KorAP: Find »[drukola/base=ezita & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...237 >

5,918 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

paharul și a privit lung în fundul lui. Mi-a dat impresia că își caută în gând și cu mare atenție cuvintele cu care să înceapă. De aceea primele lui cuvinte m-au surprins. — De unde ai știut că sunt aici? Am ezitat și mintea mea a început să se trezească. Întrebarea scotea la iveală două lucruri, fără îndoială, legate între ele: că Honor nu-i povestise lui Palmer episodul din pivniță și că Palmer credea că am venit la Cambridge în căutarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Antonia oftă iar Alexander murmură: „În Pitlochry flăcăul trăia Ce-o fată modernă iubea“. Încercând cu disperare să împing conversația mai departe am spus: — Fiindcă veni vorba de Pitlochry, unde aveți de gând să plecați în luna de miere? Alexander ezită. Apoi spuse: — La New York, și se uită la Georgie. M-am uitat și eu la ea. Georgie își plecă privirea, uitându-se în pahar. Am tăcuți toți din nou. Fusese o încercare neinspirată, fața lui Georgie deveni din nou rigidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

clipa În care rămâneam singuri. Dora Împinse scaunul la loc și se apropie de șifonier. Inima Începu să-mi gonească imediat În piept și părul de pe brațe nu era singurul care mi se ridicase. Dar, În loc să spună ceva, părea să ezite În fața oglinzilor de pe ușă. Poate că Își retușa machiajul? Trupul meu se topea Într-o stare de așteptare Înfierbântată. Din clipă-n clipă, Dora Îmi va rosti numele. I-am promis că voi fi fetiță cuminte, așa că cel mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și se Îndreptă de spate. Fără a scoate un cuvânt, dădu din cap. Chipul său frumos - curat, cu trăsături „nordice“, cum le-ar numi unii, bărbie bine conturată, ochi cenușii - ca de oțel - era inexpresiv. Pentru o clipă păru să ezite, apoi Îi Înapoie mamei sale cheia și chibriturile. Traversă strada și se făcu nevăzut după colț. Umbra lui alungită se mai zări câteva secunde, apoi Își retrase capul și dispăru și ea. — Secretul lui Sascha În siguranță la mine. În comparație cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
făcu echilibristică pe o bucată de lemn - surprinzător de Îndelung, mă gândeam, Înainte să-mi dau seama că voia să-i admir perișorii blonzi care se ondulau ici-colo Între picioarele ei. Eram pe punctul de a Întinde mâna când Greta ezită, lăsând tivul jos și punând punct reprezentației destul de brusc. După ce Își agăță ciorapii la loc și Își ridică chiloții, mi-a explicat că Între timp se răzgândise. Oricum n-aveam voie s-o sărut pe gură; ea era fată cuminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ușă, sub simbolul tăiat al unei trăsuri, parcă, scria cu litere mari de tipar „E. & O. HIMMEL“. — Nu alegerea mea. Se pare că numele nu erau un subiect de discuție destul interesant pentru Else. — Și-n al doilea... am continuat, ezitând din nou. În partea opusă a curții, băieții se străduiau din răsputeri să nu pară curioși. Afundându-mă În scaun și căutându-mi țigările, mă gândeam la o formulare favorabilă. — În al doilea, am repetat, terminând rămășițele unui măr, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
afaceri de rezolvat. Anton se Încruntă. De obicei Își fac veacul prin nord. Acolo e zona lor de influență. Dar În ultima vreme gașca lor a făcut o grămadă de scandaluri și În centru. Pentru noi, esteții, adică. Chiar dacă a ezitat, m-am abținut să-l presez. Poate că nu-ți dai seama, Sascha, dar mai există cinematografe și În afară de Apollo. — Pe bune? Mi-am aprins o țigară. Existau locuri, mă informă Anton, care erau imune la aspectele delicate ale limbii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

