1,785 matches
-
termină cu un cadru În care protagonistul dansează pe o stîncă deasupra unei mări agitate, vîntul Îi flutură hainele și ploaia Îi udă chipul Îndîrjit. În fundal se aude coloana sonoră, Împletită cu sunetul mării care se sparge de poala falezei Înalte - doar linia melodică, fără versuri. E ceva smintit În gesturile lui, se rotește și sare de pe un picior pe altul Într-o manieră de dans originală (deși e foarte greu să nu recunoști dansul lui Dave Gahan În toată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
te adunam de pe jos), acum Într-o stare mai bună. Rătăcim o vreme pe aleile dintre dormitoare, pentru ca În cele din urmă să ajungem aproape de plajă, Într-o margine a poligonului. Ne așezăm pe un dîmb de nisip, pe o faleză joasă. Contururile zecilor de tunuri agresează linia orizontului, care Începe să sîngereze din ce În ce mai Întunecat. Marea se zbate. Fumăm, facem bancuri și ne pasăm o sticla pe care Cristian a produs-o de la un chioșc local. — Nu vă imaginați că e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Cristian, care a reușit să prindă versurile - și se pare că nimeni nu are nimic de comentat nici Împotriva mesajului și nici a englezei lui șovăielnice. Urmează o repriză prelungită de reclame, ultima, la Chanel nr. 5 (arhitecturi moderne pe faleze Înalte, piscine cu femei luxuriante zîmbind misterios de după ochelari de soare Jackie O negri, siluete misterioase În smokinguri traversînd fundalul În care strălucește suprafața oceanului), smulge un oftat greu din piepturile noastre În care bat inimi de eroi. Lui Stancu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
adunate între pietroaie. George, cocoțat pe o stâncă joasă, izolată în nisip, ședea și privea marea. Mai departe, pe coastă, se putea zări un colț al casei Maryville, printre stâncile care, în acel punct, se sumețeau aproape până la demnitatea unei faleze. Plecaseră dis-de-dimineață, așa încât era încă devreme. Procedura uzuală (în asemenea reuniuni de familie „procedurile uzuale“ sunt sacre) prevedea că întâi toată lumea înoată, fiecare pornind de la diferitele puncte de campare, după aceea toată lumea se prăjește la soare, dacă vremea o permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ținând doar o șuviță din blana animalului și lipindu-și strâns brațul de piept, putu înota mai viguros. Tom a fost primul care a auzit strigătul de triumf al lui George, când acesta ajunse la stâncile din cealaltă parte a falezei și simți prundișul ascuțit sub tălpi. Nefericitul grup se retrăgea încet, pășind prin nisip. Alex se mai uitase o dată sau de două ori, ostentativ, după ceasul pierdut, dar nu mai scoase un cuvânt despre paguba ei. Gabriel împacheta ultimele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe toți îi apucă o foame de lup, așa încât devorară tot ce mai rămăsese din brânzeturi și din plăcinta cu carne de vițel și costiță. Tom în chiloți, alergă într-un timp record până la stânca îndepărtată, de cealaltă parte a falezei, unde-și lăsase George hainele. Se întoarse îmbrăcat în costumul lui George, care curgea pe el și-l făcea să arate foarte comic. Trecu câtăva vreme până când bietul Zet își reveni și reîncepu să semene cu el însuși, iar Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
norme și măsuri incapabile să integreze vitalitatea exuberantă a unei lumi în gestație. Și tocmai această mieroasă morală ucigătoare va fi lăsată în voia a ceea ce Stefan Zweig numea pe bună dreptate o "explozie de bestialitate colectivă"23. De asemenea, Falezele de marmură de E. Jünger freamătă de semne premergătoare sfârșitului unei lumi. Aceea a unei Republici de la Weimar, moștenitoare a unui popor de funcționari și de filosofi care au făcut din Morala rațională scopul marșului Spiritului către propria înfăptuire. Și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
foarte bine a făcut. Intre timp mi-am redobândit calmul și judecata rece, dar remușcările pentru purtarea mea nesăbuită întîrziau să se arate. Ajuns la mare (căci la Constanța toate drumurile duc la mare), am început să mă plimb pe faleză încoace și Încolo fără nici o țintă. Într-un târziu, m-am așezat pe o bancă. Întorcând ochii am zărit la câțiva pași de mine o bancnotă împăturită. Am luat-o în mînă: o hârtie de cinci sute de lei. ― Ia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu se găsească o energie „riverană“ aptă să se înhame la coordonarea unui zdravăn colectiv de istorici care să treacă mult dincolo de limitele celor câteva albumașe color, tip ONT, ce fac, oarecum jenant astăzi, fala vitrinei celor două librării de pe „faleza“ urbei? Istorici, arhitecți, muzicologi, literați, genealogiști, arhiviști, specialiști în evoluția politicii și artelor românești, plus câțiva fotografi simpatetici, bine struniți de o sfântă determinare aidoma treimii care a păstorit Dicționarul scriitorilor români (Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu) ar face
