1,003 matches
-
mult la acest lucru, la fel ca și stilul și aranjamentul paginii. Karl Kraus 58 nu a obosit niciodată să demonstreze că de mult paraliza imaginația cititorilor limbajul folosit în ziare" (On Some Motifs - Despre câteva motive). În stilul informațiilor factuale subiectivitatea individuală este separată de ceea ce acum a devenit un obiect distanțat. Acest stil e reflectat în sfaturile care stau în cărțile despre jurnalism. Într-una autorul numește ca "cea mai importantă parte" a unei știri "obiective" linia poveștii, iar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
acest fapt născând o prăpastie epistemologică între participarea imaginativă a cititorului și ceea ce a devenit între timp un univers obiectivat. Ca să spunem așa, stilul știrilor "obiective" aspiră către un ideal platonic, așa cum am demonstrat într-un exemplu anterior de știre factuală. Buletinul, scris de reporterul lui Associated Press, Lawrence A. Gobright, despre asasinarea lui Abraham Lincoln, a fost tipărit de Horace Greely în New York Tribune: "Președintele a fost împușcat în teatru aseară, și probabil rănit mortal" (151). Chiar dacă limba sună învechit
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
tipărit de Horace Greely în New York Tribune: "Președintele a fost împușcat în teatru aseară, și probabil rănit mortal" (151). Chiar dacă limba sună învechit, din punct de vedere al perspectivei contemporane, ea rămâne o versiune timpurie a stilului știrilor obiective și factuale din mai multe motive. În primul rând, Lincoln omul a fost concretizat ca președinte, ceea ce-i elipsează identitatea și simbolica subiectivității sale umane. În al doilea rând el a fost împușcat într-un teatru generic și abstract. În al treilea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
producă scârbă, oroare, sau să sperie prin sublinierea diferențelor dintre subiectivități, și nu prin încercarea de a îngusta prăpastia dintre ele. Subliniind diferența, sau ceea ce ne face diferiți de Celălalt, jurnalismul senzațional reactivează problema epistemologică moștenită, a obiectivizării, a jurnalismului "factual". Dar o asemenea alienare izolată nu putea fi suficientă dacă această ascensiune a știrilor "obiective" și a jurnalismului de senzație nu ar fi avut loc într-o perioadă de extraordinare schimbări și crize sociale și culturale. Ele au început să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Autobiography, 321). Dar lui Howells îi era greață de dezvoltarea jurnalismului obiectivist: "Howells... privea noul jurnalism ca un violator vulgar și ieftin al sferei intime" (Ziff, 148). Aici sub "nou jurnalism" nu se înțelege varietatea apărută pe la 1960 ci jurnalismul factual, sau ceea ce poate eventual fi denumit ca fiind jurnalismul obiectivist."59 Experiența lui Howells în ceea ce privește prăpastia tot mai adâncă dintre subiectivitate și obiectivitate își găsește expresia în publicarea, în 1890, a romanului A Hazard of New Fortunes; el încă mai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
A Hazard of New Fortunes; el încă mai servește drept o privire critică asupra tendinței obiectiviste în jurnalism, privită din interior. În acest roman Howells explorează atât potențialul jurnalismului literar narativ cât și alienarea provocată de curentul central al jurnalismului factual care apăruse după Războiul Civil. Într-un pasaj personajul Fulkerson sugerează jurnalistului Basil March să scrie o relatare despre o grevă muncitorească în stilul în care "Defoe a scris despre epidemia din Londra" (Hazard, 357). Această observație este făcută pentru că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
par să fie considerate [știri] cu ușurința cu care sunt acceptate relatările despre o bătălie navală sau un război străin" (51). De ce? Davis, care își caracterizează metoda critică drept "materialistă" (86), distinge între ceea am caracteriza în mod convențional drept "factual" și "ficțional". Astfel, el respinge credința în fabulosul din balade ca fiind o credință derivată din "naivitatea cititorilor de balade" (52). Totuși, aceasta elimină ideea că unora dintre cititori li se păreau adevărate astfel de relatări sau că aveau, în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
2). Întâmplător, Fuller a fost unul din primii care a atacat (în cartea sa) veridicitatea relatării lui John Smith despre întemeierea coloniei Virginia (75-76), o altă dovadă că oamenii se așteptau din ce în ce mai mult ca relatările despre lumea fenomenală să fie factuale. După standardele noastre contemporane, cărțile de caracter din secolul al XVII-lea sunt o anomalie literară. Asta pentru că ele constau în descrierile unor personalități umane idealizate. Însă nu erau idealizări romantice, epice sau eroice, ci ale tipurilor de zi cu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
