824 matches
-
nu la el, când rostise cuvintele incriminatoare; trăia în fața publicului, încarnată pe scheletul privirii lui, cotând în permanență nivelul de audiență al vieții ei și locuind, practic, pe un ecran imaginar de televiziune hămesit de feedback pozitiv. Cuvintele spune sincer fâlfâiseră degeaba prin aer, fără a găsi în final o ușă la care să bată - o despărțitură eficace între spațiul public și cel privat; anacronice, fuseseră supte de deschiderea nelimitată a ecranului și înrolate în roiul de fantasme publice ce bântuia
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de încheiere a bătăliei. 16 <Oct. 1941>. Liniile fortificate dela Dalnic și <greu descifrabil> au fost străpunse. Trupele noastre au intrat în Odessa. Astăzi dimineață la ora 11, pe un timp de primăvară, am survolat Odessa salutând drapelul românesc ce fâlfâie pe clădirea monumentală a operei. Trei <în text, scris: "3"> imobile incendiate fumegau încă, în partea de est a orașului. Cartierul fabricilor era inundat prin ruperea voită a unor zăgazuri. În mijlocul marelui stadion sunt 4 mari găuri de bombe. Orașul
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Dar cu aceasta nu se isprăvește mărinimia poporului român. Din România ieșeau înarmați iunacii noștri, acești eroi ai libertății: Toțiu și Panaiot la 1866, Hadji-Dumitru la 1868, Botev la 1876 și alții. Satul Petrușani, Oltenița, Bechet și Giurgiu au văzut fâlfâind drapelul poporului bulgar, când îl duceam pe câmpul de bătaie. Ați văzut aceasta, ați știut tot și niciodată nu ne-ați oprit, nu ne-ați persecutat ci, din contra, ne-ați binecuvântat în sfânta luptă încinsă pentru dezrobirea raialei. Nu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
putuse termina nici clasele liceale, fusese secretarul lui Carol, în exil, adus de Manoilescu. Pe tatăl său îl făcuse deja comandantul jandarmeriei, dintr-un șters colonel de la cercul de recrutare din Constanța. Campania electorală se anunța tumultoasă. Garda de Fier fîlfîia lozinca omul și pogonul -, încercînd să speculeze setea țăranilor de pămînt. Nicolae Titulescu cerea guvernului dizolvarea gărzii, susținînd că străinătatea socotește mișcarea legionară dăunătoare prestigiului nostru de Stat, și amenința cu demisia. Duca nu era convins de această necesitate. Înainte de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cu el și la rândul meu, am explicat că are ca prinț o datorie care trece peste durerile și inconvenientele omenești. El trebuie să rămâie, dacă nu în alt rol, cel puțin în acela [de] portdrapel. El trebuie să ție fâlfâind stindardul Dinastiei și României”. „În toată această dramă, figura cea mai patetică este Mihăiță. El rămâne singur victima împrejurărilor, neputincios, fără experiență, în mijlocul acestei haite de lupi și hiene. El e singurul care s-a opus din răsputeri. El n-
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Tânărul ședea pe banca din fața havuzului. Era singur și Adelheid se repezise pe scări În jos, ca o furtună, fără să se gândească la nimic. Nu apucase să-și pună pe cap boneta de in alb, și pletele blonde Îi fâlfâiau pe umeri ca un zbor de pasăre a luminii. Ducesa Sofia ar fi leșinat cu siguranță dacă ar fi văzut-o. Unde se mai pomenise ca o nobilă doamnă să se arate cu capul descoperit? Dar Adelheid voia să-l
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bărbăție, mizeriile unei detenții îngrozitor de dure și inumane, având ca puncte de sprijin doi piloni de rezistență: încrederea desăvârșită în Dumnezeu și dorința nestăvilită de a se întoarce în mijlocul familiei sale: soție și copii. Nu știam că steagul în bernă fâlfâia deja și al intrarea în curtea noastră și că ne va însoți o mare parte din copilărie, marcându-ne în mod dureros întreaga existență. Cel ce păzește pe prunci este Domnul. (Psalmi 6) Dar cum, Doamne? În ce fel? În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fuseseră scarificate ori pieriseră, pur și simplu, de foame. Peste sat se așternuse liniștea sinistră premergătoare unei catastrofe iminente. Soarele ardea fără cruțare tot ce mișca, tot ce era viu, manifestându-și disprețul suveran față de pigmeii tereștri intrați în agonie. Fâlfâind prelung stiharul Moartea face inventarul Celora aduși cu carul; Zvârliți noaptea, fără lună În gropelinița comună... Nici prohod, Nici lumânare... Nici vorbă de-mbărbătare Pentru cei care-au rămas Turmă fără de pripas Rătăcind în drumul lor Lipsiți de Bunul Păstor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
