1,441 matches
-
al treilea și al șaptelea. Altă propoziție repetată, scrisă de două ori, este răspunsul „Nu-i telefon! Vizit!” (sic!), de la paginile 35 și 49. Râd și curcile de această paraliteratură a lui Paul Goma. Memorial evocator al unui erou anticomunist Făgăduisem, În articolul „Providențial medic uman”, apărut În publicațiile „Cuvântul Românesc” din Hamilton Canada și „Memento” din Timișoara că de ne-ar permite sănătatea precară, vom prezenta cartea memorialistică a domnului doctor Teofil Mija, cel despre care este vorba În scrierea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
dintre cel PAȘNICE. Faptul că tu crezi sincer și fierbinte, chiar din toată ființa, În Sfînta Treime, este destul pentru mine ca să țin la tine ca la un frate. Iar cearta pe care mi-am Îngăduit-o și pe care făgăduiesc să n-o repet, dacă nu vei recidiva În grosolănii față de mine și În indolența față de Patrie, nu-i decât o dovadă În plus, deosebit de grăitoare, că ți hrănesc cele mai bune gînduri și intenții, ca vechi și loial amic
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
paternitate ca să fiu compromis. Nevoind să mă Înapoiez În S.U.A., măcar că În România eram cât se poate de marginalizat și de hăituit, soția mea, după vizita-i la mine, În vara anului 1985, dă divorț de Îndată ce revine În S.U.A. (deși făgăduise că mi se va alătura). În ianuarie 1990, sunt reintegrat În Învățământ, devenind, abia acum, profesor titular de limbă română. În 1992, Îmi dau și iau gradul didactic I, depun la editura bucureșteană „Albatros” manuscrisul cărții „Mărturisirea unui neînvins” și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
prieten al lui papa.Fiindcă fața tânărului se adumbrise puțin, Otilia începu să-i dea explicații volubile: - Nu știi ce om bun este Pascalopol și ce bogat e! Are o moșie imensă în Bărăgan și cai de călărie. Mi-a făgăduit că-mi dă unul. Ah, și cum aș vrea să am o trăsură luxoasă, cu doi cai frumoși! Este foarte chic! Dacă n-ar veni Pascalopol, ne-am plictisi grozav, fiindcă papa e cam ursuz și nu-l prinzi pe-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
românească. Titi rămase cam indispus de aceste întrebări, mărturisind că nu are timp de citit și că lectura îi dă dureri de cap, că totuși, dacă i s-ar procura "o carte frumoasă", ar încerca s-o citească. Felix îi făgădui una. Aurica lămuri lui Titi scopul venirii lui Felix: - Titi, domnul Felix s-a oferit să-ți ajute să te prepari pentru corigență. Titi aprobă supus din cap, fără să arate nici o repulsie de a primi îndrumări de la cineva mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
grozave..." - Felix, încercă Otilia să deplaseze convorbirea, ce-ai făcutcu Titi? - L-am văzut numai, și a rămas să începem după-amiază.Mi s-a părut un băiat de treabă, deși cam moale. - N-am zis altfel, confirmă Otilia. - I-am făgăduit să-i dau o carte de citit. Acum n-am niciuna la mine. Îmi dai voie să aleg de la tine? Mă tem numai că pe ale tale le cunoaște. Otilia râse neîncrezătoare. - Ți-a spus Titi că vrea să citească
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
englezești, multe tratând chestiuni serioase și de specialitate agronomică, medicină veterinară, economie politică. Erau și opere istorice și filologice și foarte multă literatură. Felix privi cu aviditate rafturile, lucru ce părea a încînta pe Pascalopol. Otilia pretinse cărți: - Mi-ai făgăduit că-mi dai câteva romane nemțești. - Te rog! se ruga după obiceiul său Pascalopol, cu mâinile împreunate la piept, și era gata sa-i scoată un morman de volume. Însă Otilia îl opri, răzgîndindu-se deocamdată și oferindu-se să vină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un magnet în direcția acestuia și acum bătrânul se exalta mult de ideea uniunii libere. - Stănică, declară solemn Olimpia, nu-și poate lua sarcinaunei familii fără să aibă capital, ceva, cât de cât. -Ce e al vostru e pus deoparte, făgădui Aglae. Olimpia strâmbă din nas: - Până atunci trebuie să trăim, avem greutăți. Stănicăaleargă toată ziua, săracul, azi nu prea merge avocatura. I-a promis cineva o slujbă, dar până acum... Stănică aruncă tuturor o privire mândră, măgulit că era astfel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la soția lui și