1,716 matches
-
Suprem - sacerdot și profet, deopotrivă - a înlocuit figura Mesiei, iar organele de securitate și control au jucat rolul îngerilor păzitori. Utopia secolului XX a pavat drumul către infern. Chiar și în formele lor atenuate, kitsch-ul și utopia rămân o fatalitate pentru modernii lipsiți de rădăcini organice în trecutul tradiției și de garanția transcendentă a unui viitor. În cazul totalitarismelor, utopia hrănește kitsch-ul și exprimă mereu o anumită panică claustrofobică. Nu întâmplător, criza de timp („cincinalul”) și spațiu („sistematizarea orașelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai optimiști dintre noi trăiesc prezentul însoțindu-se de amintiri certe, bine documentate. Trecutul recuperat este preferabil unui viitor prea explicit, deschis fără echivocuri, gata să ne probeze vulnerabilitatea. Poate de aceea canonul virtuților creștine se măsoară prin refuzul aparentei fatalități care desenează conturul vieții. Nu ne-am întoarce înspre trecut dacă n-am simți că, într-un fel sau altul, acesta ne constituie prezentul. Aparținem, ca oameni, trecutului așa cum limba pe care o vorbim aparține tradiției. Relația conștiinței moderne cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
perpetuă a teologului mirat de mereu surprinzătoarea revelație divină. Când o viziune participativă despre adevăr va oferi regulile dialogului între teologie și cultura modernității, neînțelegerea dintre îndoielnici și mărturisitori nu va mai fi drapată cu ipocrizie, dar nici declarată o fatalitate. Creștinii nu vor câștiga respectul de sine și nici admirația tăcută a arhitecților secularizării dacă nu vor lua în serios chemarea la mărturisirea plenară a unui adevăr neștirbit. „Căci întru El v-ați îmbogățit deplin întru toate, în tot cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
85 Noutatea 86 Metoda predării 88 Concluzii 91 Cateheza liturgică și canoanele memoriei 93 Prioritatea gestului 93 Mitul neutralității 94 Dilema educației seculare 96 Despărțirea apelor: Biserica și Securitatea 99 Tabloul confuziei 99 Toamna smintelilor 100 Prologul căderii 101 Refuzul fatalității 103 Presiunea externă 104 Riscul ipocriziei 105 Păcatul turnătoriei 106 Mărturisirea publică 107 Epistola unui păstor 108 Capitolul II Eseuri critice Predania uitată 113 Momentul oportun 113 Critica din interior 115 Nunc pro tunc 116 Constituția hermeneutică a tradiției 118
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Își recomandă, după exemplu dat de clasa muncitoare În frunte cu partidul ei, partidul nostru, un plan. E un salt ca de la Evul Mediu la epoca de tehnicitate și civilizație de astăzi. Trecem, astfel, de la climatul improvizației, al hazardului, al fatalității („dacă m-o ajuta Dumnezeu și dacăă”) la era seriozității și a Încrederii depline În puterile noastre bine chibzuite. Nu e vorba, firește, de planificarea inspirației, ci de ordonarea și justa compartimentare a muncii noastre. Însuflețirea de care dă dovadă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
adecvare în raport cu un obiect situat în afară. Blaga susținea că o viziune metafizică va trebui judecată „după profunzimea și armonia interioară a vedeniilor ce ni se propun” și considera că „vremelnicia de care este stigmatizată orice concepție metafizică dobândește o fatalitate inerentă chiar și celor mai evidente reușite ale spiritului uman”34. În succesiunea sistemelor metafizice, în contrast cu ceea ce constituie cunoașterea universală, nu poate exista progres. Dacă cunoștințele propriu-zise pot deveni bunul comun al tuturor oamenilor, este firesc ca datorită determinărilor lor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lui Hemingway, admirat pentru subtilitatea jocului său faux naïf cu uneltele lingvistice, arată în ce măsură chiar un analist lucid poate deveni victima propriilor aprehensiuni. Tocmai existența unui Hemingway (și, la rigoare, a unui Chandler!) demonstrează că „slăbiciunea” stilului nu este o fatalitate, ci o posibilă răsplată pentru creatorul excepțional. Urcând și coborând pe acest versant al „neajunsului de a vorbi americana”, Chandler începe o hărțuială ce nu duce, evident, la nimic. Oricâtă dreptate ar avea ca regulă generală, excepțiile - numeroase - îl contrazic
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de vila închiriată de Linda Loring și chiar de Linda însăși. În cursul anchetei, Marlowe va petrece mai multe nopți la Los Angeles, va uita să comunice cu soția și, în general, își va păstra comportamentul de holtei. Era o fatalitate ca aceste episoade să ducă la ruptura între cei doi soți. De comun acord, ei decid să se despartă. Marlowe își reia vechiul birou din Cahuenga Building, își închiriază un apartament mobilat pe strada Ivar, într-o locuință „construită în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
