă scurtă ce prezintă o confruntare între melodii triste și vesele acompaniate de un perpetuum mobile care sunt apoi eliminate de o
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
San Marco, Canalului Grande, Ponte Vigo-Ghioggia, Veneția - Campanella, Veneția San Tropaso, Italia este datoare cu un monument pentru Valeriu Pantazi. La toate acestea se poate observa fascinantul joc al imaginii „reale sau oglindite în ape” etern mișcătoare, totul reflectând o exuberanță narativă specifică impresionismului. Opera sa venețiană reprezintă de fapt un cumul de energii, jocuri de lumini, transparențe și umbre precum și dorința sa de a nu se îndepărta de un subiect atât de empatic. Venețiile sale nu tânjesc după o originalitate
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
din România, Grecia, Franța, Elveția. Într-un amplu text critic, Alina Petrescu - istoric de artă la MNAR - spunea: „Pictorul Vadim Crețu poate fi considerat, în egală măsură, un desenator excepțional, precum și un colorist extrem de abil. Printre liniile riguros construite și exuberanța cromatică, nu ne putem opri să constatăm că artistul manifestă o preferință pentru peisaj, mai ales în ultima perioadă a creației sale - ne referim la ciclul intitulat Grădini. (...) Mai mult decât oricare peisagist contemporan, Vadim Crețu este un rafinat, discret
Artiști vizuali pe simeze românești și internaționale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104311_a_105603]
-
După examenul final, el a curtat-o intens, ea îl găsea urât, aproape respingător. Însă exuberanța lui nu a lăsat-o indiferentă. Cei doi s-au împrietenit și au căzut de acord să aibă o relație de doi ani de zile. După care ar fi continuat, dar pentru că timpul alocat ”relației exclusive” s-ar fi scurs
Jean-Paul Sartre către Simone de Beauvoir: “Tu ești pentru mine relația necesară. Toți ceilalți sunt întâmplători” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102162_a_103454]
-
fără seamăn m-a cuprins încă din ziua în care festivalul ne-a anunțat că, anul acesta, o Palme d'Or de onoare îi va fi acordată iui Jean Pierre Léaud, emblema Noului val, căruia i-a împrumutat toată spontaneitatea. exuberanța, poate și insolența puștiului de numai 14 ani, Antoine Doinel din Cele patru sute de lovituri, filmul cu care, în 1959, Francois Truffaut semna aici, la Cannes, actul de naștere al mișcării ce avea să schimbe fața cinematografului francez. Știam că
Un rege la Cannes: Jean-Pierre Léaud - o legendă vie by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101117_a_102409]