2,882 matches
-
bine plănuită, n-a fost concertată cu revoluționarii munteni, că membrii detașamentului și însuși unul din șefii lui (Holzel), cum a dovedit-o procesul de la Kiev, în ianuarie 1849, erau lipsiți de orizont, de o înaltă conștiință, dând crezare unor fabule potrivit cărora acțiunea lor ar fi corespuns și proiectelor lui Czartoryski, care ar fi avut acordul Rusiei să ofere Austriei 50 de milioane (nu se spune în ce monedă) în schimbul Galiției, suma la care erau gata să subscrie boierii moldoveni
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
activități desfășurate de copii etc. 8.4.7. Lectura educatorului/educatoarei Lectura cadrului didactic poate fi realizată: * în cadrul activităților de educare a limbajului; * în cadrul altor activități (de exemplu, Cunoașterea mediului texte care conțin personaje din planul naturii, Educație pentru societate fabule în versuri/proză, Educație plastică texte conținând trimiteri la lumea creației, la realizările unor pictori cunoscuți 268 etc.). Valorificând texte din literatura (populară/cultă, română/universală) pentru copii, lectura educatorului/educatoarei îl implică pe copilul preșcolar cu precădere din perspectiva
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
313 acțiune (cu unul sau mai multe episoade) personaje, cu nuanțări ale raportului în funcție de specie și de exemplul avut în vedere. Se pot constitui, astfel, în conținuturi abordabile în ciclul preprimar: textul epic, în proză/versuri specii precum schița, povestirea, fabula, basmul, legenda, snoava etc.; identificarea reperelor spațio-temporale ale acțiunii; raportarea la subiectul textului, la gradarea/succesiunea logică a episoadelor (vezi momentele subiectului); identificarea personajelor care participă la acțiune; diferențierea tipurilor de personaje (principale, secundare, episodice; pozitive, negative; reale, imaginare 314
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
receptor al piesei de teatru/scenetei/teatrului cu umbre/teatrului de păpuși etc.; stimularea implicării copiilor în punerea în scenă a unei piese de teatru, respectiv în realizarea de dramatizări ale unor texte/fragmente de texte epice îndrăgite (schițe, basme, fabule etc.). Perspectiva inițială, cea a receptării și, implicit, a decodării, interpretării (de exemplu, ca formă de ,,rezonare" cu acțiunile unora dintre personaje), așadar a raportării la textul dramatic presupune prezentarea în fața copiilor preșcolari a unei alte realități, cu decor, personaje
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
mai ales că cei doi martori se aflau foarte preocupați de chestiunile intime de amor?", au fost respinse de către onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. H. C. Julius Zimberlan, pe motiv că nu sunt relevante. Drept urmare, maestrul L.L. a recitat fabula " Vaca și cei șapte hoți nocturni" de Borak cel Bătrân. "Da, niciodată să nu întrebi pe un proprietar de cirezi cum a făcut rost de prima vacă!" Fiindcă Președintele Completului l-a admonestat pentru această replică, maestrul L. L. s-
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
sorții. Literatura română modernă nu e de conceput în afara prezenței sale carismatice. Alecsandri a colectat, a editat și înfrumusețat poezia populară. A introdus genuri nouă în literatură și a cultivat toate genurile literare și aproape toate speciile acestor genuri, de la fabulă până la roman. [...] La orice răspântie a istoriei și culturii române din o bună parte a veacului trecut, îl găsești pe Alecsandri. G. IBRĂILEANU Alecsandri nu este numai un deschizător de drumuri, ci primul nostru scriitor complet, cu operă demnă de
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
și în comentariile care însoțeau versurile colaboratorilor, J. Popfiu afirmă că poezia are menirea de a cultiva frumosul, sentimentele „fragede și nobile” și, în primul rând, iubirea de țară. La rubrica de știri se comentează apariția unei ediții noi din fabulele lui Al. Donici. Elia Trăilă traduce din Lamartine, Lavieville și din scriitorul german M. Berend. R.Z.
AMVONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285328_a_286657]
-
copii, scrisă special de redactori (schițe ușoare și atractive, cu un accentuat caracter moralizator, romane de călătorie și de aventuri) sau adaptată din diverse literaturi: după Cervantes (Don Quijote de la Mancha), frații Grimm (basmul Cei doisprezece frați), Goethe (Craiul codrului), Krâlov (fabulele Sticletele și porumbelul, Vrăjmașul), V. M. Garșin (Cruciada copiilor), Elisée Reclus (Spania și spaniolii), L. Brehm (numeroase fragmente din Lumea animalelor), A. Daudet (Tartarin din Tarascon), H. Sienkiewicz (Ianko muzicantul). A.c. izbutise să-și asigure opt sute de abonați și se
AMICUL COPIILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285320_a_286649]
-
a editat revista „Aurora”, apoi, din 1971, instructor-metodist la Casa Corpului Didactic din Buzău, unde a îngrijit apariția revistei „Școala buzoiană” și unde, după 1989, a fost director. A debutat în revista „Luceafărul”, în 1959, colaborând apoi cu poezie, epigrame, fabule, proză, publicistică, folclor, recenzii la „Iașul literar”, „Viața studențească”, „Scânteia pionierului”, „Convorbiri literare”, „Ramuri”, „Orizont”, „România literară”, „Flacăra”, „Argeș”, „Îndrumătorul literar”, „Tribuna școlii”, „Viața Buzăului”. Prima lui carte, Greieraș poznaș, scrisă pentru copii, apare în 1974. După ce publică versuri cu
ANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285353_a_286682]
-
plătească tribut. Ieșit din ascunzătoare, Archirie rezolvă enigmele (o cetate în aer, o frânghie de nisip etc.), iar nerecunoscătorul Anadan își găsește pieirea. Nota caracteristică este dată de maximele și proverbele care ilustrează fiecare situație, alături de ghicitorile faraonului și de fabulele pe care i le spune Archirie lui Anadan. Ca în cazul oricărei cărți populare, structura este comună pe întreaga arie de răspândire, dar povestirea este modificată și autohtonizată de fiecare dată. În versiunile numeroase care au circulat la noi, proverbele
ARCHIRIE SI ANADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285424_a_286753]
-
cu St. O. Iosif); Fr. Halm, Camoens, București, 1909 (în colaborare cu St. O. Iosif); Théodore de Banville, Gringoire, București, 1910 (în colaborare cu St. O. Iosif); Oscar Wilde, Pescarul și sufletul său, pref. C. Stere, București, [1911]; La Fontaine, Fabule, București [1923] (în colaborare cu St. O. Iosif); Victor Hugo, Albert Samain, Charles Guérin, Henri Bataille, Henri de Régnier, tălmăciți în limba românească, București [1935] (în colaborare cu Ion Minulescu). Repere bibliografice: Izabela Sadoveanu-Evan, Impresii literare, București, 1908, 151-163; Ibrăileanu
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
Însă Într-un sistem religios și poetic - spre exemplu, mitul lui Prometeu; c) sensul extins: ansamblu de concepții colective, credință vagă, element de cult religios sau de adorație laică - spre exemplu, miturile vedetelor, ale sportului, ale vitezei; d) sensul abuziv: fabulă, poveste mincinoasă, neverosimilă - spre exemplu, ideea că poetul Verlaine Își scria poeziile numai În stare de beție. Primele două familii de sensuri sunt utilizate mai ales În antropologia culturală (primul În studiile de mitologie comparată, al doilea cu predilecție În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de altă parte, Alo este spus pentru divertisment, de orice persoană din acea societate, are ca protagoniști animale și este considerată de Yoruba drept o ficțiune. Iar la populațiile dogonilor din aceeași regiune, termenul elume se referă la povestiri, ghicitori, fabule, cântece considerate fictive, În timp ce termenul so:ta:ne (analog mitului), Înseamnă „cuvântare care stârnește uimirea” și se referă la povestiri care aparțin cuvântărilor străvechi și care necesită explicații pentru cel care le ascultă prima dată (G. Calame-Griaule, 1965, p. 448
