2,422 matches
-
În opinia sa, apariția acestor grupuri „este legată de constituirea capitalismului organizat și, mai pe larg, de societățile dirijiste și planificatoare” (ibidem, p. 433). Pentru Gurvitch, constituirea grupurilor tehno-birocratice în clase conducătoare „conduce, în capitalismul organizat, la diferite forme de fascism”; de asemenea, aceste grupuri pot căpăta importanță în regimurile „etatiste colectiviste” corespunzând „primei etape a structurii globale comuniste” (ibidem, pp. 433-434). Chestiunea îl preocupă suficient de mult ca să adapteze, în consecință, tipologia sa a societăților globale (1963, t. I, p.
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cu diavolul, adică cu statul burghez. Și, într-adevăr, nu există contradicție mai scandaloasă ca aceea dintre religie și burghezie, aceasta din urmă fiind chiar contrariul religiei. Mai puțin i se opun, poate, puterea monarhică sau cea feudală. De aceea, fascismul, ca perioadă de regres a capitalismului, obiectiv, era mai puțin diabolic, din perspectiva Bisericii, decât regimul democratic: fascismul era un blestem, dar cel puțin nu submina Biserica din interior, dat fiind că era o falsă nouă ideologie. În anii ’30
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și burghezie, aceasta din urmă fiind chiar contrariul religiei. Mai puțin i se opun, poate, puterea monarhică sau cea feudală. De aceea, fascismul, ca perioadă de regres a capitalismului, obiectiv, era mai puțin diabolic, din perspectiva Bisericii, decât regimul democratic: fascismul era un blestem, dar cel puțin nu submina Biserica din interior, dat fiind că era o falsă nouă ideologie. În anii ’30, acordul dintre Stat și Vatican 1 nu a fost considerat un sacrilegiu, așa cum este văzut astăzi, de vreme ce fascismul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fascismul era un blestem, dar cel puțin nu submina Biserica din interior, dat fiind că era o falsă nouă ideologie. În anii ’30, acordul dintre Stat și Vatican 1 nu a fost considerat un sacrilegiu, așa cum este văzut astăzi, de vreme ce fascismul nici măcar nu a rănit Biserica, în timp ce astăzi capitalismul o distruge. Acceptarea fascismului a fost un episod cumplit: dar acceptarea civilizației burgheze capitaliste este un fapt definitiv, al cărui cinism nu reprezintă numai o pată, a nu știu câta pată în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dat fiind că era o falsă nouă ideologie. În anii ’30, acordul dintre Stat și Vatican 1 nu a fost considerat un sacrilegiu, așa cum este văzut astăzi, de vreme ce fascismul nici măcar nu a rănit Biserica, în timp ce astăzi capitalismul o distruge. Acceptarea fascismului a fost un episod cumplit: dar acceptarea civilizației burgheze capitaliste este un fapt definitiv, al cărui cinism nu reprezintă numai o pată, a nu știu câta pată în istoria Bisericii, ci de-a dreptul o eroare istorică, pe care probabil
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și complet nouă; cealaltă superficială, contingentă și învechită. Natura profundă a acestei reacțiuni a anilor ’70 este așadar de nerecunoscut; natura exterioară însă este cât se poate de ușor de recunoscut. Și, într-adevăr, oricine o poate regăsi în renașterea fascismului, sub toate formele sale, inclusiv cele decrepite ale fascismului mussolinian și ale tradiționalismului clerico-liberal, dacă putem folosi această definiție pe cât de inedită, pe atât de evidentă. Acest aspect al restaurării (care însă, în contextul nostru, apare ca un termen impropriu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
profundă a acestei reacțiuni a anilor ’70 este așadar de nerecunoscut; natura exterioară însă este cât se poate de ușor de recunoscut. Și, într-adevăr, oricine o poate regăsi în renașterea fascismului, sub toate formele sale, inclusiv cele decrepite ale fascismului mussolinian și ale tradiționalismului clerico-liberal, dacă putem folosi această definiție pe cât de inedită, pe atât de evidentă. Acest aspect al restaurării (care însă, în contextul nostru, apare ca un termen impropriu, dat fiind că, în realitate, nu se restaurează nimic
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
