1,424 matches
-
Și apoi, fără tranziție, în singurătățile severe ale peisajului de munte. Dar astăzi Eros plutea în atmosfera din valea Ozanei: cu o încordare de pasăre răpitoare, sigură de pradă, cu un zâmbet rău pe dinții mici, aspri de dorințe și făgăduințe, înainta din lan spre un flăcău tomnatic (care stătea lângă o colibă de frunzar) o țărancă tânără, cu un tulpan verde răzvrătit pe cap, o femeie subțire, cu părul cânepiu, cu coapsele fine în rochia de cit, cu sânii mici
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
este o anormalitate. Să ilustrăm: - gestul de a-i oferi Adelei un ceasornic este interpretat ca un actde posedare erotică; - plimbările în trăsură, apropierea corpurilor: "Atingerile de acum,ale mâinilor noastre, repetate și neprevăzute, erau ca un joc, ca o făgăduință, ca un preludiu"; - sărutatul mîinii: "mi se părea că-mi dă drepturi noi, că o făcusepuțin a mea"; - își așează, acasă, pardesiul, cusut de Adela, pe piept și pe față; - după ce Adela pleacă din stațiune, merge la locuința ei, acumgoală
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la o anumită zi, iar eu să-mi agăț în păr muguri de culoarea cerului și a mării, ce sorb cu lăcomie esența vieții. E o noapte apăsătoare, ca o zi de iarnă, Bradul și-a acoperit crengile spre pământul făgăduinței, a închis ochii și, lacrima de smarald a înghețat într-un colind, i-am mângâiat mâinile sufletul, ce va râmâne verde în iarna, când așteptările se albesc de atâta uitare... Iubire de zăpadă Iubirea are culoarea zăpezii, la colț de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
social era chiar Uniunea Sovietică. Nu râde, fiindcă, de nu ni s-a ras memoria din cauza lozincii: „Cine-a stat cinci ani la ruși nu poate gândi ca Bush!”, putem să ne scotocim mai realist locul de unde venim spre „Țara Făgăduinței”, chiar dacă aceasta ne arde câte una peste bot. Curând o să-ți transcriu o pagină de jurnal din Decembrie ’89. Acolo relatez o scenă cu Tovarășu’ Inspector care ne prelucra: - Gorbaciov a distrus mișcarea muncitorească! Acest lucru nu se poate întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-i spun „cu amănuntul” cum am petrecut cele două zile la țară, dar nu-mi găsii puterea relatării pe măsura dorinței ei, căci bună parte din emoția acelor zile se pierduse în ochii Anei și rămase acolo ca-n pământul Făgăduinței. 7. - O doctrină, domnule judecător, pe cât de atractivă, pe atât de înșelătoare... - Modificată în minciună și ipocrizie, domnule Pavel. Chiar de cei care o pun în practică, Puterea adică, pentru că oamenii transferă doctrinei toate scăderile, micimile, arivismul, orgoliul și refulările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
părerea de rău că nu mă aflam alături de el, în Țara Liberă a lui Moise și a lui Isus... Mă gândeam că oamenii nu au privirea clară, din care cauză înțelegerea le este îngustată, căci dinspre pământul acela numit „al Făgăduinței” s-auzea, trebuia un anume auz, lacrima, larma poporului ales. „Da, domnule Davidsohn, bine-ai făcut! Ai plecat; noi am rămas; o țară a părinților noștri: sunt totuși fericit!, nefericit pentru zodia ei neagră de-acum.” - „De crimă”, o aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dintâi dragoste! Numai din cărți, numai din vorbe cunoșteam dragostea. Visam și eu, precum se visează, o fecioară subțirică, ș-un colț de pădure, ș-o pajiște de flori, ș-un izvor care murmură în taina înserării, și șoapte, și făgăduinți - și cât de deosebite erau închipuirile mele de această boală grabnică, arzătoare și dulce, care mă purtase dintrodată spre fata unui vânător de pe malul unei bălți, din două vorbe, dintr-o privire! Și cât de repede se petrecuse totul! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
băieți mari au fugit la America, îndată ce-au tras sorți; ceilalți doi creșteau, slabi și năcăjiți, ucenici la un tinichigiu, și se gândeau și ei în odihna sâmbetei, câteodată, se gândeau și visau la țara aceea îndepărtată, la pământul făgăduinții, unde banul se câștigă ușor și unde te poți îmbogăți. Haia era fată mare, cu ochi verzi, plini de lumină; în mahalaua aceasta avea câteva prietine de neam străin, și trăia bine cu dânsele; din vreme în vreme își aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și soră, a șoptit ea. 3 Cu mulți ani Înainte să devină sclava lui Antoni Fortuny, Sophie Carax fusese o femeie care Își cîștigase existența de pe urma propriului său talent. N-avea decît nouăsprezece ani cînd sosise la Barcelona În căutarea făgăduinței unui de loc de muncă ce nu avea să se mai materializeze. Înainte să moară, tatăl ei Îi obținuse referințe pentru a intra În serviciul clanului Benarens, o prosperă familie de negustori alsacieni stabilită la Barcelona. CÎnd am să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
stătea pur și simplu acolo și dădea din cap. A reușit s-o liniștească pe mama lui Avery, arătându-i cât de ușor ne va fi să găsim ajutoare În casă În California, cu cohortele alea de imigranți mexicani. „Tărâmul făgăduinței al mâinii de lucru ieftine“, cred că exact așa a spus. Hai să ținem minte să nu le mai permitem niciodată părinților noștri să se afle În aceeași cameră, da? am spus. Pe chestia asta ar ieși scandal. Mai ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Neamuri, în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit. 15. Fraților, (vorbesc în felul oamenilor), un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuși nimeni nu-l desființează, nici nu-i mai adaugă ceva. 16. Acum, făgăduințele au fost făcute lui Avraam și seminței lui." Nu zice: "Și semințelor" (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: "Și seminței tale", adică Hristos. 17. Iată ce vreau să zic: un testament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: "Și seminței tale", adică Hristos. 17. Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desființat, așa ca făgăduința să fie nimicită, de Legea venită după patru sute treizeci de ani. 18. Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduință, și Dumnezeu printr-o făgăduință a dat-o lui Avraam. 19. Atunci pentru ce este Legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desființat, așa ca făgăduința să fie nimicită, de Legea venită după patru sute treizeci de ani. 18. Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduință, și Dumnezeu printr-o făgăduință a dat-o lui Avraam. 19. Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, pînă cînd avea să vină "Sămînța", căreia îi fusese făcută făgăduința și a fost dată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desființat, așa ca făgăduința să fie nimicită, de Legea venită după patru sute treizeci de ani. 18. Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduință, și Dumnezeu printr-o făgăduință a dat-o lui Avraam. 19. Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, pînă cînd avea să vină "Sămînța", căreia îi fusese făcută făgăduința și a fost dată prin îngeri, prin mîna unui mijlocitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
Lege, nu mai vine din făgăduință, și Dumnezeu printr-o făgăduință a dat-o lui Avraam. 19. Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, pînă cînd avea să vină "Sămînța", căreia îi fusese făcută făgăduința și a fost dată prin îngeri, prin mîna unui mijlocitor. 20. Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe cînd Dumnezeu, este unul singur. 21. Atunci, oare Legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
avea să vină "Sămînța", căreia îi fusese făcută făgăduința și a fost dată prin îngeri, prin mîna unui mijlocitor. 20. Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe cînd Dumnezeu, este unul singur. 21. Atunci, oare Legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viața, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. 22. Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să fie dată celor ce cred, prin credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
unul singur. 21. Atunci, oare Legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viața, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. 22. Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să fie dată celor ce cred, prin credința în Isus Hristos. 23. Înainte de venirea credinței, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care trebuia să fie descoperită. 24. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob, nici slobod - nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus. 29. Și dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți "sămînța" lui Avraam, moștenitori prin făgăduință. $4 1. Dar cîtă vreme moștenitorul este nevîrstnic, eu spun că nu se deosebește cu nimic de un rob, măcar că este stăpîn pe tot. 2. Ci este sub epitropi și îngrijitori, pînă la vremea rînduită de tatăl său. 3. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
voi Legea? 22. Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, și unul din femeia slobodă. 23. Dar cel din roabă s-a născut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduință. 24. Lucrurile acestea trebuie luate în alt înțeles: acestea sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai, naște pentru robie și este Agar, 25. căci Agar este muntele Sinai din Arabia; și răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
naști deloc! Izbucnește de bucurie și strigă, tu, care nu ești în durerile nașterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decît copiii celei cu bărbat." 28. Și voi, fraților, ca și Isaac, voi sunteți copii ai făgăduinței. 29. Și, cum s-a întîmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot așa se întîmplă și acum. 30. Dar ce zice Scriptura? "Izgonește pe roabă și pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? 19. Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor. $4 1. Să luăm dar bine seama, ca atîta vreme cît rămîne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea tîrziu. 2. Căci și nouă ni s-a adus o veste bună că și lor, dar lor cuvîntul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
pe sfinți. 11. Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași rîvnă, ca să păstreze pînă la sfîrșit o deplină nădejde, 12. așa încît să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele. 13. Dumnezeu, cînd a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decît El, s-a jurat pe Sine însuși 14. și a zis: "Cu adevărat te voi binecuvînta, și îți voi înmulți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
voi să arate aceeași rîvnă, ca să păstreze pînă la sfîrșit o deplină nădejde, 12. așa încît să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele. 13. Dumnezeu, cînd a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decît El, s-a jurat pe Sine însuși 14. și a zis: "Cu adevărat te voi binecuvînta, și îți voi înmulți foarte mult sămînța." 15. Și astfel, fiindcă a așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
Se jure pe unul mai mare decît El, s-a jurat pe Sine însuși 14. și a zis: "Cu adevărat te voi binecuvînta, și îți voi înmulți foarte mult sămînța." 15. Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobîndit făgăduința. 16. Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurămîntul este o chezășie, care pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei. 17. De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărîrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
a dobîndit făgăduința. 16. Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurămîntul este o chezășie, care pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei. 17. De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărîrii Lui, a venit cu un jurămînt, 18. pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba, și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]