812 matches
-
A crezut că va aranja să facă un schimb de locuri, cu mine sau cu Genoiu, pentru a reveni onorabil la revistă. Cu lipsa lui de intuiție cînd e vorba de oameni, n-a observat că de cîtva timp e fantomatic în postul de la teatru. Cu toate acestea, „cazul”, de fapt eșecul său, mă tulbură. Ins inadecvat posturilor de conducere (în care - surprinzător! - a supraviețuit), incapabil de fermitate, „slab” în relațiile cu actorii și actrițele, e totuși, în ciuda acestor lucruri, un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Istorie fără să privesc prea mult claia de dărîmături deasupra căreia lucrau echipe de militari. Sub lumina unui soare anemic, acoperită de praf gri-albicios, Piața Universității avea un aspect selenar, halucinant. Frămîntați de griji, derutați și extenuați, oamenii se mișcau fantomatic, aidoma unor spectre dintr-un film uzat. Printre ei, cu fața lividă, cu umerii aplecați, Corneliu Dima-Drăgan. Ne-am salutat, dar altceva nu prea am mai știut ce să ne spunem. Deși sufletește grăbit, m-am urnit destul de greu spre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spre zei cerând ajutor. Orânduirile se schimbă, puteri agresive se înalță sau cad, jocurile politice se fac pe viața oamenilor. Capitalismul și socialismul își extrag puterea din sudoarea și, uneori, chiar din sângele muncitorilor. Trăim pe o suprafață instabilă și fantomatică și mereu căutăm un liman ferm, vorbele și-au pierdut forța consolatoare, faptele sunt contradictorii. Oare în toate aceste rătăciri și deznădejdi nu vom găsi un teritoriu al salvării, un pământ al făgăduinței, neclătinat de alunecări, nemistificat de teorii și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ca și despre cei care s-au adăugat ulterior, În România și America, În anii exilului meu transatlantic, nu am reușit să scriu măcar un volum, cum aș fi vrut și ar fi meritat. Unii dintre ei s-au răzbunat fantomatic În Întoarcerea huliganului, Înviind spontan incandescente clipe ale trecutului. Alții o vor face, poate, cu alt prilej, dacă timpul ne mai Îngăduie. Lui Mugur nu-i pot șopti acum decât că mă pregătesc să traduc, Împreună cu un important poet american
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
burlesc Împotriva plictiselii, el păstrează, totuși, amprenta premisei contra căreia se revoltă. Un profet, totuși... chiar când eșuează În clovn, chiar când Îmbracă mantia alchimistului experimentator? Perpetuu neînțeles de prozeliții eșuați În simpli spectatori blazați, August Prostul proiectează, pe peretele fantomatic al scenei, umbra profetului care n-a fost să fie. „Cum puteai cere seriozitate de la ei, de la adunătura aceea de huruitoare și de spărgătoare de nuci! Cum puteai solicita Înțelegere pentru marile probleme ale tatii de la aceste râșnițe ce măcinau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din el, dușman neînduplecat al Mișcării Legionare, dispus să denigreze copios, fără nici o umbră de obiectivitate. Este semnificativ faptul că, așa cum relatează a stat luni întregi cu fiecare din cei strânși de Victor Biriș. Apoi aceștia s-au strâns în fantomaticul comandament de la Aiud care trebuia să conducă toată Mișcarea Legionară din țară. Nu există însă nici o dovadă a conlucrării lui cu Crăciun, ci doar întrebări asupra faptelor povestite de el însuși, a căror răspuns ne conduce spre o astfel de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
avut ciudata senzație că acele cranii pline de praf și decolorate de vreme au prins a pluti în lumina palidă. Aveau maxilarele îndreptate în aceeași direcție și orbitele priveau în gol. Tăcerea aceea rece plutea deasupra rafturilor ca o ceață fantomatică. M-au trecut fiori. — Chiar crezi că o să-mi poți citi sufletul? întrebă ea încercând să-mi prindă privirea. Cred că da, am zis calm. — Cum? — Nu știu încă, dar o să pot cu siguranță. Voi găsi eu calea cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Toată lumea ?) N-A FOST PENTRU CĂ, ÎNTÂMPLĂTOR, A FOST 14 DECEMBRIE ... N..n. Nu a fost pen-tru-că în-tâm-plă-tor a fost 14 de-cembri-e !!! Ați putea, domnule CaSSian să discutați etiologic fraza disociată ? Îmi adie în minte imaginea unui târg făcut între acel fantomatic FPR și cei cum le spuneți dvs“cu ochi albaștri cum cicoarea”? Nu vi se pare o adiere, așa ... de aranjament KGB-ist, chiar pe un eșichier anagramat? Pag. 262 - “Ziua de 14 Decembrie nu a fost recunoscută pe plan
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Fulga (1872, intitulat apoi Fulga sau Ideal și real și circulând în numeroase ediții) și Vlăsia sau Ciocoii noi (1887). În Fulga, pare-se inspirat după un roman al lui Alphonse Karr, se încropește o poveste de dragoste, cu personaje fantomatice, convenționale, frizând ridicolul prin patetismul lor, pe când în Vlăsia sau Ciocoii noi autorul încearcă, pe urmele lui N. Filimon, o frescă satirică în care țara este imaginată ca o „vlăsie” aflată la discreția profitorilor politici. Deoarece procedeele de compoziție se
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