dormind noaptea acasă. În cele din urmă, Ana se plictisi și-i notifică iritată că ea nu-nțelege să se ascundă de ochii lumii. Sohațchi belletristul se oferi să destăinuie el chestia Aglaei, dar Titi se-nspăimîntă. Făgădui că va vorbi el. N-avu totuși curajul să procedeze direct și, deși avusese neplăcutul conflict cu Otilia, se duse la ea și la Felix și le spuse toată pățania. Otilia nu se putu reține de a nu râde. - Bată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu acum! Stănică și Felix începură să mănânce, dar mai ales să bea, și vinul translucid, aburos și puțin amărui amețise pe tânăr. Stănică vorbea de toate zgomotos, regreta trecutul, se bătea în piept de pierderea unor mari șanse, își făgăduia onoruri viitoare și din când în când se împușca fictiv. Lui Felix, devenit fără voia lui volubil, îi scăpă vorba despre Otilia. - Aha, sări Stănică, a fugit porumbița! Nu ți-am spus eu?!Dragă, ești tânăr, n-ai experiența mea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aprindere, nu-ți cermare lucru. Să vezi cum stau lucrurile și te rog să nu te superi de ce-am să-ți spun. Eu am vorbit cu domnul Stănică de chestia asta, i-am dat și onorarii și mi-a făgăduit marea cu sarea. Da nu mi-a adus nici un răspuns, mă tot poartă cu vorba. Un chelner de la mine mi-a spus că l-a văzut cu amicul care mă sapă pe mine. Știi, să nu te superi, dar domnul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa bănuiesc eu, să-i spui că vreau eu să cumpăr, că dau cât cere, să mă cheme să stăm de vorbă. Eu aș fi venit, dar n-am vrut să mă vază lumea, am crezut în domnul Stănică. Felix făgădui, și Iorgu, în culmea satisfacției, se repezi să-i ofere fel de fel de lucruri, îi strecură în buzunar țigări exotice, bomboane. - Am să mă uit la dumneata ca la un tată, pardon, ca la un frate! La colțul străzii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
schimbare și avuție. Pe Olimpia o înconjura cu cele mai mari atenții. Îi dedica o dragoste eternă, pentru ca apoi să se plictisească și să viseze o altă femeie, mai isteață, înduioșîndu-se totuși asupra sorții Olimpiei, după eventual un divorț, și făgăduindu-și de-a face o despărțire de o noblețe nemaipomenită, așa încît "întîia lui mare dragoste" să nu sufere nimic, și amândoi să rămână prieteni. Bineînțeles, aceste meditații Stănică nu le facea în fața Olimpiei, și unele ușoare insinuări se izbiră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi fost cel puțin mândru că se bucură de o favoare disputată. Dar și generalul, și el erau încurcați de întîlnire, de unde rezultă că pentru amândoi era compromițătoare. Felix își exageră situația, socotind-o ca o decădere morală, și își făgădui o cură de ascetism. Avea să se înfunde în cărți, să dea examene strălucite, să-i arate Otiliei cum știe el să se țină de cuvânt. Examină din nou și cazul Otiliei. Plecase, e adevărat, dar n-avea nici o dovadă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cuminte, bineînțeles, nu pot să vorbesc însă de pe acum de ceea ce se va întîmpla mâine. Poate că mâine, când tu sfârșești studiile, nu mă mai iubești. - Niciodată! - Vom vedea. Dacă mă vei iubi, se va întîmpla ceea ce dorești. - Deci, îmi făgăduiești? - Oh, ești ineducabil. Este cum ți-aș spune: îți promit sănu mor mâine. Și tu, Felix, vrei să te faci doctor, om tare! Am avut totdeauna frică să hotărăsc lucrurile dinainte, lucrurile care nu sunt încă în puterea mea. N-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
consimți, în ruptul capului, ci voi numai să știe când e acasă Felix, hotărât s-o aducă pe fată dincolo, la Aglae, unde îl ruga să-și calce pe inimă și să vină, dacă va fi chemat. Ca să scape, Felix făgădui, crezând că Stănică va uita chestiunea. Dar Stănică n-o uită, și peste câteva zile, când fu sigur că toți vor fi acasă, veni mândru în trăsura lui Toader, cu Lili alături de el. Fata era prietenoasă, supusă și fără ascunzișuri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bine să se culce, deoarece era necesar să fie odihnită a doua zi, pentru a da lui moș Costache toată asistența posibilă. O făcu chiar să mănânce, în odaie la ea, ceva mai mult decât batoane de ciocolată. El însuși făgăduia să doarmă îmbrăcat, spre a fi gata la orice eventualitate. Ieșind în curte, pe la orele unsprezece noaptea, Felix se izbi, piept în piept, cu Weissmann. Acesta venise târziu acasă, aflase de invitația lui Felix și alergase fără să întrebe asupra