minte care văd istoria cu ochii unui episcop și consideră alte perspective ca fiind nimic altceva decât ticăloșie perversă" (Bush, 237). Această stare de lucruri începe să se schimbe după Revoluția Glorioasă de la 1688-89, când biografia tinde să devină mai factuală. "La sfârșitul secolului, cititorul englez... începuse să se obișnuiască să i se prezinte faptele, oricât de sumare și de concise" (Sutherland, 248). Poetul John Dryden este adeseori creditat cu introducerea cuvântului "biografie" în limba engleză în 1683 cu a sa
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
siguri că întregul lor mesaj își va găsi calea prin sistemul șubred de telegraf, așa că au încercat să se asigure că faptele esențiale vor ajunge chiar dacă restul poveștii se pierdea" (Tebbel, 206). Un alt factor decisiv în dezvoltarea unui jurnalism factual sau obiectiv în perioada de după Războiul Civil a fost faptul că "un număr din ce în ce mai mare de ziare cerea o procesare mai rapidă a știrilor locale, iar șapoul a câștigat teren ca metodă de condensare a știrilor" (Emery, 228). Șapoul mai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un stil de știri supraobiectiv care respecta modelul informațional se dezvolta în jurnalismul american din secolul al XIX-lea, un stil mai subiectiv era reflectat în articolul de atracție. La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost umbrit de stilul factual, aflat în ascensiune; oricum, era cea mai nouă versiune a unei vechi teme care demonstra o conștiință în formare mai evidentă. În același timp, jurnalismul literar narativ continua să fie practicat independent. Înaintașii articolului de atracție modern pot fi găsiți
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
deși unele părți ale jurnalismului literar erau foarte similare cu ceea ce avea să fie numit articol de atracție, au evitat formula acelui tip de articol, cu previzibilitatea și clișeele sale" ("Third Way", 6). În orice caz, prinși între cerințele știrilor factuale obiectivizate și o versiune mai subiectivă, cunoaștem alegerile făcute de jurnaliștii modelului narativ literar. Povestea acestui model are o istorie lungă și venerabilă, ceea ce este important în stabilirea geanologiei jurnalismului literar narativ printre celelalte modele narative. De fapt, într-un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
legăturile lui cu formele de eseu discursive tradiționale. De asemenea, încearcă să clarifice de ce jurnalismul de senzație este în felul său un jurnalism obiectiv și de ce apariția jurnalismului literar narativ după Războiul Civil este nu numai o reacție împotriva jurnalismului factual și obiectiv dar, de asemenea, o reacție împotriva jurnalismului de senzație. Aceste eforturi sunt necesare nu numai deoarece concurența dintre aceste forme de jurnalism era foarte vizibilă în publicațiile din perioada trecerii dintre secole, dar și pentru că ea continuă să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalismul literar narativ, preferând în locul acestuia "imagini obiective ale noutăților" (Hapgood, Victorian 172). Mai mult, separerea mutuală dintre jurnalism și literatură poate fi reflectată după Primul Război Mondial împotriva tonului patriotard dacă nu chiar naționalist al majorității informațiilor jurnalistice. Știrile factuale și obiective erau la modă în timpul Primului Război Mondial, când ziarele erau monitorizate cu atenție și cenzurate sub legea Spionajului din 1917 și a Legii împotriva Activităților antistatale (Emery and Emery 329-31), și în bună măsură pentru că mulți jurnaliști au devenit de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
reevaluare a literaturii pe plan național. Un exemplu îl constituie întrebarea lui Alfred Kazin: "De ce trebuie ca în urma unei analize retropective o parte atât de mare a literaturii anilor '30 și a începutului anilor '40 să apară drept o literatură factuală? ("Imagination", 490-91). Un alt exemplu ce iese în evidență înainte de asimilarea reevaluării naționale de către Stat și de federali îl reprezintă romancierul, poetul, istoricul, folcloristul și practicantul jurnalismului literar, Carl Carmer. Ultimele trei atribute justifică întrebarea lui Kazin. Originar din New York
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pentru a convinge ziariștii americani că faptele nu pot fi de încredere, decât experiența războiului... În timpul războiului și în perioada care a urmat acestuia, jurnaliștii aveau impresia că totul este o iluzie, având în vedere că era evident că reportajul "factual" era produsul artiștilor conștienți de iluzie" (142). Unul dintre răspunsuri a fost propunerea perspectivei obiective în reportajul de știri, dat de Walter Lippman, printre alții. Schudson l-a numit pe Lippman "cel mai înțelept și convingător reprezentant al idealului de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și stiliștii literari, autorii unor povești cronologice incoerente erau încă numeroși)" (Emery și Emery 264). Pe lângă disprețul arătat în acest anunț superficial, este de la sine înțeles că importanța ce se dădea paragrafului inițial, văzut ca un criteriu retoric de jurnalism factual sau obiectiv, se datora doar lor. Fiind de aceeași părere cu Mott, autorii afirmă că "povestea" istoriei jurnalismului american este una în care "știrile ar trebui să triumfe asupra comentariului editorial ca principala activitate a ziarului american". După cum sugerează articolul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu poate fi negat (226). Și, drept ultimă consecință, "tensiunea dintre energia centrifugală a realității și forța centripitală a ficțiunii produce câmpuri duble de referință în nuvela nonficțională și o distinge atât de nuvela de ficțiune cât și de istoria factuală" (226). În afară de aceasta rezultă, așa sugerează el, o narațiune neutră a "interpretării zero" ale cărei ambiții în neutralitatea ei sunt de a reflecta absurditatea lumii (40). Așa cum sugerează titlul lucrării lui Heyne, autorul se concentrează asupra problemei naturii formei: el
