835 matches
-
umerii mei. Suntem în siguranță, suntem în siguranță. Nu poate intra aici. Uită-te în jur. Haide, Eric, vino-ți în fire. M-am holbat în jur cu niște ochi goi și speriați. Ne aflam la capătul șirului de rafturi fantomatice ale unei biblioteci uriașe. Am întors ochii spre Scout. — Vezi? E-n ordine, zise ea. Cărțile. Toate cărțile astea înseamnă că nu poate intra aici, nu-și poate croi drum până la noi. Mă cuprinse pe după mijloc cu brațul, susținându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sub forma unui scaun de pescar fixat de punte, cu undița și firul pregătite să fie aruncate în apă. Barca avea acum un catarg adevărat, un vinci adevărat, o ancoră adevărată. Continuându-ne traseul, am observat din loc în loc urme fantomatice ale precedentei încarnări ale lui Orpheus: un mănunchi de pete pe punte care încă mai semănau vag cu numerele de alamă care fuseseră odinioară lipite pe fațada unei uși; urmele aproape șterse de pe pereții cabinei formau pe alocuri fragmente din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă sărută pe obraz. Dădu la o parte pătura și hainele, se ridică din patul nostru încropit și rămase în picioare, goală, pe punte. Picioarele ei, pântecele, brațele și fața i se înroșiseră toate din cauza soarelui de ieri, însă umbrele fantomatice ale vestei și pantalonilor scurți făceau ca sânii și coastele, șoldurile și partea superioară a coapselor să aibă în continuare aceeași albeață marmoreană. Coborî o mână pentru a acoperi dunga de păr negru dintre picioare și ridică dintr-o sprânceană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apă în sus și iscând un val violent și înalt, care mă ridică pe creasta lui, rostogolindu-mă, aruncându-mi picioarele peste cap și proiectându-mă în vâjâitul baritonal al adâncului albastru. Am revenit la suprafață icnind într-o lume fantomatică a ceței groase și-a stropilor de apă. Rămășițe de rechin și de barcă cădeau într-un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de meteoriți a umbrelor. Cu ochii larg deschiși și gâfâind, m-am băgat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de pierdut. La celălalt capăt al podului era o stație de taxiuri, cu un singur taxi. Unde doriți să mergeți? Îl Întrebă șoferul, cercetînd cu privirea cerul, pe care se vedeau puținele stele, pierdute Între luminile reflectoarelor, precum și un balon fantomatic. Și adăugă: Poftim, urcați. Cred că o să putem circula. N-o fi mai rău În altă parte decît aici! Poate că nici n-o să fie bombardament. — Ba au și apărut semnalele galbene, răspunse șoferul, punînd În mișcare motorul vechi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stabilă, măcar pentru câteva sute de atomi, totul va fi doar o chestiune de putere de calcul... În fine, poate exagerez puțin. — Poate nu... Desplechin avea acum vocea lentă și visătoare a omului care Întrezărește perspective extrem de Îndepărtate, configurații mentale fantomatice și necunoscute. Va trebui să pot lucra absolut independent, În afara ierarhiei de la centru. Unele lucruri sunt pure ipoteze: ar dura prea mult, ar fi prea greu de explicat. — Da, sigur. O să-i scriu lui Walcott, directorul centrului. E un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sînge fără nume al acestui om și nu-i mai vedeam chipul așa cum Îmi apăruse la prînz. SÎngele și moartea acelui om deșteptaseră În inima mea o neagră prăbușire, aducînd deodată Înapoi lumea hidoasă a morții-În-viață cu nenumăratele sale Întruchipări fantomatice ale nebuniei și disperării și, pe căi enigmatice și imposibile, asemeni misterului de nepătruns al dragostei și al morții, secretul amar al acelui chip plin de viață strălucitoare Își luase locul acum printre Întruchipările morții ca să-mi tulbure mințile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am reușit. N-am reușit să ajung la izvorul său palpabil, n-am reușit să ajung la o certitudine fatală. Cuvinte, șoapte, rîsete, chiar și o fărîmă de carne trădătoare, toata țesătura uriașă și mișcătoare a acelei lumi crude și fantomatice era intangibilă și zbura pe lîngă mine, legenda veșnică și invincibilă a disprețului și a Înfrîngerii. Apoi, chiar cînd stăteam acolo, În stradă, groaza oarbă mă părăsi cu iuțeala de basm cu care apărea și dispărea totdeauna; pretutindeni În jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este de fapt muzica tăcerii și a veșniciei. Furat de farmecul luminii vrăjite și al timpului, tînărul rămase o vreme cu ochii țintă la fantasticul piesaj În alb și negru ce gonea pe lîngă ei, măreț și ciudat, sub strălucirea fantomatică a lunii. În cele din urmă se ridică, ieși pe