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
zicem noi maniei de-a face speculații la nesfârșit pe seama fizionomiilor întâlnite, a întâmplărilor și contextelor de tot felul. Cred că multe cupluri bine sudate se delectează cu plăcerea asta nevinovată. Să-ți petreci diminețile pe Corso și serile pe faleză, să cutreieri parcurile și muzeele, să sirotezi o cafea sau o bere la măsuța de pe trotuar, să aluneci pe trotuare holbându-te din vitrină-n vitrină - totul cu privirea ațintită la ceilalți, trăgând cu urechea la șoaptele trecătorilor, ascultându-le
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Nu mă atrage, așadar, să iau parte la șuetele care se încing pe plajă ori pe terasă și să aud obișnuitele bârfe literare. Le evit cât pot. Mă salut cu cei cu care mă întîlnesc, pe coridoare, la masă, pe faleză și cam atât. E mai bine. Și pentru ei. Și pentru mine. Numai de n-ar ploua. E o zi splendidă. Soare aproape zgomotos. Peste plajă plutește un vacarm de lumină. Doar spre Constanța zăresc un nor. De pe plajă, se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
specialiștii în antichitate, proiectată pentru această vacanță (deocamdată, îmi adun gîndurile), închid ușa după mine, mă întorc în "actualitate", cobor scara, predau cheia la recepție și ies, prin mica grădină a vilei, chiar în fața treptelor de ciment ce coboară, de pe faleză, pe plajă. Acolo... nisipul, stâncile, marea, abrutizarea luminoasă a ceasurilor petrecute pe plajă ori în apă. Certitudini! Nici o îndoială! Și de ce nu? Tinerețea s-a dus. Nu mai sunt decât o epavă a ei. Dar e vară, cerul e tânăr
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
grăbește la masă. Eu mănânc printre ultimii, în seria a doua. După-amiază, pe la cinci, mai înot o jumătate de oră, apoi casc gura la cei care joacă șah pe terasă ori citesc. După cină, ies să fac un tur pe faleză... Pare cam monotonă o asemenea zi, dar asta nu mă supără. Se întîmplă aici ceva, aproape inexplicabil, care ține parcă de taumaturgie... În fine, să mă apuc de treabă. De câte ori am încercat să lămuresc interesul meu pentru Grecia antică, n-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
decât o mașină de trăit. Mă scol, în cele din urmă, și ies, ca de obicei, pe balcon. Marea e ca un lac azi. Nici un val nu încrețește luciul amorțit al apei. Așa va fi arătând, oare, Marea Moartă? Pe faleză, un bărbat îmbrăcat în trening aleargă, forțîndu-se să păstreze ritmul. Câțiva amatori de pescuit, cu undițele pe umeri și cu un mic pekinez după ei, pleacă să-și încerce norocul. Jos, în golf își fac antrenamentul obișnuit elevii unei școli
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e primul meu gând, egoist. Apoi, mă duc la fereastră și examinez cerul. Nu-mi place deloc când plouă la mare. Plaja, apa, cerul, până și mica grădină a vilei se urâțesc, brusc, atunci. Trupurile bronzate dispar sub haine. Pe faleză, apar "pietoni". Locatarii "Casei scriitorilor" se plimbă, să treacă timpul, sau se trântesc pe fotoliile de plastic de pe terasă, de-a lungul zidului, sub copertină și stau la taclale. Ideile mele despre antici și despre clasicitate suferă, probabil, de toate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mă determină să fiu precaut. Nu mai dorm pe plajă, ca altădată. Am grijă să nu stau prea mult la soare, deși, de fiecare dată când mă ridic de pe nisip și mă îndrept spre scara de ciment care urcă pe faleză, mă surprind că întorc capul, cu dorința de a mai face o baie. Apa e mai îmbietoare atunci. Strălucește, amețită parcă de lumina amiezii. Trebuie să-mi spun, energic, că întîrzii la masă, pentru a-mi continua drumul. Oricum, dacă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dincolo de mine, mi-a zis: "Domnule, eu nu exist. Nu insistați". Când m-am trezit, mai aveam în urechi aceste vorbe. Iar e vreme urâtă. Plouă mărunt, îmbîcsit, iar valurile se sparg furioase la țărm. Nu văd pe nimeni pe faleză. Au renunțat la înviorarea de dimineață și elevii școlii de karate. Profit de ocazie ca să mai sap puțin la temeliile ideilor cu care am trăit. Ortega y Gasset era de părere că tot sângele rămas de la vechii greci n-ar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