minciuna vizibilă. Când trata cu un englez, Myatt era de părere că ajunge un singur truc: În timp ce introducea subiectul important sau punea Întrebarea de bază, Îi oferea un trabuc. Dacă omul mințea, indiferent cât de prompt era răspunsul, mâna Îi ezita un sfert de secundă. Myatt știa ce spuneau neevreii despre el: „Nu-mi place evreul ăla. Nu te privește niciodată În ochi“. Proștilor, triumfa el În secret, știu un truc de două ori mai bun. Știa acum, de exemplu, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Un chibrit? — Mulțumesc. Și, ieșind din raza vizuală a compartimentului, priviră Împreună În Întunericul plin de murmure. Nu-mi place tovarășul tău de drum, spuse Myatt. — Nu ți-i poți alege. Nu-i un om rău. Îl cheamă Peters. Myatt ezită o clipă. — Pe mine mă cheamă Myatt. — Pe mine Coral, Coral Musker. — Dansatoare? — Da. — Americancă? — Nu. Ce te face să crezi? — Ceva din felul cum vorbești. Ai puțin accent. Ai fost vreodată acolo? — Dacă am fost vreodată acolo? Sigur c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Ești bolnavă. — N-am nimic. Doar că mi se face iarăși frig, explică ea. Îmi era cald și acum Îmi este iarăși frig. Nu vreau să mă duc Înapoi. O să stau aici. — Trebuie să-ți pui haina mea, spuse el, ezitând, dar Înainte de-a fi avut timp să-și amendeze propunerea adăugând „pentru o vreme“ sau „până ți-e mai cald“, ea alunecă la podea. El Îi luă mâinile și i le frecă, privindu-i fața cu neajutorată Îngrijorare. I

