1,044 matches
-
care coborâse un grup restrâns de oameni. Toți aveau un mers milităros în afara celui care stătea în mijlocul lor. Era un bărbat mic de statură, care pășea hotărât dar degajat, ca un om obișnuit să comande. Mișcările îi erau amplificate de faldurile mantiei largi, care flutura pe lângă uniforma regală, strânsă pe corp. În cele două zile scurse de la începutul agresiunii, șeful năvălitorilor nu dorise să îi vorbească. Acum însă Abatele îl aștepta în sala de consiliu, pentru ceea ce părea a fi o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
transformată în umbra luminoasă a umbrelei de soare, cuprinsă de o exuberanță pe care nu i-o știam, cu mișcări atât de ușoare; rochia avea o fustă cloș, era fără mâneci, cu un decolteu rotund, și se desfăcea jos în falduri largi. Gesturile ei umpleau toată grădina, parcă erau părți componente ale crengilor și ale tufișurilor înflorite, iar obrazul ei se acoperea de luciul porțelanului subțire ca un abur în care ochii mari se umpleau de o puritate cum doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de simplu: rușinea de a exista și, consecință firească, de a vorbi despre sine. Jurnalul devine, astfel, un fel de confesiune à contre coeur, un instrument de anihilare a eului, nevoit să se exprime parcimonios și să se ascundă în falduri victoriene. Scrisul se transformă, prin urmare, într-un dificil exercițiu spiritual, vizând doar consemnarea evenimentului exterior, indiferent de relevanța sa, și înăbușirea completă a vocii interioare, care încetează, treptat, să-și mai ceară drepturile. Caietele cu pricina nu rețin nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Fiți vrednici de trecutul românesc!” Când inginerul a sfârșit de citit, Costăchel, cu privirea pierdută într-un colț al încăperii, se revedea în clipa când - în 1917 - a depus jurământul lângă tunul lui. Vibra din străfundul ființei strângând în pumn faldurile drapelului de luptă... Petrache rămăsese cu ochii fixați pe figura aspră a lui Costăchel. Inginerul i-a simțit și el încordarea și profunda răscolire sufletească. L-a lăsat să-și trăiască în liniște clipa de reverie... Când i-a simțit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
O mișcare lentă, având un ușor tangaj, Îi părăsește și ne trece din acest interior luxos În exterior, pe puntea vasului unde privirea poate cuprinde marea până În depărtări, unde cerul albastru se prăbușește În albastrul cernit al apelor. Briza mângâie faldurile feței de masă albă. Pe masa lungă, pe albul mătăsos, Într-o Învălmășeală ordonată, un paradis culinar ca În naturile moarte ale picturii franceze din veacul al XVIII-lea. Minunății ce nu au fost nicicând atinse de mâna vreunui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ochii spre gazda care-și părăsea pupitrul înalt ca să-i întâmpine. Era foarte elegantă în hainele-i negre din stofe scumpe pe care se puteau ghici arabescuri în jocurile de țesătură când mată, când lucioasă. De sub poalele largi, ale căror falduri erau strânse de un ilic de catifea tot neagră, bordat cu saten de culoarea aurului vechi, răzbăteau volane de dantelă albă, atât de încrețite încât îndepărtau fustele de trup. De sub dantele abia se ghiceau papucii din damasc galben cu ciucuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
află în casa păcii noastre, deci nu poate fi judecat după jihad decât dacă se aduc dovezi că s-a răsculat împotriva păcii. — Avem astfel de dovezi, și Damad Ali Pașa făcu un semn spre secretarul său. Acesta scoase dintre faldurile caftanului un pergament impozant purtând evidența peceților desfăcute. Se ridică de la locul său și făcu trei pași ca să-l ofere discipolului marelui savant. Într-o liniște absolută în care fiecare dintre cei prezenți își simțea bătăile inimii, cei doi ulema
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
picături pe cearșaf. Simte cum se înroșește, blestemându-și în sinea lui slăbiciunea. Fără nici un cuvânt infirmiera pune paharul pe tavă, apoi, cu o batistă albă, tamponează grijulie pielea umedă din jurul gurii lui. Înainte să iasă, aranjează cu mișcări sigure faldurile păturii, mai întâi sus, în jurul pieptului, coborând către picioare. Rămas singur, Marius închide ochii. Încearcă să-și pună ordine în amintirile pierdute în memorie. Încetul cu încetul, decelând evenimentele dinainte de momentul exploziei torpilei, crâmpeie se derulează asemeni unor flash-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mormântul iubitei. O ciudată stare de confuzie pune stăpânire pe el, cuvintele sacre devin doar