liniștită, "ne-înflorită" și fără curenți reci, marea mă atrage ca un magnet. Poate, din pricină că am stat prea mult pe nisip, am impresia că a scăzut temperatura apei. Renunț la baie și mă îndrept încet spre scara ce suie pe faleză. Așadar, încă o vară e pe cale să se transforme în ceva care "a fost". Mă gândesc că am plecat întorcînd capul și din hotelurile unde am dormit o singură noapte. Cu atât mai greu îmi e să plec dintr-un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ce am nevoie, încercînd să ignor riscul ca, într-o zi, Diogene să-și spargă de pământ felinarul. Ceea ce nu e puțin lucru, chiar dacă asta înseamnă că a iubi timpul clasic presupune a-l falsifica. Umbrele din grădina vilei fac faleza să pară și mai însorită. E aproape strălucitoare. Și copleșită de liniște. O liniște profund diferită de cea a unei păduri răcoroase sau a unei camere pline cu cărți. Pe terasă se joacă șah și se stă la taifas. " Vreți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și m-am socotit că poate avusesem o vedenie. LICĂ ȘI LITERATURA Proiectându-se direct pe cer, bulevardul prezenta la capăt o priveliște aproape marină : în zilele cu un azur nichelat te așteptai să vezi zburând și pescărușii. Aspectul de faleză nu era dat numai de proiecția în gol a străzii dar și de pustietatea ei : abia croită, n-avea încă nici un copac. Aici, în vechiul burg, noul bulevard înlocuise o uliță negustorească cu casele la stradă, în pereții cărora se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mare ca la un vis, trăit într-o altă viață. Nu voi mai cunoaște niciodată, din păcate, bucuria tulbure de a sta pe nisipul fierbinte, golit de griji, de probleme, sau pacea ceasurilor petrecute lângă niște banali ciulini înfloriți pe faleză, printre pietre de o strălucire cenușie. Asta mă deprimă la fel de mult ca boala și face din vremea când rămâneam la Costinești până ce căpătăm culoarea castanelor coapte sau închiriam la Venus o cameră izolată, culcîndu-mă pe plajă fără să mă sinchisesc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nasul mare și Îngrozitor de urâtă, una care are dalmațienii cei mai minunați din lume, ținuți Într-o casă pe care ar putea s-o Închirieze pentru un colegiu, una din ultimele construite după cele mai moderne concepții arhitectonice, chiar pe faleză, parcă agățată deasupra mării, Își sorbeau ceaiul parcă se jucau de-a ceaiul la ora cinci după-amiază, contemplînd soarele care avea să asfințească În curînd. Și apoi Își făcea apariția Juan Lucas și devenea regele acestui minunat joc de șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să plece: avea Întîlnire cu Juan Lucas ca să mănînce Împreună la Club. Nu, n-o să meargă la Ancón, dar de data asta n-a mai avut poftă să strige ura!, dimpotrivă, numele Ancón, cu plajele lui, cu clădirile lui, cu faleza lui, Îl purtă pe alt drum și acum Înainta liniștit spre cazinou, ca să-l burdușească pe Rafaelito Lastarria. Sigur că era problema vîrstei, celălalt probabil că mergea pe paisprezece ani și era foarte greu să bați pe unul de vîrsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi prezentau și lui fetele și fetele stăteau de vorbă cu el, deși erau puțin mai mari; pe lîngă asta, dnd el Își-dădea Întîlnire cu Rosemary, o primeau cu multă bunăvoință și erau foarte prietenoși cu ea. Se Întîlneau pe faleză și coborau la plajă Împreună, acolo le așteptau pe celelalte fete, se salutau cu toții și se Întindeau pe nisip, conștienți că mai erau și alte fete ceva mai Încolo, În alt grup, care ar fi vrut ca ei să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
omul-statuie încremenit pe posta men tul său (pri mul pe care l-am văzut vreodată, și care mi-a dat ideea unui întreg capitol din Orbitor), cu nesfâr șitele magazine de bijuterii etalându-și lanțurile de aur de-a lungul falezelor, cu automatele în care băgai un bănuț de un cent și-ți era înapoiat turtit în formă de elipsă, cu uriașii arbori sequoia din Red Wood... Cu străzile care urcă și coboară, cu China town și cu palmierii măturând leneș
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]