26. VIN AMERICANII! sau "MANA CEREASCĂ" Seceta era cumplită. Oamenii sufereau îngrozitor de malnutriție. Foametea făcea ravagii. Cei mai expuși erau bătrânii și copiii, având organismele mai puțin rezistente în lupta pentru viață. Pentru a patra oară, în familia noastră au fâlfâit aripile cernite ale îngerului morții. Fratele meu mai mic, Sandu, a avut un frățior geamăn, Liviu. Mama nu a avut piept suficient pentru ambii gemeni. În lupta pentru existență, cel mai puternic, Sandu, a rezistat și a supraviețuit, iar cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și incontestabil al tuturor ființelor văzute și nevăzute, al întregului mapamond. Trebuia să transformăm iadul cuprins de flăcările satanice, scârbavnice și otrăvitoare ale comuniștilor ticăloși, în "grădina Maicii Domnului", spațiu uman și primitor, calm și frumos, deasupra căruia să vedem fâlfâind, într-un viitor apropiat, tricolorul sfânt al unei Românii libere. Nu, noi nu ne-am declarat niște învinși, așa cum le-a spus Brennus romanilor: "Vae victis!" "Vai celor învinși!" Nu! Materialul din care eram noi construiți s-a dovedit a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
gâște majestoase traversează și ele oceanul. Pe vapor se redactează și un mic jurnal. Aflu din el că Italia a declarat război Abisiniei și că a Început debarcarea de trupe. Lumea e În fierbere și teama de război Începe să fâlfâie deasupra noastră. Pe de altă parte, Germania vrea să calce totul, face Înarmări febrile și vrea să Înceapă cu Rhenania. Avem pe vapor și un mic cinematograf, iar Duminica căpitanul face și serviciul religios. Un mic serviciu medical stă la
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
va îngropa. La fel cum, în ceea ce privește tangoul, îl invit să umple o sală măcar pe jumătate din cât reușesc eu. Nu cât am reușit cine știe când, nu, ci acum, cu cifrele dumneavoastră dramatice în scădere, pe care mi le fâlfâiți, cu monstruosul jazz care vine val- vârtej și vai, mai că ne omoară, râde Cristi. Artistul, dragă domnul meu, nu cred să aibă o definiție, dar dacă aș încerca totuși una, de dragul discuției, aș spune că el este cel care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lucru, cum de altfel remarcasem și eu, deși nici Jayne, nici Sarah - nici Rosa sau Marta - nu văzuseră una ca asta.) Robby însă a auzit ceva atunci când a făcut doi pași pe coridorul cu lumini pâlpâitoare. Un sunet ca un „fâlfâit“ undeva mai departe. În acest moment Robby și-a dat seama că ceva urca pe scări. „Respira greu“ și, conform spuselor lui Robby, și în același timp „scâncea“ - un cuvânt pe care nu l-am folosit înainte. (Definiția dicționarului: „a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a botului, de cozile lor. Sângele începu să-i curgă prin găurile căscate, înecându-i fața, pătându-i dinții cu roșu. Avea acum ceva ce semăna cu niște aripi - încolțiseră lateral din dreptul coastelor câinelui. Străpunseseră coșul pieptului și acum fâlfâiau descotorosindu-se de sângele și viscerele care le îngreuia mișcările. Se târa spre mine. Continuam să dau din picioare. Și, fără nici un efort, gura înarmată cu dinți se afundă din nou în pulpa mea dreaptă, mușcându-mă. M-am cabrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Avem timp și pentru o scurtă plimbare prin Ypres, tocmai bună pentru nervii noștri suprasolicitați. În centru, de cealaltă parte a clădirii muzeului, urmărim un concurs de volei pe plajă: nisip turnat chiar sub zidul cenușiu al clădirii, peste care fâlfâie ghirlande de stegulețe ale postului de Radio Contact, cu delfinul său bonom, apărut de câțiva ani și pe piața românească (mai nou, și în stânga Prutului). Pe drumul de întoarcere, îmi continui discuția cu Sauter și cu rusoiaca Valentina Soloviova. Femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu ne-a pus mai bine în gardă în legătură cu acest mare procedeu clasic ca Fiul dulgherului! Care demagog a zis că lumea aparține celor care se scoală dimineața primii? Utopie de cercetaș. Circumspecții care așteaptă să bată amiaza pentru a fâlfâi drapelul reușesc întotdeauna să încaseze dividendele cele mai mari. * * * În chiar locul de unde a dispărut cadavrul Învățătorului, se ridică un chioșc din lemn sculptat, construit de greci după anul 1808, el însuși având în vârfu-i un ornament piramidal bizar. Cenotaful