manifestații cu vădit caracter revendicativ și antifascist. Secția feminină a Blocului pentru apărarea libertăților democratice s-a adresat femeilor din toată țara, pentru a susține Frontul popular... ...care tinde să strângă laolaltă pe toți câți nu văd în fascism o fatalitate, care nu se poate ocoli, ci numai o diversiune de la starea economico-socială actuală și de la dibuiri politice prezente. Frontul popular lărgit, alături de presa democratică - expresia opiniei publice - formează zidul de rezistență al democrației, contra loviturilor fasciste 2. În februarie 1936
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Mihail Manoilescu crede că este înnăscut în om simțul politic, dorința de a-și exprima liber fiecare individ părerile sale proprii, ceea ce aduce o diferențiere inevitabilă după ideologia fiecăruia și ca consecință o grupare a cetățenilor în diverse partide politice, fatalitate de la care nici femeia nu se va putea sustrage. Pentru perioada de inițiere a femeilor în viața politică găsește nimerită o grupare aparte a femeilor. Rolul femeilor în această perioadă de tranziție ar fi să aducă o notă de neutralizare
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
bunăvoie de la drepturile și libertățile ce deține prin legi și constituție, și ia măsuri de rezistență. Așa s-a ajuns la formarea unui început de Front Popular, care tinde să strângă laolaltă pe toți câți nu văd în fascism o fatalitate, care nu se poate ocoli, ci numai o diversiune de la starea economico-socială actuală și de la dibuirile politice, prezente. Frontul Popular lărgit, alături de presa democratică - expresia opiniei publice - formează zidul de rezistență al democrației contra loviturilor fasciste. * Aproape în toate țările
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
sociale. Proza lui A. este în bună măsură, prin teme și interpretare, o continuitate a scrisului jurnalier. Eroul din Nyusu (1937) este un ziarist, a cărui biografie (asemănătoare cu a autorului) ilustrează ideea centrală a romanului - viața omului este supusă fatalității. Alternarea relatării naratorului cu confesiunile personajului principal, tonul general, ritmul precipitat dau un oarecare dramatism textului epic. Interesant este și profilul personajului-narator, purtătorul de mesaj în privința sensului și eficienței literaturii. Femeiea, eterna poveste... (1945) este o încercare nereușită de a
ATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285484_a_286813]
-
sfinte și considerate activități eretice și nelegiuite. Altfel, jocul de cărți exprimă căutarea unei strategii, dorința de a provoca, sau nevoia de a se distra și de a comunica (vezi Joc). Cărțile de joc sau tarotul evocă fie sentimentul de fatalitate, fie dorința de a fi ghidat, dirijat, sfătuit. Interpretarea depinde mult de experiențele personale. Să adăugăm și faptul că pentru cineva care frecventează cabinetele de cartomanție, scenariul oniric îl trimite adesea la prezicerile ce i-au fost făcute. Visul stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
beneficiază de o simbolistică pozitivă, deoarece împlinesc dorințele, în timp ce cometele au un sens negativ, de involuție, degradare și cădere. Imaginea astrologului sau a temei astrologice în vis se poate interpreta, în funcție de percepția și convingerea personală, ca exprimând un sentiment de fatalitate sau, dimpotrivă, o dorință de cunoaștere a propriei persoane și de descoperire a drumului ce trebuie urmat. Astronautul este prin excelență pionierul, aventurierul timpurilor moderne. Reprezintă, prin urmare, înălțarea interioară și spirituală a subiectului, dorința de a se depăși, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
poate opri să nu observe fondul obscur, ambivalent, al patimii, încât balansul continuu fascinație-blasfemie, adorație-insultă formează esența și a acestor poeme. Pentru că B. nu recunoaște altă materie literară în afara neliniștilor eului creator, a trăirii subiective, determinate, în viziunea lui, de fatalitatea sângelui, romanele Bagaj... și Pensiunea doamnei Pipersberg au un nucleu autobiografic (liric, totodată), fiind părți ale aceluiași tot: jurnalul intim, un „memorial psihologic”. În stil, opțiunea e de partea violenței expresive, deformatoare: grotescul, atât de cultivat de expresioniști, dă formei
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
substanțial și ocult”, ceva „profund intim și mai mare decât noi”, el fiind de fapt „o direcție de ființare la care ne raportăm permanent”. Realitatea destinului este cuprinsă În următoarele trei aspecte, care reprezintă părțile sale constitutive, și anume: determinismul, fatalitatea și libertatea. Să le definim pe fiecare, În sensul raporturilor pe care le stabilesc cu destinul persoanei. Prin determinism, se Înțelege acea ordine precisă și Înregistrabilă de cauze care stau la baza existenței persoanei umane și care determină Însăși viața