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fără efecte existențiale majore În comedie) sau a unor regimuri ale limbajului și familii de figuri literare (elevat vs comun, figuri ale tragicului vs figuri ale umorului). Din această perspectivă, Între mit și celelalte forme narative (legende, cântece epice, basme, fabule sau povestiri cu animale etc.) ar exista mai multe deosebiri (M. Eliade, 1968, p. 1134; J. Fontenrose, 1971, p. 55; G.S. Kirk, 1970, pp. 39-40; P. Smith, 1968, vol. XI, p. 527; E. Voegelin, 1949, vol. II, p. 778; R.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
referă la locuri, timpuri și evenimente Înzestrate cu atributul sacralității. Altfel spus, aceste Întâmplări sunt prezentate ca acelea care au produs schimbări În realitate, În timp ce Întâmplările narate de celelalte tipuri de povestiri nu sunt dotate cu asemenea consecințe, sunt ficționale: „Fabula nu instituie nimic, nici În planul povestirii, nici În cel al acțiunii, nici În cel al activității. Numai mitul instituie” (P. Ricoeur, 1968, vol. XI, p. 534); b) acțiunea este complicată, cu multe episoade, În antiteză cu acțiunea simplă din
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
generație. Această atitudine (pe care unii cercetători o numesc „religioasă”) oferă criteriul prin care atât membrii comunității studiate, cât și antropologii diferențiază mitul de alte forme narative - mythos-ul grec, adaox, liliu sau itan se deosebesc de basme, cântece epice, legende, fabule și alte forme de povestire, oricum ar fi ele numite, nu printr-un conținut aparte, ci prin funcții sociale aparte. Credința În ele nu este altceva decât o formă socială de consacrare a acestor funcții, un mod de a codifica
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Paris, 1973. DUCROT, Oswald, SCHAEFFER, Jean-Marie, Nouveau Dictionnaire encyclopédique des sciences du langage, Seuil, Paris, 1999. DUFRENNE, Mikel, Esthétique et philosophie, Klincksieck, Paris, 1976. DUMARSAIS, César Chesneau, Leș Figures du discours, Flammarion, Collection " Champs ", Paris, 1977. ECO, Umberto, Lector în fabula, Grasset, Paris, 1985. FONTANIER, Pierre, Leș figures du discours, Flammarion, Paris, 2004. FRÉDÉRIC, Madeleine, La stylistique française en mutation ?, Académie Royale de Belgique, Bruxelles, 1997. FRIEDRICH, Hugo, Structure de la poésie moderne, traduit de l'allemand par Michel-François Demet, Librairie générale
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Paris, 2008. GHIȚĂ, Elenă, " Le statut actuel de la traductologie ", în Études de traductologie, Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Litere, Filosofie și Istorie, Catedră de Limbi Romanice, Editura Mirton, Timișoara, 1999. GUILLEMIN-FLESCHER, Jacqueline, " Le linguiste devant la traduction ", în Fabula 7. Traduire, Presses universitaires de Lille, Lille, 1986, p. 59-69. GUȚU, Ana, " Quelques considérations sur la traduction littéraire en tânt que processus exégétique spécifique et variété de la traduction des œuvres ", în Exégèse et traduction littéraire. Méthode de formation et traduction
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
qu'à partir de textes précis [...] accompagnés de leur(s) traduction(s) publiée(s) ou produite(s) : cette méthode de recherche, croyons-nous, rend possible l'articulation de la pratique à la théorie. " 105 Jacqueline Guillemin-Flescher, " Le linguiste devant la traduction ", în Fabula 7. Traduire, Presses universitaires de Lille, Lille, 1986, p. 59 : " [...] la réflexion des traducteurs littéraires s'oriente, en général, vers la façon dont îl faut traduire, alors que le linguiste ne peut réfléchir que sur la façon dont on traduit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