vie în ei posibilitatea unui protest. Dar aceștia sunt ultimii, cu adevărat ultimele rămășițe ale umaniștilor. Sunt tineri părinți, după cum noi suntem niște fii bătrâni. Toți sortiți dispariției, odată cu ceea ce ne unește și ține exclusiv de noi: tradiția, confesiunea religioasă, fascismul. În locul nostru vin oameni noi, purtători de valori pe cât de indescifrabile, pe atât de incompatibile cu cele atât de dramatic contradictorii în care s-a crezut până acum. Cei mai buni dintre tineri înțeleg acest lucru instinctiv; dar cred că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tocmai - aveau asigurată o viață proprie, în esență liberă, chiar și la periferiile cele mai sărace și de-a dreptul mizerabile. Nici o formă de centralizare fascistă nu a reușit să facă ceea ce a făcut centralizarea operată de civilizația de consum. Fascismul propunea un model reacționar și monumental, ce rămânea însă la stadiul de literă moartă. Diferitele culturi alternative (țărănești, lumpenproletare, muncitorești) continuau să se supună imperturbabile vechilor lor modele: represiunea se limita să obțină adeziunea lor în cuvinte. Astăzi, dimpotrivă, adeziunea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
televiziunea este autoritară și represivă ca nici un alt mijloc de informare din lume. Ziarul fascist și inscripțiile de sloganuri mussoliniene de pe zidurile caselor ne fac să râdem (cu durere): este ca și când am compara plugul cu tractorul. Țin să repet că fascismul nu a fost, practic, în stare nici măcar să rănească sufletul poporului italian: noul fascism, prin intermediul noilor mijloace de comunicare și de informare (în special televizorul), nu doar că l-a rănit, dar l-a sfâșiat, l-a violat, l-a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fascist și inscripțiile de sloganuri mussoliniene de pe zidurile caselor ne fac să râdem (cu durere): este ca și când am compara plugul cu tractorul. Țin să repet că fascismul nu a fost, practic, în stare nici măcar să rănească sufletul poporului italian: noul fascism, prin intermediul noilor mijloace de comunicare și de informare (în special televizorul), nu doar că l-a rănit, dar l-a sfâșiat, l-a violat, l-a urâțit pentru totdeauna... Martie 1974. Intelectualii de la ’68: maniheism și ortodoxie a „Revoluției zilei
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cultură trebuie să se implice în lupta politică, uitând de ura maniheistă pentru tot Răul, ură ce plasa pe poziții adverse ortodoxia față de ortodoxie. 28 martie 1974. Previziunea victoriei la „referendum”1tc "28 martie 1974. Previziunea victoriei la „referendum”1" Fascismul a stat la putere douăzeci de ani. A căzut acum treizeci. Ar trebui, prin urmare, să fie uitat sau cel puțin să fi pălit, să fi devenit demodat, nepopular. În esență, așa și este. Un Fascism ca acela din perioada
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
victoriei la „referendum”1" Fascismul a stat la putere douăzeci de ani. A căzut acum treizeci. Ar trebui, prin urmare, să fie uitat sau cel puțin să fi pălit, să fi devenit demodat, nepopular. În esență, așa și este. Un Fascism ca acela din perioada 1922-1944 n-ar mai putea ajunge la putere în Italia, asta dacă ideologia sa ilogică nu s-ar limita să insiste pe „ordine” ca pe un concept întru totul autonom sau de-a dreptul tehnic: o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de un deceniu, să se mai resemneze, să se sacrifice etc.: categoric, italienii nu mai sunt dispuși să renunțe la puțina comoditate și bunăstare (deși mizerabilă) pe care au atins-o cât de cât. Ceea ce ar putea promite un nou Fascism ar trebui să fie tocmai „comoditate și bunăstare”, or, aceasta implică o contradicție în termeni. În realitate însă, a existat și încă mai există în Italia un Fascism care își întemeiază puterea pe însăși promisiunea de „comoditate și bunăstare”, și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
au atins-o cât de cât. Ceea ce ar putea promite un nou Fascism ar trebui să fie tocmai „comoditate și bunăstare”, or, aceasta implică o contradicție în termeni. În realitate însă, a existat și încă mai există în Italia un Fascism care își întemeiază puterea pe însăși promisiunea de „comoditate și bunăstare”, și anume cel pe care Marco Pannella 2 - poate cu puțină imaginație, dar justificat - îl numește noul Regim. Și, deși acest Regim și-a bazat puterea pe principii opuse
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
întemeiază puterea pe însăși promisiunea de „comoditate și bunăstare”, și anume cel pe care Marco Pannella 2 - poate cu puțină imaginație, dar justificat - îl numește noul Regim. Și, deși acest Regim și-a bazat puterea pe principii opuse celor ale Fascismului clasic (renunțând în ultimii ani chiar la contribuția Bisericii, reduse la fantoma a ceea ce a fost odinioară), suntem totuși îndreptățiți să numim acest regim unul fascist. De ce? În primul rând, pentru că organizarea statului - altfel spus, sub-statul - a rămas practic aceeași
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
majoritate pe care Creștin-Democrația a obținut-o dintotdeauna la votări în ultimii treizeci de ani datorită maselor de alegători catolici aserviți preoților i-a îngăduit o aparență de democrație, ce este folosită în mod incorect drept dovadă a disocierii de fascism. În acești treizeci de ani, CD a avut parte de suișuri și coborâșuri în alegeri, ca și de unele pete, dar niciodată de o înfrângere. Astăzi, în fața Creștin-Democrației, se prezintă pentru prima dată o înfrângere: masele de consumatori care au