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vrea să dezgropi o comoară? Da! De ce? Apoi ași vrea să dezgrop o comoară ca să zidesc o biserică..." Mă privește blând, zâmbind. Nevinovat și simplu sue înnainte, culege un fir înflorit din iarbă, îl miroase, și pletele lungi, negre, îi fâlfâie în aburirile vântului. Suim, suim, apoi coborâm coasta stâncoasă, printre arbori risipiți de furtună. Brazi nalți, ca ziduri negre înconjură Agapia veche din deal. Simt puternic mirosul rășinei brazilor. În liniștea zilei, coborâm spre Agapia din vale. Se aude sunetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în floare. Oameni viteji și leali, vrednici să-i cânte Lermontov. Salut, Caucaz cu fruntea albă, zice poetul, Pământ liber al munților. Sălbatic ești, însă mândru. Piscurile-ți prăpăstioase sunt altare și când nourii serii învăluie culmile, când par aripi fâlfâind în înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna lucește singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale sălbatice, și vrednicia războinicilor fiii tăi, și, deasupra piscurilor tale, adâncimile străvezii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
picătură de sânge fără răzbunare. Deasemeni dragostea, ca și ura, e fără măsură. Salut, Caucaz cu fruntea albă, Slobod pământ al munților Mi-apari sălbatic însă mândru. Prăpăstiile îți sunt altare, Și ceața serii stă pe culmi Cu-aripi ce fâlfâie-n înalt Născând fantome ca-ntr-un vis Când luna lunecă pe cer În spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai mare parte locuite de români. Stăpânirea unor domenii întinse în Transilvania, de către un domn moldovean, a unor așezări locuite de români, a avut un rol important pentru menținerea conștiinței de neam. Nu era puțin lucru ca pe cetate să fâlfâie steagul Moldovei, iar în unele localități ca Târnăveni, Bazna și Boian să apară stema Moldovei pe cahle sau sculptată în piatră. Pe domeniul Ciceului, bisericile ortodoxe de la Vad, Ciceu și Mihăești intrau sub stăpânirea domnului, ca și biserica din Feleac
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fel ca în balada Antofiță a lui Vioară I (11), unde flăcăul singur scapă, dar e orb, semn că și-a depășit condiția sa firească. În colinde, Vidra pare un Neptun dezlănțuit: „Idolița dasupra apei ieșea,/ Din aripi că-mi fâlfâia,/ Vânturi mari că se scornea,/ Valuri mari că se făcea,/ Luntrile de răsturna,/ Năvodarii se-neca,/ Numai vătafu-mi scăpa,/ Cu cuțitele-a vâslit/ Și la mal că a ieșit” (Grădiștea - Ialomița). Marea și scufundarea în apă sunt, după cum vom vedea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
arme, munițiuni și uniforme germane.]( Ediția I, 1937, p. 403. ) Zburăm pe lângă Dârste, unde era cuibul lui Beldiman, de tristă memorie, și ajungem la Brașov, unde cu greu am găsit o masă la restaurant, dar unde pentru prima oară vedeam fâlfâind steagurile românești și cele transilvane. Constatam prozaic că ni s-a micșorat cheltuiala pe jumătate din înlocuirea coroanei cu leul. De la Brașov, pe fugă, spre Sibiu, trecând de-a lungul munților albaștri ai Făgărașului, care se lasă pe muchii perpendiculare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
le-a pregătit: fratele dumitale“. Și gândul meu se ducea la Ionel. Deodată izbucnesc strigăte de bucurie, muzicile intonează Trăiască regele, din popor, parte același imn, parte Deșteaptă-te, române! sau Hora Unirii, soldații strigau Ura! Ura! țăranii Trăiască. Steagurile fâlfâiau pe cerul albastru, cortegiul se cobora pe piață, cu regele și regina în frunte, lumea îi urma ca un val nesfârșit; batistele, pălăriile se mișcau deasupra capetelor descoperite. Era o vibrațiune imensă de culori, de sunete, de emoțiune, poate unică
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
i-am dat două palme. În măsura în care eu îi istoriseam, fața lui se descrețea. Și câți bani îi plătiți pănă la Dorna-Vatră? Zece galbeni, domnule. Donner Wetter!92 Asta e colosal! În acel moment, iată și evreul care venea cu perciunii fâlfâind în vânt. Domnule polițai, gewalt! gewalt!93 M-a necinstit, m-a bătut, m-a omorât, striga el cât îl lua gura, arătând spre mine. No... No... Langzam 94. Fără vuiet. Spune, mă rog, ce a fost. Însă jidanul, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca orice, iedul și oaia stearpă, răfuindu-mă apoi cu aceste delicatese, eu și cu Măriuca mea frumoasă și cu stomacul bun, stând cât mai aproape de grătarul lui Traian de la Carul cu bere ca să mi-l aducă mintenaș la masă, fâlfâind pe taler În grăsi mea lor și stropiți cu o sticlă de vin vechi Gordan, cu dopul lung cât deștul și parcă ieșind din gâtul lung al sticlei, când o destu pam, un noruleț ușor, ca o jertfă timidă adusă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]