culoar, Închise cu grijă ușa În urma lui și porni spre capătul trenului străbătînd vagon după vagon, prin trenul grăbit, pînă ce ajunse la vagonul restaurant. Aici domnea strălucirea, mișcarea, luxul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cioc uriaș. Omul nu-și schimbase poziția absolut deloc și totuși tînărul sesiză de Îndată o schimbare subtilă, fatală, imposibil de precizat. Ce să fie oare? Se așeză din nou și rămase un timp cu ochii țintă la făptura tăcută, fantomatică, din fața lui. Oare mai respira? I se părea, era aproape sigur că vede ritmul respirației sale, mișcarea pieptului ros de boală, și totuși nu era sigur. Dar ceea ce vedea acum clar, În Întunericul luminat de lună, era un firicel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cenușii; crinii care-și scuturau parfumul / Peste cadavrul nesfârșitei nopți etc.) și cutreierând acest domeniu al imaginației, privind cutezător (ochiul meu rănit privea spre astre), romantic, când ziua și cu noaptea se-mpăcară, continuându-și menirea, încercând să răspundă unei fantomatice depărtări, ale cărei date, deși imprecise, sunt promițătoare. Dincolo de toate orientările literare tangente, lirica lui Viorel Dinescu este înclinată spre o esențializare a imaginii, prin renunțarea la contactul cu imediatul, înlocuit cu un inventar intangibil, peste care ninge din aștri
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
năzuințele, pigmentate într-un albastru-cenușiu întunecat și profeții deșarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se vedeau stăpânind rotocol, veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în degrade; lumina pătrunsese peste zgomotul apăsător al înserării; marea înnegrită se bucura împingând spuma valurilor nesfârșite spre țărm iar întunericul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ezitare... viitorul se refugiase într-unul nepătruns, enigmatic. Doreau ca drumul să nu se sfârșească niciodată. Amânarea finalului constituia singura speranță din tărâmul perceput pentru ei. Alunecau fericiți împreună, șoseaua se îngusta și în depărtări fragile răsăreau figurile distincte, însă fantomatice ale nălucirilor. Acolo, la marginea universului intangibil își simțeau umbrele, ușoare, parfumând pâcla înserării. Îi răvășea apropierea, dar îi calma certitudinea că nu se vor despărți. Ea își aplecă capul spre el în tăcere. Se sprijini, răsucindu-se domol și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
benzi desenate sinistre, ale căror detalii erau cu greu aprobate de părinți; povestiri cu adolescenți din îndepărtata Americă, demni de invidiat, care se adunau în cluburi de detectivi și păreau să trăiască în proximitatea improbabilă a unor castele bântuite, case fantomatice și insule misterioase. Nu mai citisem de ani de zile o asemenea carte. Mama le dăduse pe cele mai multe la tombolele organizate de biserică. Dar m-am gândit că voi găsi cu siguranță câteva pe etajera lui Joan: și nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de la vremea respectivă, infinit mai Înalte decît cele obținute de filmul mamă. Pe lîngă diferite atrocități și atentate cu glonț la adresa minimului simț cultural, nu amintesc decît unul, petrecut pe la-nceputul filmului: apariția bătrînului satului. În vreme ce la Kurosawa, bătrînul, deși fantomatic ca personaj, reușește să fie Încărcat de forța, poezia și misterul mitului, privit din spate, umbră și semiprofil și Încadrat de zgomotul obsedant sacadat al morii de apă, În mult mai faimosul western, respectivul caracter e pe cît de fals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apoi să iasă din nou la suprafață, în ultimul capitol, unde urâtul se manifestă pendulând între esență și aparență, prin ordinar, meschin, slăbiciune, josnic, obișnuit (mediocru), întâmplător, inevoluat, dezgustător, grosolan, ceea ce este mort și gol, hidos, absurd, scârbos, rău, fărădelege, fantomatic, diabolic și caricatură. În societatea contemporană oamenii se îndreaptă, mai cu seamă, către nonvalori și le ridică pe acestea la rang de artă. Negativismul din interiorul sufletului îl face pe om să-și creeze un mod de viață urât, să
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