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
prăbușirea organizației ecleziastice și a prestigiului acesteia expun CD la acea înfrângere, ce o va constrânge să-și arunce masca democrației și o va aduce în fața unei unice opțiuni: aceea de a recurge la aceleași instrumente de putere ca și fascismul clasic. Lucru care este - cred eu - imposibil de realizat de-acum, din punct de vedere istoric. Amenințarea pentru Italia o reprezintă eventual o lovitură de stat asemenea celei din Etiopia (sau Portugalia?), în care armata s-ar plasa - cred - în afara
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în care armata s-ar plasa - cred - în afara vechiului univers ideologic fascist. Ea s-ar putea susține exclusiv pe principiul de „ordine”: dar o „ordine” menținută pentru a proteja nu un stat al mizeriei și al nedreptății (ca pe vremea fascismului și a creștin-democraților din anii ’50), ci pentru a proteja „dezvoltarea” așa cum o înțeleg industriașii. În lumina acestor considerații, eu sunt pentru o confruntare directă, care să ducă CD la prima sa înfrângere. Așadar, nu numai că nu mă tem
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Delictele împotriva religiei perpetuate de Biserică - în ultimă instanță, prin simpla sa existență, dacă nu altfel - erau justificate de Religie. Altfel spus, se putea da crezare cinismului umanist al prelaților săi, conform cărora scopul poate justifica mijloacele: o alianță cu Fascismul, de exemplu, putea să pară un mijloc justificat de scop, ce consta în păstrarea peste secol a Religiei. Pe de altă parte, nu existau motive pentru a crede că lumea rurală, religioasă (ca și burghezia paleoindustrială de origine rurală) avea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
poporul italian de atunci era „solidar” - în sensul pe care îl dau acestui cuvânt structuraliștii - cu Biserica. Iar aceasta, pentru a se bucura din nou de dragostea pierdută a poporului, își putea permite luxul „cinic” de a trece peste rușinea Fascismului. Dar astăzi poporul nu mai este solidar cu Biserica: lumea rurală, după circa paisprezece mii de ani de existență, s-a sfârșit aproape dintr-odată. Acordul, încă în vigoare, dintre Biserică și statul post-fascist este deci o simplă alianță de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
am amintit mai sus (iubitoare de mode, fals tolerantă, filoamericană etc.). Fără îndoială, acel „contra” a fost o victorie. Dar ceea ce demonstrează el în realitate este că s-a înregistrat o „transformare” a culturii italiene, care se îndepărtează atât de fascismul tradițional, cât și de progresismul socialist. Dacă astfel stau lucrurile, atunci ce rost mai are „masacrul de la Brescia”1 (sau cel de la Milano, înaintea acestuia)? Să fie oare vorba despre un masacru fascist, care implică o reacție de indignare antifascistă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
despre o cauză, ci despre un efect. Italia nu a avut o Dreaptă importantă pentru că nu a deținut o cultură capabilă să exprime o astfel de ideologie. Ea a putut să exprime numai acea dreaptă frustă, ridicolă, feroce care este fascismul. În acest sens, neofascismul parlamentar este continuarea fidelă a celui tradițional. Numai că, între timp, orice formă de continuitate istorică a fost ruptă. „Dezvoltarea”, dorită de spiritul pragmatic al Puterii, s-a coagulat istoric într-un fel de epoché ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
încă mai pot fi deosebiți între ei). Aceasta în ceea ce-i privește pe fasciștii și pe antifasciștii medii. Cât despre extremiști, omologarea este încă și mai radicală. Fasciștii sunt cei vinovați pentru cumplitul masacru de la Brescia. Dar să aprofundăm acest fascism al lor. Se întemeiază el oare pe ideea de Dumnezeu? De Patrie? De Familie? Pe bunăvoința tradițională, pe moralitatea intolerantă, pe ordinea militară adusă în viața civilă? Iar dacă acest fascism se autodefinește încă, cu îndârjire, ca fiind întemeiat pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pentru cumplitul masacru de la Brescia. Dar să aprofundăm acest fascism al lor. Se întemeiază el oare pe ideea de Dumnezeu? De Patrie? De Familie? Pe bunăvoința tradițională, pe moralitatea intolerantă, pe ordinea militară adusă în viața civilă? Iar dacă acest fascism se autodefinește încă, cu îndârjire, ca fiind întemeiat pe toate aceste idei, poate despre o autodefinire sinceră? Criminalul Esposti - ca să dau numai un exemplu -, în cazul în care în Italia ar fi reinstituit fascismul, în salve de tun, ar fi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]