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
să pună această Întrebare. Nu era obișnuit ca pericolul să aibă Înfățișarea unei englezoaice, fată bătrână, puțin beată de gin - putea simți mirosul. Riscurile pe care le Înfruntase până acum ceruseră doar capul plecat, degetul ager, minciuna pregătită. Domnișoara Warren ezită și ea, iar ezitarea ei i-a fost bărbatului ca o gură de aer pentru un pușcăriaș. — Am crezut că v-am văzut la Belgrad, spuse ea. — N-am fost niciodată acolo. Ieșise dură la bătaie, lăsând la o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sub care călătorea: — Numele meu e John. — Doctor Czinner, grohăi ea la el, Închizându-și dinții mari peste buza inferioară, Într-un efort de-a se controla. — Richard John, director de școală, acum În concediu. — Mergeți la Belgrad. Nu. El ezită un moment. — Mă opresc la Viena. Ea nu-l credea, dar, cu un efort, Își recăpătă amabilitatea. — Cobor și eu la Viena. Probabil că-mi veți permite să vă arăt unele locuri. Un bărbat stătea În ușă, iar Mabel se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
părul. — E adevărat, Herr Kolber. Ea privi cu groază dincolo de el, la seiful expus vederii. — Ce s-a Întâmplat cu tine? La ce te holbezi așa? Frumos Îți șade, zău! O femeie la vârsta dumitale. Da, Herr Kolber, dar... Ea ezită și Josef o Întrerupse Înainte de-a se putea justifica singură ori de a-l acuza. — Țin foarte mult la Anna. Ea acceptă cuvintele lui cu o gratitudine demnă de plâns. — Da, așa mi-a spus. Herr Kolber bătu din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Herr Kolber - patru etaje, iar silueta clădirii se pierdea În cerul cenușiu și Încărcat. Ar fi fost o cădere urâtă. — Der Kaffe mit Milch, spuse el. Amestecă gânditor În cafea. Josef Grünlich, omul destinului. Nu avusese nici o altă soluție, nu ezitase nici o clipă. O urmă de nemulțumire Îi umbri trăsăturile când se gândi: Dar nu o pot spune nimănui. Ar fi mult prea periculos. Chiar și prietenul lui cel mai bun, Anton, al cărui nume de botez Îl folosise, trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Ești bună cu mine. Se aplecă peste supă, peste chifle și serviciul de oțet: — Vei fi bună cu mine. Da, spuse ea. În noaptea asta. — De ce doar În noaptea asta? Când ajungem la Constantinopol, de ce n-ai, de ce n-am...? Ezită. Era ceva la ea ce-i scăpa: un singur crâng micuț În toată zona familiarității lor. — Să trăiesc cu tine acolo? — De ce nu? Dar nu argumentele Împotriva acestei propuneri au fost cele care-i Încețoșară Într-atâta gândurile, Încât trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Întorcea inevitabil spre cele mai neîntemeiate promisiuni. „Și vă voi da liniștea“. Moartea nu dă liniștea, pentru că liniștea nu există fără conștientizarea liniștii. — M-ați Înțeles greșit, Herr... — Czinner. Îl lăsă pe străin să-i afle numele adevărat fără să ezite. Trecuse timpul deghizărilor și, În noul suflu al autenticității, trebuia să-și scoată mai mult decât masca identității. Existaseră cuvinte asupra cărora nu se aplecase Îndeaproape, lozinci răsuflate pe care le acceptase pentru că Îi fuseseră de folos În lupta sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
străveziu de la lumina zăpezii, Înăbușit de huruitul trenului, de zăngănitul conductelor de oțel, de ecourile unui pod. Dunărea alunecă de pe o parte pe cealaltă a liniei ferate ca un țipar de argint. Omul trebui să-și repete numele: — Josef Grünlich. Ezită o clipă, apoi continuă: — Căutam bani, Herr Czinner. — Ai furat... — Ați venit prea devreme. Începu să explice pe Îndelete: — Am scăpat din mâinile poliției. Nimic dezonorant, Herr Czinner, vă pot asigura de asta. Își răsucea fără Încetare nasturele de la vestă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și se Întrebă de ce. El Îi lăsă mâinile ca să poată trage storurile la geamul dinspre culoar, așa că brusc părură să rămână singuri Într-o cutiuță ce se zgâlțâia. O sărută și constată că avea gura rece, moale, și-i răspundea ezitând. Ea se așeză pe locul care fusese transformat În pat și-i zise: — Te Întrebai dacă o să vin? — Ai promis, Îi aduse el aminte. — M-aș fi putut răzgândi. — Dar de ce? Myatt Începu să-și piardă răbdarea. Nu voia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Va fi un fel de cină nupțială. Ea Îl tachină: — Fără nuntă. Dar el Începu să fie din ce În ce mai Încântat de idee. — O să-i invit pe toți: pe doctor, pe tipul acela de la clasa a doua, ăla băgăreț (ți-l amintești?)... Ezită preț de o secundă. — Și pe fata aia. — Care fată? — Nepoata aia a prietenei tale. Dar grandilocvența lui se văzu puțin subminată de gândul că tânăra respectivă n-ar accepta niciodată invitația lui. Ea nu-i o dansatoare, se gândi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
imediat la maiorul Petkovici. E chemat la telefon. Cei de la postul de gardă nu răspund. — Telefonul s-a defectat noaptea trecută, explică Ninici, când a nins așa de mult. — Incompetență, pufni funcționarul. — Vine astăzi cineva din oraș să-l repare. Ezită puțin, apoi spuse: — Maiorul n-o să iasă În zăpadă. Are la el În Încăpere un foc uite-atât de mare. — Prostule! Imbecilule! spuse funcționarul. La telefon e șeful poliției din Belgrad. Au Încercat să trimită o telegramă, dar vorbeai atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
tăcerea lui Îi dădu curaj. Totuși grăbi pasul. Compartimentul fetei era În vagonul următor, iar iubitul ei putea să-i explice omului În limba germană cine este ea. Dar Myatt nu se afla În compartiment - Încă fuma În vagonul-restaurant. Tânăra ezită o secundă. Mă duc la vagonul-restaurant și bat cu degetul În geam. Dar a doua ei ezitare dură prea mult. O mână o atinse pe cot și o voce Îi spuse ceva cu blândețe Într-o limbă străină. Ea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Dr. Czinner observă cu uimire: — Ești foarte calmă. Nu are rost să-mi ies din pepeni, spuse ea. Oricum, ei nu pot să Înțeleagă. Prietenul meu va Începe să mă caute curând. — Asta așa e, spuse el cu ușurare, apoi ezită o clipă. Probabil că te minunezi de ce nu-mi cer scuze pentru acest... disconfort. Vezi, În ceea ce mă privește, există o problemă mai importantă decât orice disconfort. Nu cred c-ai Înțelege. — Sigur că nu, spuse ea, gândindu-se cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
secunde, ea se Întrebă ce-ar fi dacă l-ar lăsa acolo. Își spuse sieși cu convingere că el n-ar fi așteptat-o. Dar nu ea era cea care se afla În mare pericol, ci el. Ea se opri, ezitând, aplecată să-i vadă fața palidă și bătrână. Observă că doctorul avea sânge pe mustață. De după colț se auzeau voci și fata constată că nu avea timp să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
s-ar fi ales cu mai mult dacă el ar fi fost mai viclean. Îl auzi respirând cu dificultate În Întuneric și se gândi iar, fără Înverșunare sau reproș, că nu merită. Răscrucea drumurilor apăru brusc În lumina farurilor. Șoferul ezită o fracțiune de secundă În plus, apoi răsuci volanul și făcu mașină să se Învârtă pe două roți. Josef Grünlich se văzu trimis dintr-un capăt al banchetei În celălalt și icni de spaimă. Nici nu mai Îndrăzni să deschidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
asta Josef o știa destul de bine. Nu-l ucisese el pe Kolber În Viena? Nu evadase el doar cu o oră În urmă din Subotica, de sub ochii unei santinele? Nu era el individul deștept, viclean, rapid În reacții, care nu ezita niciodată? Blocaseră fiecare drum de mașini și totuși el reușise să se strecoare prin barajul lor. Dar, ca printr-o fisură mică și ascunsă, Îi veni În minte gândul că dacă pe el l-ar fi căutat, l-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]