Aș vrea să-mi dai câteva detalii despre „fantoma” de pe ulița ta. ― Un cercetaș trebuie să aibă la el mintea cu toate ale ei și ochii larg deschiși. Așa că pot să-ți descriu individul, chiar dacă a avut doar o apariție „fantomatică”, cum spui tu. ― Te ascult. ― Este un individ de Înălțime medie subțiratic și mersul cu capul plecat. Se vede dintr-o privire că este un slugarnic! Profesorul a recepționat aproape organic imaginea „fantomei” de pe ulița lui Petrică. Avea o asemănare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din Matei Basarab, după ce am dat Colțul Bărăției, am avut o pierdere inexplicabilă de mine Însumi; n-am reușit să intru pe strada noastră, deși m-a obsedat impresia, de mai multe ori, că observ figura aceea stranie lăbărțându-se fantomatic la fereastră, chiar dacă nu i se vedeau brațele fleșcăite aplecate ca de obicei cu disperare În afară, spre misterele străzii și ale lumii. Poate că nebuna se odihnește și nu mă mai pândește din dosul perdelei să mă blagoslovească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zărit în vitrina lucioasă a unui magazin, mi-a venit să-mi dau binețe ca unui străin și mi-am dat seama că degetele n-aveau nicio vină. Dar mai era un motiv pentru care făpturile noastre puteau trece drept fantomatice. Ceea ce ne ajută, dar nu ne dăm seama decât atunci când ne lipsește, e faptul că ceva din noi se odihnește, odată cu umbra. Cum s-ar zice, umbra lăsată de trupul nostru e odihnitoare. Un fel de a dormi de-a-n
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
animale. Pe pereți se împrăștie apă și nisip colorat, pentru a creea imagini. În robele lor lungi, din țesături înfățisând stele, astrologii se ghemuiesc în genunchi. Cu nasurile aproape atingându-li-se de pardoseală, ei studiază vergelele și interpretează imaginile fantomatice de pe pereți. În cele din urmă, se pronunță că bebelușul pe care-l port în pântec posedă echilibrul corespunzător de aur, lemn, apă, foc și pământ. Ritualul continuă. Spre deosebire de prezicătorii de la țară, astrologii imperiali evită să-și exprime adevăratele opinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și fragmente de jurnal, ficțiuni și mărturisiri intercalate în alte narațiuni, reluarea unei povestiri dintr-un volum anterior (Joc de statui, din volumul Magazinul de clepsidre, 1987). Alternarea continuă a planurilor, a perspectivei temporale, aglomerarea halucinantă a detaliilor și caracterul fantomatic al unor personaje dau senzația instabilă, plutitoare, a visului. Ș. a lăsat în manuscris un volum de poezie. SCRIERI: Valiza cu zăpezi, Iași, 1977; Jurnal de una singură, București, 1980; Jur că voi spune adevărul, București, 1983; Glonțul de porțelan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
se lasă bântuite de o fantasmă nocturnă - un intrus scund și puternic, ascuns sub o glugă de călău, le tulbură dormitorul cast. Din nou, un văl învolburat spre înalt semnalează amenințarea și frica, răsfrânte în zidul întunecat, din care răsare, fantomatic, un om cu chip de pasăre. Aflate sub asediu, cele două fete răspund contradictoriu: una e zgribulită în pat cu o păpușă-manechin ce-i seamănă identic, alta, șezând goală în prag, sfidează pieziș, cu priviri reci. În "imaginarul gotic"6
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
trecutul", actorul dramaturg Constantin Popa își scrie propria partitură. Se petrece ea într-un spațiu al disperării cum pretinde autorul? Da, pentru că bătrînul care a ajuns să joace teatru pentru copiii din bloc este strivit între spectrul viitorului și trecutul fantomatic, prezentul fiind, la vîrsta lui, un coșmar. Mircea Ghițulescu (Istoria literaturii române Dramaturgie) Calul verde Doctorului Gh. Popescu ("gigi" "gogu" "Doctorul"), adică Celui ce m-a învățat cum se stă cu un picior și cu celălalt în iad...! 1981 Dan
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dă o singură explicație, raportată la condiția lui; nașterea la confluențele a două epoci generează acest sentiment de neliniște, de izolare, de resemnare similară morții: "Vai, vouă celor născuți la confluența însângerată a răsăritului cu amurgul". Poetul este un dezrădăcinat, fantomatic și palid; tânăr cavaler ce va trece prin viscole, pentru a deveni el însuși, sau pentru a muri, ne mărturisește singur, "Bătrân și nebun" ("Ritual"). Poetul este un intrus, neputincios, veșnic în fața unui zid ce-l izolează de ceilalți "Un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
făpturi: "Născutu-te-a pur Neantul fii mereu acela!". Căci neantul e leagănul și mormântul poetului, e partea de veșnicie care îi este dată, spațiul matrice în care își află rostul noile interogații aruncate Creatorului. O frază a lui Sartre despre figurile fantomatice din opera unui artist suprarealist ("O figură de Giacometti este însuși Giacometti producând micul său neant local") este valabilă și în cazul pânzelor textuale ale lui Aruștei. Orice figură a artistului ieșean îl reprezintă și îi reproduce, într-o manieră
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]