era oare celibatar")608 este pusă pe masa de scris. Dar scurtimea acestei povestiri întrerupte, neterminate, nu spune mai mult asupra acestei femei delicate, epistolara luminată de lampa mare și elegantă, care rămâne la distanță de orice, în prezența sa fantomatică. O asemenea figură idealizată, delicată, elegantă, este tocmai pe cale de a scrie sub o lampă mare cu picior o scrisoare, pesemne una dintre acele scrisori de care Kafka este doritor și însetat, scrisori în care te arăți "gol în fața fantomelor
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
deosebire în discuțiile legate de globalizare și așa numita geografie politică a războiului și păcii 183. Cuvântul "spectru" are în opinia lui Marc Guillaume semnificații și rezonanțe multiple. În primul rând, avem "rezonanța unui real care se estompează, care devine fantomatic", un real a cărui "prezență corporală devine discretă, evanescentă și, în mod corelativ, asta trezește teama de transgresiune, de fragmentare, de rătăcire, eroziunea interdicțiilor, emergența unor noi exorcisme". În al doilea rând, avem rezonanța măștii, a dedublării, a multiplicării. Pe
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
un turn ce reflectă concomitent noblețea și deznădejdea: ,într-un sfîrșit în marginea orelor moarte/ nalt și aspru Turnul a crescut/ zi cu zi, noapte cu noapte/ întemnițîndu-mă./ Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine departe" (Ivoriu). Anticipînd teatralitatea fantomatică a lui Emil Botta, autorul Lunatecilor se transpune, cu o frecvență sporită în timp, într-un rol solemn ca o armură a ființei ultrasensibile, vulnerate de condițiile vieții brute. Așa cum Bacovia se topea într-o poză simbolistă, căreia i-a
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
transformă ? - Ai intuit bine: am credința ascunsă că ele lucrează singure. E o credință încurajatoare sau, dimpotrivă, deprimantă. E ca și cu libertatea: nu interesează atât libertatea abstractă, ideea de libertate, care este atât de cuprinzătoare încât riscă să devină fantomatică, ci sentimentul libertății. Important e să ai sentimentul libertății. Acum îl am, dar au fost perioade, în timpul comunismului, când simțeam că plesnesc din pricina lipsei acestui sentiment. Atunci, nu puteai fi liber decât evadând într-o lume alternativă. “Vreau să descopăr
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
caste cînd detestată, cînd compătimită și ocrotită, căci “ei au, se înțelege, legătură cu săracii, complicitatea de soartă mai degrabă decît lupta care unește această dublă încarnare a decăderii într-o căutare ba nonșalantă, ba feroce, a deșeurilor ș...ț. Fantomatici, mîrîitori, nu mai puțin disprețuitori și codificînd regulile unei aristocrații vagabonde, ei bîntuie tihna celor avuți, trădează angoasele refulate, ca niște delincvenți postmoderni, ca să facă din viețile noastre de cîine, emblema unui refuz mocnit al normalității în curs”. Scoși în
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
cea dintîi mixîndu-se cu ritmul lasciv de tangou: " Această diferență de ritm contemplativ transformă "acțiunea" îngropată în poeme într-un tango în care avîntul și impetuozitatea unuia trebuie să țină pasul cu lenevia disociativă a celuilalt". Ca într-un western fantomatic, timpurile devin plastice, reversibile, ațîțate de mirajul posibilului: "Îndată ce Iustin Panța și-a descărcat pistolul, timpul lent, fără puls, al lui Mircea Ivănescu întoarce ceasul înapoi și destramă coerența ostentativă introdusă de partener ca premisă". În cele din urmă competiția
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
un spațiu închis, unde toate evenimentele sunt prestabilite, într-o monotonie de neînvins. Tendința de evaziune din acest spațiu limitat se manifestă prin prezența singulară a unui turn, ce deschide parcă spațiul, îl lărgește, orientându-l către misterele unui orizont fantomatic. Fantomele se înscriu într-o altă temă simbolistă, putând deschide calea către spațiile onirice, către visare. De aici, vor apărea „voievozi cu plete” și „străbuni în pâlcuri violete”, posibilă sugestie a unei Judecăți de Apoi, a unei apocalipse inevitabile. Se
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
îmi este frică să nu fiu împușcat”, o teamă destul de justificată, întrucât scriitorul era perceput atunci ca un partizan al politicilor britanice. Joyce revine pentru câteva luni în Triest, dar găsește un frate dominat de animozități și un oraș pustiit, fantomatic, care nu îi mai trezește entuziasmul de odinioară. Ezra Pound îi propune să locuiască în Paris, iar Joyce, care întrevedea posibilitatea traducerii în franceză a unor opere ca "Portret al artistului în tinerețe" și "Oameni din Dublin", acceptă. Schimbarea, hotărâtoare
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
noștri se congelează treptat, treptat. Mor? N-am zice. Parcă i-ar trece, scriitorul, prin această alchimie ciudată, într-o lume a viitorului, nemailăsându-i să piardă nimic. Treptat, treptat, sfătoșenia lor se stinge, gerul îi astupă și ei, în fantomatica lor ambarcațiune, călătoresc spre sat. Spre satul lor, spre un sat al viitorului? Scriitorul nu ne-o spune. Ne lasă singuri pe muchia unei întrebări s-o dezlegăm.