o simplă înșiruire vocală și atunci realizează nepăsător că își pierduse credința. Ezită un moment înainte să arunce cu pământ peste silueta fragil desenată de faldurile pânzei kaki. Își dă seama că a rămas mai singur ca niciodată. Smaranda, prietenii, camarazii, cu toții s-au dus, spulberați ca norii de vânturile mari ale înălțimilor cerești. Oftează îndelung și trist, cu sufletul redus doar la o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a-i devia atenția în altă parte, fără 1 Basma. ca să pot reuși, nici voi cu tot dinadinsul să o deviez și pe a mea, am fost de o locvacitate copioasă și susținută. I-am arătat Văraticul, răzlețit sub soare, faldul munților în care se ascunde Agapia, Ciungii, cu runcurile ca niște sâni formidabili, misteriosul Pleș, exilat în marginea zării. În fața noastră, Cetatea Neamțului, molar sfărmat al unui leviatan de coșmar, strălucea ivoriu în soarele arzător al amiezii și creștea cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
apucă ambele picioare curbate și le depărtă. Ce văzu? Midia curată, de apă sărată, a organelor genitale feminine. Zona inflamată, umflată de hormoni. Amprenta aceea de babuin pe care o au toți bebelușii. Doctorul Philobosian ar fi trebuit să despartă faldurile ca să vadă mai bine, dar n-a făcut-o. Pentru că, exact În acea clipă, sora Rosalee (căreia, de asemenea, momentul acesta avea să-i marcheze destinul) l-a atins din greșeală pe braț. Doctorul Phil ridică privirea. Ochii lui armenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
avea să spună.) Fascinat cum era, stătea la distanță. Mărul lui Adam i se ridica și cobora. Părea uluit și speriat. Nu prea avea cu ce să mă compare, dar nici ceea ce a văzut nu l-a indus În eroare: falduri rozalii, o despicătură. Timp de zece secunde, Capitolul Unsprezece mi-a studiat documentele, fără să detecteze vreun fals, În timp ce norii bubuiau deasupra, și eu l-am făcut să-mi mai aducă o felie de tort. După cât se pare, Capitolul Unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
poți evalua, poți compara. De dinăuntru n-ai nici un termen de comparație. În ultimul an brândușa se lungise considerabil. În momentele ei cele mai glorioase avea vreo cinci centimetri. Însă cea mai mare parte din această lungime era ascunsă de faldurile de piele dintre care ieșea. Și apoi mai era și părul. În stare neutră, brândușa nici nu se observa. Când mă uitam În jos, eu una nu vedeam decât insigna Întunecată și triunghiulară a pubertății. Când atingeam brândușa, se lungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atât timp cât refuză să fie serios. Diverse atitudini corespund diverselor fețe ale morții. Aceasta ar putea fi o idee fundamentală în probleme de supraviețuire, care arată că moartea vine treptat, prin oglindă, prin fereastră, izbucnește din mijlocul aplauzelor sau dintr-un fald vertical și viu colorat al cortinei. Trebuie doar să-i facem din ce în ce mai mult loc în viața noastră, să trăim o "moarte în instanță", în care totul este pregătit dinainte, ca pentru un spectacol de mare gală, cu înțelepciune și meticulozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un act de sabotaj. (Un timp mai prielnic) Râsul este aici văzut ca reacție inversă, ca o grimasă într-o oglindă deformatoare, efect al unui sentiment de revoltă stearpă și mai ales de neputință. Revolta se stinge în marasm, în faldurile cortinei, în strălucirea cenușie a sfârșitului de stagiune. Râsul se întoarce în sine, autodevorator. Dar... râsul ca insurgență și act de sabotaj este o tentativă de ieșire din sine, din tăcerea mistuitoare. Setea de râs corespunde mișcării inverse, de strângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ca miezul de caisă răscoaptă. Ea rămase cu ochii pierduți în adâncimea nesfârșită a nopții, frământând-o doar un gând...” Nimic nu face pe om mai fericit, decât împlinirea dorințelor, viselor, după cum inima și sufletul îi cere.” Vântul adia în falduri perdeaua... Luna, palidă și rece, plutea printre scame de neguri, ca un talger de argint... Amândoi stăteau în fața ferestrei și se uitau la spuza de stele risipite pe cerul negru. Țârâitul mărunt și tremurat al unui greieraș, cricrL.cri-cri, părea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Își zise el. Primele zile ale ”babelor” au fost urâte, dar lapovița a mai topit din stratul de zăpadă și străzile s-au mai desfundat. - Mâine, Duminică, voi merge la cimitir! murmură Iorgu, uitându-se pe fereastra. Vântul adia în falduri perdeaua. Iarna de afară îl întâmpină rece, argintie, strălucitoare... Un vânt subțire, ascuțit, îi tăie iute fața și scutură țurțurii cenușii de pe copacii din fața casei. Văzduhul era curat și limpede ca lacrima; zăpada albă îi mulcomi sufletul. Liniștea dimprejur îl