reportage" est étranger à la littérature, que "le dire retrouve chez le poète să virtualité [...] refaisant un moț total, neuf, étranger à la langue" et, enfin, que tout cela impliquait "la disparition du poète". " 418 V. Umberto Eco, Lector în fabula, Grasset, Paris, 1985. 419 Daniel Delas et Jacques Filliolet, Linguistique et poétique, op. cît., p. 53. C'est nous qui soulignons. 420 Georges Mounin, Poésie et société, P.U.F., Paris, 1962, p. 53-54. 421 Jean Cohen, Le haut langage
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
outil [...]. La perfection dans l'utilité fait naître le sentiment de la beauté. [...] Plaisir de l'objet bien fait. " V. Jean-Louis Joubert, La poésie. Formes et fonctions, op. cît., p. 24. C'est nous qui soulignons. 448 Umberto Eco, Lector în fabula, op. cît. 449 Henri Meschonnic, Pour la poétique ÎI : Épistémologie de l'écriture. Poétique de la traduction, op. cît., p. 21 et 47. 450 Idem, p. 141. C'est nous qui soulignons. 451 Idem, p. 184. 452 V. Gustavo Guerrero, Poétique
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cele două tomuri masive ale Dicționarului personajelor lui Dostoievski. O operă neobișnuită, prin amplitudine și stil, în critica românească. Ce se vede întâi la lectură este capacitatea epică, priceperea (și plăcerea, chiar marea plăcere) de a pune ideile într-o fabulă, de a „povesti” un destin literar. Fiind însă critic și nu prozator, C. întocmește biografia personajului pe măsură ce o judecă și o introduce într-o tipologie a spiritului. El consultă, în acest timp, pe alți exegeți, citează opinii autorizate, strânge toate
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
operei lor (Paul Iorgovici, D. Țichindeal, N. Văcărescu, Gh. Lazăr). Traducerile ocupă un spațiu considerabil în paginile C.r.: numeroase poezii de Lamartine (începând din 1829), prima parte din Don Quijote de la Mancha de Cervantes, după versiunea franceză a lui Florian, fabule de J.-P. Viennet și Alphonse Karr, fragmente din scrierile lui E. Bulwer-Lytton, Al. Dumas, M-me de Genlis, W. Scott, toate traduse de Heliade. Tot el, secondat de I. D. Negulici (traducător al lui Aimé Martin), lansează aici o Chemare pentru
CURIERUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286602_a_287931]
-
și o traducere a aceluiași, jurnalul de călătorie al lui D.A. Demidoff în Banat, Valahia și Moldova. Au mai fost reproduse, din volume sau periodice, Riga Poloniei și Prințul Moldaviei de C. Negruzzi, poezii de C. Stamati și Gh. Asachi, fabule de Al. Donici și câteva articole ale lui I. Heliade-Rădulescu (Despre autori, Pseudonime și Despre satiră). Privită ca manifestare reprezentativă a vremii, dar mai cu seamă în perspectivă istorică, revista lui M. Kogălniceanu reflectă preocupările intelectuale și sensibilitatea unei epoci
DACIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286639_a_287968]
-
în Principatele Române în deosebite timpuri. Poezia publicată (Mihail Zamphirescu, C.D. Aricescu, Gr.H. Grandea, I.C. Fundescu, G.G. Meitani, Gr. Serrurie) e angajată, direct legată de imperativele epocii, dar adesea deficitară sub raport artistic. N. T. Orășanu și Gh. Sion cultivă fabula, D. Bolintineanu tipărește aici relatarea călătoriei în Bulgaria, câteva legende istorice (Dumbrava Roșie, Dragomir și cetatea lui Radu Negru), dialogul în versuri Apa Dâmboviței către apa Oltului și romanul Doritorii nebuni, rămas neterminat, Radu Ionescu (semna Radion sau Quineva), balada
DAMBOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]