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe fiecare, În sensul raporturilor pe care le stabilesc cu destinul persoanei. Prin determinism, se Înțelege acea ordine precisă și Înregistrabilă de cauze care stau la baza existenței persoanei umane și care determină Însăși viața acesteia, direcția și sensul ei. Fatalitatea trebuie Înțeleasă ca predestin, căci ea nu se poate concepe fără nici o notă de predestinare, susține V. Băncilă. Totul decurge dintr-o Înlănțuire continuă, În sensul că realitatea de astăzi este cauza celei de mâine sau, altfel spus, predestinarea celei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoanei. Poate chiar, mai exact spus, o dimensiune a acesteia, și În nici un caz ceva dincolo de ea. Din acest punct de vedere, destinul devine analizabil și inteligibil. El face parte din natura umană, ca una din dimensiunile acesteia. Ideea de fatalitate tinde să fie dizolvată. Destinul se Înscrie În seria valorilor spirituale ale vieții, ca o dimensiune de ordin moral a persoanei umane. A avea un destin fericit sau un destin nefericit este un atribut al individului, o trăsătură a sa
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acea dimensiune a firii omenești de care depinde Însăși viața persoanei, felul În care aceasta se va desfășura, către ce posibilități se orientează, ce vrea, și mai ales ce poate, realiza În decursul vieții sale. Destinul nu mai este o fatalitate, ci o posibilitate de care dispune persoana umană, suma potențialităților acesteia de a fi, și de a face din propria sa viață ceva pentru sine. Succesul, ca și eșecul depind, În cazul acesta, de posibilitățile persoanei, de felul În care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
umane cu esența divină. Națiunile au un destin și o „misie” (ca și indivizii) și, prin specificul și menirea lor, participă la unitatea și armonia lumii. Fiecare abatere de la legea divină e pedepsită, dar omul nu este instrumentul orb al fatalității, el poate alege, prin voința sa, calea pentru împlinirea destinului. Pe plan literar, viziunea lui B. asupra istoriei generează o perspectivă grandioasă asupra faptelor și personalităților din trecut. Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, opera care îl așază pe B. printre cei
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
în sondarea analitică a conștiinței personajelor și spiritul demonstrativ necesitând o structură amplă, de tip romanesc. Într-adevăr, romanele lui B. sunt superioare stilistic, tematic și structural scrierilor anterioare. Copilăria, adolescența și tinerețea lui Nicolae Ostia (1971) reprezintă cronica unei fatalități existențiale. Până la maturitate, timp de cincisprezece ani, Nicolae Ostia trăiește coșmarul claustrării, fiind închis și legat în casă de tatăl său vitreg, sub pretextul participării tânărului la acțiunile unei bande de huligani. După moartea tatălui, la treizeci și doi de
BALANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
demonism, eroi aventuroși și războinici bântuie prin Moldova până își vor împlini destinul: Svidrighelo sau Mazepa (subiect celebru prin Byron). Eroinele, Elena Moldovei (comparată cu Elena Lacedemona) și Doamna Ruxanda, par proiectate în linii clasice, de n-ar fi semnul fatalității - frumusețea ce atrage nenorociri. În nuvele, notabile sunt pictura unor tablouri gigantești („urgia” elementelor în furtună) sau fantezia detaliilor, descrise de un ochi rafinat (etalarea de daruri princiare, ceremonii nupțiale sau îndoliate, arsenalul crimei romantice). Nuvelele istorice ale lui A
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
este inserat, proiectat în semnificative peisaje (vizuale și sonore), realizate cu forță și amploare. Atmosfera tensionată, tonalitatea sumbră, clarobscurul în care apar personajele, neindividualizate - siluete ceva mai distincte pe fondul mulțimii -, conotația cvasimagică a gesturilor și vorbelor, existența supusă unei fatalități nelămurite și neliniștitoare, indeterminarea temporală creează senzația unei lumi fantastice, halucinante, coborâte din negurile legendei și ale istoriei. Admonestat pentru „inactualitatea” și „misticismul” scrierilor sale, C. face o mea culpa publică (1948) și trece grabnic la producerea unei literaturi angajate
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
meditative uneori prezente. El arată preferință formulei de baladă sau de basm, amintind fie de M.Eminescu, fie de unii lirici germani (Heine, Lenau, din care a și tradus, Schiller), cu o vagă înclinație romantică spre mister și atmosfera de fatalitate. Este deservit de sărăcia expresiei, adesea vetust metaforică, de improvizația parcă de album. Substanța mai densă, socială, a poeziilor La țară, Îndoiala și Doina îl apropie de O. Goga. SCRIERI: Rândunel, București, 1906; ed. 2, București, 1930; În război, București
CARP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286122_a_287451]
-
stingerea și reproducerea pasiunilor, izbucnirilor vitale, transpuse în finaluri concise. Astfel, în Arhanghelii finalurile de capitol, instaurând aparențe echilibrate, senine, cuprind adesea un germene de amenințare, prevestitor, de regulă, al debutului sumbru al capitolului următor. E ca o alternare între fatalitate și izbăvire, fără nimic demonstrativ ori cazuistic. În genere, povestitorul este intim implicat în narațiune, participă direct la ea; astfel, el smulge cuvântul din gura personajelor, vorbește în nume propriu, trece din nou la relatarea neutră, pe care o părăsește
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]