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
până la urmă și de noi, bunul Dumnezeu!... își zise el și făcu cruce, plecându-și ochii către sf. Icoană. Din icoană, Sfânta Fecioară îl privea cu bunătate. ”Doamne, nu mă pedepsi!... Păzește-mă, Doamne... Păzește-mă!” Zorile se revărsară printre faldurile perdelei ca o boare. Deschise ochii... În jurul lui singurătatea veghea singură. Vroia să se trezească din acea noapte lungă, lungă și străină. Se simți dintr-o dată, într-o uriașă însingurare, rupt de tot ce-l înconjoară și, o tristețe grea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu Prințul-Spermie în explozia unei nunți dumnezeiești. Detaliile îmi luau ore de febră și reverie. Uneori o forță enormă 25 mă ridica deodată din așternut și mă târa, cu tot cu cearșafuri, peste masa de scris, unde-nșfăcam stiloul și, înfășurat în falduri ca de togă, încremeneam cu vârful peniței pe pagină. Purpuriul dungilor de pe pereți devenea un cafeniu adânc și peste București ieșea luna, tramvaiele treceau huruind și scrâșnind pe Ștefan cel Mare, pe când eu încă mai priveam ca hipnotizat scânteia de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de om îngrijorat de faptul că Blanca, îmbrăcată în roșu, cu o blană de vizon pe umeri, băuse, ca să se încălzească, nepermis de mult și uneori tușea, înroșindu-se cu un roșu diferit de cel al fustei care cădea în falduri pe treptele înghețate ale marii catedrale. Oleg și Blanca m-au luat în mașina lor până la Triebschen, nu departe de Lucerna, acolo unde locuise Wagner un timp și compusese pentru Cosima Siegfried idyllen. Acolo unde îi primise pe tânărul Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să-l copleșească. Trecuse cel puțin un minut de la sosirea lui. Cu întârziere, acum, recapitula ce îi spusese tânăra femeie în prima parte a acelui minut. Și repetă unul dintre cuvintele ei: - Fotografie? - Da. Ea vâră mâna sub unul din faldurile acelei rochii neobișnuite și dădu la iveală un carton mic, imprimat. Îl întinse aproape grăbită. Uitându-se la imaginea sa, imprimată pe carton, observă că fotografia fusese făcută când stătea în picioare, având în spate un perete. I se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
lăsă fără grabă, gemând tare, la pământ. Gemea și plângea cu lacrimi enorme. Am luat-o la fugă cu toții în Scara Trei și am urcat pe terasă, de unde am privit, înfiorați, cum din gangul blocului iese în fugă, toată numai falduri și volane roșii, mama băiatului. Ea îl luă în brațe" și, tot în fugă, dispăru sub gang. M-am dus acasă, unde, după ce-am mâncat, am fost supus din nou, ca întotdeauna, torturii somnului de după-amiază, care numai somn
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să facă ordine în cameră. Totul trebuia să fie perfect curat, la locul lui. Strânse patul, puse la loc hainele în șifonier, fardurile și celelalte în sertarele toaletei, aranja cărțile și vaza de pe masă, trase perdeaua, având grijă să facă falduri egale, și aranja mai bine draperiile. Aduse din sufragerie câteva casete de lemn sculptat, două sfeșnice de alamă și câteva pernuțe fantezi cu care improviza un decor de budoar destul de cochet. Mai aduse câteva bibelouri cam de prost gust, chinezești
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plină de sânge și de încă ceva azuriu, madrepori albi și sferici ca niște bulgări de sare. Când am trecut pe lângă viermi, Gina s-a prefăcut că varsă, deși unii erau deosebit de frumoși: purpurii și de culoarea ambrei, cu nenumărate falduri și ondulații. Moluștele aveau ca vedetă uriașa caracatiță, palidă și grețoasă în borcanul ei gros cât o conductă de canalizare; alături se afla nautilul cu cochilia sa portocalie striată cu negru, cu mănunchiul său de tentacule pornind chiar din ochi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de dantelă albă, pântecul bombat părea străbătut de contracții lente. Copilul este încă viu acolo, mi-am zis, poate chiar se va naște. Și în acel moment burta Esterei se goli brusc și-o formă nedefinită începu să înoate pe sub faldurile rochiei, gata să iasă la lumină. Un colț al rochiei se smuci într-o parte dezvelind până la pulpe picioarele albe și pure, ca de gheață, ale fetei și dând la iveală ghearele lungi, multiarticulate, cu care ființa aceea însîngerată bâjbâia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]