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
contururile unei părți a continentului american și ale Antarcticii, imposibil de identificat cu mijloacele tehnice din acea epocă. Deși am pășit în Mileniul III, Terra continuă să ne ofere enigme rămase nedescifrate, de la megaliticele Piramide de la Giseh sau Palenque, la fantomaticul Stonehenge, solitarele statui din Insula Paștelui sau desenele grandioase de la Nazca ș.a. Ingeniozitatea și creativitatea umană au atins cote înalte în fiecare zonă a pământului de la Marele Zid chinezesc, la Colosseum, de la templele budiste la cele grecești, de la Venus din
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
obiectivul pe care mi-l propusesem să-l ating în acea seară. Grăbită, am cumpărat un bilet pentru un tur nocturn în cadrul misteriosului castel. La lumina făcliilor urcăm treptele de piatră, roase de vremuri, poposim în camere reci cu coloane fantomatice și mobilier de epocă, cu panoplii ce amintesc de timpurile războinice, săli austere de recepții cu efigii regale, curți dreptunghiulare, fortificații solide și bastioane impunătoare. Încerc să reconstitui atmosfera castelului în epocile de glorie... Construit pe ruinele unui vechi edificiu
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
mirosul prafului de pușcă, al transpirației, al sângelui, strigătele atacanților, gemetele răniților, umbrele morților care nu și-au găsit alinarea... Pe cal alb, cu mantia cenușie și tricornul înfipt pe cap, privirea semeață și sabia scoasă pentru atac, ne apare fantomatic imaginea lui Napoleon... Simple închipuiri de exaltați ai cultului marelui proscris din Insula Sf. Elena... ȚARA LALELELOR Pătrundem în Olanda, Netherland (Ținuturile de Jos), cu o suprafață 41.526 km2 și o populație de 16 milioane de locuitori care conform
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
mută spre vest, și-ar putea uni trupele cu cele ale Armatei a IX-a. La venirea serii, Heinrici a primit permisiunea să facă acestă mișcare. Spre deosebire de Sala hărților din Führerbunker, unde oamenii din jurul lui Hitler mutau pe hârtie divizii fantomatice în atacuri imaginare, sovieticii avansau neîntrerupt și se îndreptatu către victorie. Frontul al II-lea Bielorus reușise să stabilească un cap de pod pe malul estic al Oderului pe o adâncime de 15 km și lupta din greu cu Armata
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
(plural succubi) este un spirit sau demon feminin suprasexualizat, ce apare în legendele medievale și despre care se spune ca ar fi o apariție fantomatică trimisă pentru a stârni apetitul sexual al unui bărbat. Acest demon, care ia forma unei femei frumoase, seduce bărbații, în vise, în special călugări, spre a avea apoi relații sexuale cu ei, în somn. Aceasta ia energia din bărbați, pentru
Succubus () [Corola-website/Science/311387_a_312716]
-
mai mare atunci când găsește ușa camerei deschisă. Mai târziu, el apare rănit și vizibil traumatizat, iar Wendy îl acuză pe Jack că l-a abuzat pe Danny. Jack rătăcește în Sala de Aur a hotelului unde se întâlnește cu un fantomatic barman pe nume Lloyd (Joe Turkel). Lloyd îl servește cu băutură în timp ce Jack i se plânge cu privire la mariajul său. Wendy îi spune mai târziu lui Jack că Danny i-a spus că o "femeie nebună dintr-una din camere" era
Strălucirea (film) () [Corola-website/Science/306001_a_307330]
-
ar avea suflet, acțiunea de a tăia ar fi sufletul lui, deoarece "tăierea" este esența a ceea ce înseamnă să fi un cuțit. Spre deosebire de Plato și tradițiile religioase, Aristotel nu a considerat sufletul în întregimea sa, ca fiind un ocupant separat, fantomatic al corpului (așa cum nu putem separa activitatea de a "tăia" de cuțit). În timp ce sufletul, din perspectiva lui Aristotel, este de fapt o realitate a corpului viu, nu poate fi imortal (când un cuțit este distrus, tăierea încetează). Mai precis, sufletul
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]