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ale cărei ambiții în neutralitatea ei sunt de a reflecta absurditatea lumii (40). Așa cum sugerează titlul lucrării lui Heyne, autorul se concentrează asupra problemei naturii formei: el avansează numai spre o teorie a formei. El propune o distincție între statulul factual - intenția autorului este de a transcrie realitatea - și adecvarea factualității - o problemă pe care "cititorii vor trebui să o rezolve individual sau prin dezbatere" (480-81). Jurnalismul literar narativ/nonficțiunea are de aceea o natură binară și Heyne citează spre exemplificare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și adecvarea factualității - o problemă pe care "cititorii vor trebui să o rezolve individual sau prin dezbatere" (480-81). Jurnalismul literar narativ/nonficțiunea are de aceea o natură binară și Heyne citează spre exemplificare In Cold Blood. Cartea are un statut factual în acord cu intențiile lui Capote anunțate în subtitlul cărții O relatare adevărată... Mai mult, statutul factual este reiterat în declarațiile din prefață, în care autorul spune că toate materialele au fost preluate fie din propriile observații, interviuri, ori transcripții
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
480-81). Jurnalismul literar narativ/nonficțiunea are de aceea o natură binară și Heyne citează spre exemplificare In Cold Blood. Cartea are un statut factual în acord cu intențiile lui Capote anunțate în subtitlul cărții O relatare adevărată... Mai mult, statutul factual este reiterat în declarațiile din prefață, în care autorul spune că toate materialele au fost preluate fie din propriile observații, interviuri, ori transcripții. Totuși anumiți critici au dovedit, notează Heyne, că Truman Capote a inventat sau imaginat anumite pasaje din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în care autorul spune că toate materialele au fost preluate fie din propriile observații, interviuri, ori transcripții. Totuși anumiți critici au dovedit, notează Heyne, că Truman Capote a inventat sau imaginat anumite pasaje din carte. Aceste descoperiri diminuează caracterul adecvării factuale a lucrării dar nu schimbă statutul cărții In Cold Blood de la nonficțiune la ficțiune, pentru că, așa cum declară Heyne, cartea nu este un "triumf" al ficțiunii asupra nonficțiunii ci al minciunii asupra "spunerii adevărate". Intenția auctorială și efectul asupra publicului sunt
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
the Mast, 1840, New York: Harper, 1936. Davidson, Cathy N., "Ideology and Genre: The Rise of the Novel in America", Proceedings of the American Antiquarian Society 96 (1986): 295-321. Davidson, Sara, Real Property, Garden City, NY: Doubleday, 1980. Davis, Lennard J., Factual Fictions: The Origins of the English Novel, Philadelphia: U of Pennsylvania P, 1983. Davis, Richard Harding, "The Death of Rodriguez", 1897, Notes of a War Correspondent, New York: Scribner's, 1911. ―, "The German Army Marches through Brussels, 21 August 1914", London
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
timp, puține informații și puțin efort de planificare. Această strategie este utilă în situațiile de urgență, în care presiunea timpului este mare. Intuiția ne ajută adeseori în relațiile interpersonale, în situațiile sociale, în cele cu încărcătură emoțională mare, când datele factuale nu sunt disponibile sau când acestea sunt inexacte sau incomplete. Totuși, o decizie intuitivă poate avea rezultate neplăcute dacă este utilizată ca substitut sau pentru a evita strângerea informațiilor necesare. În situațiile cu încărcătură emoțională mare, în cele foarte importante
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
a operelor, care este o "stare conceptuală" eliberată de constrângeri morfologice. Prin urmare, validitatea propozițiilor artistice nu este dependentă de nicio presupoziție empirică, și cu atât mai puțin estetică, cu privire la natura lucrurilor. Propozițiile artei au un caracter lingvistic și nu factual, exprimând definiții tautologice ale artei care nu necesită verificarea lor în afara contextului artei. Arta este definiția artei.159 Art after Philosophy nu reprezintă o inversare a dialecticii hegeliene, potrivit cărora filosofia ar urma artei în evoluția firească a practicii spirituale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]