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Costache zâmbi satisfăcut, crezând că e vorba de pachetul de sub saltea. În trăsură, moșierul luă o mână a Otiliei între mâinile sale și-i vorbi așa, semiglumeț, semiserios: - Am să-ți fac o comunicare, cu totul confidențială, cucondițiunea să-mi făgăduiești că nu vei spune nimic nimănui. Costache e un om de ispravă, cum m-așteptam, și a făgăduit să-ți pună la o bancă, prin intermediul meu, o sumă de bani mai mult decât bunicică. De case n-ai nevoie, de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otiliei între mâinile sale și-i vorbi așa, semiglumeț, semiserios: - Am să-ți fac o comunicare, cu totul confidențială, cucondițiunea să-mi făgăduiești că nu vei spune nimic nimănui. Costache e un om de ispravă, cum m-așteptam, și a făgăduit să-ți pună la o bancă, prin intermediul meu, o sumă de bani mai mult decât bunicică. De case n-ai nevoie, de surpături de celea. În chipul acesta nu te cerți cu cocoana Aglae și nimeni nu face nici o opoziție
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prin intermediul meu, o sumă de bani mai mult decât bunicică. De case n-ai nevoie, de surpături de celea. În chipul acesta nu te cerți cu cocoana Aglae și nimeni nu face nici o opoziție, neștiind de existența banilor. Mi-a făgăduit, îți zic, dar știi cât e de greoi Costache, deși are inimă bună. Totuși am smuls un acont bun, încă o dată te rog să nu-i spui nimic lui, nici nimănui, altfel strici totul, am căpătat de la el o sută
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pătruns de evlavii și începu să se închine larg, cu mâna dreaptă, în vreme ce cu stânga își pipăia locul banilor. Se gândi că Dumnezeu nu se putea să nu-l vază pe el, care se gândea la viitorul Otiliei și-i făgăduise atâția bani, și mai ales n-avea să-ngăduie ca el să moară înainte ca Otilia să aibă un rost, fiindcă mai bună decât banii e tot ocrotirea părintească. De pildă, un om cu o experiență, ca el, ar fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și așa se întîmplă că, prin amabilitatea nedezmințită a lui Pascalopol, moș Costache și Otilia se plimbau aproape zilnic cu trăsura, întîlnindu-se foarte adesea și cu moșierul. Felix se adumbri iarăși, mai cu seamă că Pascalopol, cu scopul distrării bătrânului, făgăduise să vină din nou să joace cărți. Cu spiritul ei feminin, în care lipsa de orice prejudecăți se alia cu superstiția, Otilia intui că bătrânului îi trebuia o atmosferă de încredere într-un factor stabil. Intră în fosta odaie a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să mă frec cu gaz și să beau niște rachiu de drojdie. Stai să văd ce scrie aici, că mi-au căzut ochelarii de pe nas. Spune-mi, puică, n-ai mărturisit strîmb? n-ai călcat vreo făgăduință, care te-ai făgăduit lui Dumnezeu...? aș, de unde să faci tu de astea, găinușo, că ești crudă! Spune-mi, nu ți-ai stricat fecioria ta cu... hm... vorbă tare, asta e pentru bărbați, bogheana taichii, stai să vedem ce mai vine, mda! n-ai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
temei niciodată. Spuse doar: - Nu mai țipa așa tare, că mă doare capul!În sfârșit, Stănică se potoli și începură să joace. Aurica, cu o țigară în gură, își privea emancipată cărțile din mână. Bătrânul nu voia să scoată bani, făgăduind că îi va depune oricând va fi nevoie. Căutîndu-se prin buzunar, Pascalopol trase batista afară. Atunci se auzi pe jos rostogolirea unei monede. Moș Costache sări cel dintâi, ca ars, și începu s-o caute pe sub masă. O găsi însă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vreau nimic! Te-am întrebat dacă tu ești într-o epocă de studiu, când trebuie să citești mult, să lucrezi. - Asta, da! mărturisi Felix. - Ei, bine, lucrează, e singurul mod de a-mi face plăcere! Nu uita că mi-ai făgăduit că vei face carieră! Otilia începu să împartă în dreapta și în stânga lucruri pe care nu le mai găsea utile (și aproape totul nu-i mai trebuia), și Aurica avu lotul cel mai mare din această distribuție. - De ce-ți împarți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]