997 matches
-
Didion încearca să acopere falia care desparte lumea obiectivă de sine, și o face în felul ei prin ceea ce îi este cel mai aproape: propria subiectivitate. În al doilea rând, subiectivitatea proprie a condus-o la o viziune asupra lumii fenomenale care este întâmplător asemănătoare cu largile cercuri ale lui Yeats în care este prins un vultur de vânătoare, indiferent la chemările stăpânului său. În lipsa de milă, în indiferență, conclude Didion, "centrul nu poate rezista". În cele din urmă ea rezistă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fi înțeleasă istoria. Folosind această perspectivă - o grilă de interpretare istorică - urmăresc drumul jurnalismului literar narativ de-a lungul acestei perioade ca pe o încercare a acestor jurnaliști, ca o clasă profesională, de a micșora distanța dintre subiectivitate și lumea fenomenală, o încercare care este o reacție la curentul principal jurnalistic, obiectivând jurnalismul care încerca să lărgească această distanță. În plus încerc să urmăresc, ca o consecință, rezistența față de totalizarea critică în cursul acestor încercări. Procedând astfel continui să definesc cele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pierde. Chiar dacă prima perioadă majoră a jurnalismului literar narativ trecuse, texte de acest gen erau mai departe scrise și publicate în al doilea și al treilea deceniu al secolului al XX-lea. Modalitățile în care subiectivitatea încearcă să implice lumea fenomenală - fie că e vorba de subiectivitatea scriitorului sau a cititorului - se exprimă în diverse forme și grade, dar există oricum în alegerea retorică pe care o face autorul atunci când face apel la mijloacele literare asociate cu universul romanesc. Printre scriitorii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
statu-quo-ul" (175). Ernest Hemingway, Edmund Wilson, Sherwood Anderson, Erskine Caldwell și James Agee sunt câțiva dintre cei care au adoptat protestul progresist. Atunci când ambiția narativă a jurnalismului lor literar a urmărit conștientizarea mai evidentă a relației dintre subiectivitate și lumea fenomenală, au descoperit că nu pot rămâne detașați (nu e de trecut cu vederea cazul lui Hemingway, dat fiind detașarea emoțională din ficțiunea sa care, în mod paraoxal, l-a făcut celebru) - iar acest lucru îi va transforma în niște activiști
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
XIX-lea. Al patrulea factor a fost o schimbare de conștiință în ceea ce privește legătura ei cu subiectul "literar". Al cincilea factor a fost necesitatea ipotezelor pozitiviste în secolul al XIX-lea, ca o paradigmă sau model critic pentru a interpreta experiențele fenomenale. Ultimul factor a fost apariția, după Războiul Civil, a unei noi conștiințe despre ceea ce poate fi considerat "literatură". Combinarea rezultatelor acestor factori ar însemna că "jurnalismul", conceput în linii mari, fie că este o versiune obiectivă sau una literar narativă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
adevăr, Thoreau a absolvit Harvard-ul în anul 1837 devenind un savant în clasicismul latin și grec. Astfel, nu este de mirare că în Walden invocă anticii pentru profunzimea lor, deși caută să cerceteze în același timp "prezentul infinit" al particularului fenomenal. "Nu este de mirare că Alexandru este însoțit de Iliada în expedițiile sale. Un cuvânt scris reprezintă relicvele alese cu cea mai mare grijă. Este mai intim cu noi și totodată mai universal decât orice altă operă de artă. Este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
paradoxal, aceasta sugerează nu numai o concluzie în ceea ce privește forma, dar și o altă potențialitate, alte ambiții de a fi ale Formei - intenția la un nivel diferit al conștiinței de a confrunta cu aroganța critică a totalizării, prin care viața noastră fenomenală poate fi "prescrisă". În mod fundamental, jurnalismul literar narativ este o versiune a ceea ce Mihail Bakhtin numea romanul "prezentului inconluziv", care evită o formulă narativă, sau o prescrie la modul "imaginii distanțate a trecutului". O altă consecință care se naște
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
subiectivă devine numitorul comun al formei de expresie. Între scriitorii și critici antologați se află și Dan Wakefield, care discută într-un articol retipărit în Atlantic despre imposibilitatea de a evita propria subiectivitate în încercarea de a face portretul lumii fenomenale înconjurătoare. El merge atât de departe încât propune ca viitorul reportajelor să fie legat de o mai mare recunoaștere a subiectivității, sau "teritorii personale ale sentimentelor" (46, 48). Theodor Solotaroff notează că astfel de lucrări nonficționale par să apară cu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
filmelor de animație. Ele nu sunt, însă, singurele vizate. Paralel cu evoluția vizualului, literatura pentru copii a cunoscut și ea o dezvoltare considerabilă, făcând adeseori saltul spre ecran. Fenomenul Harry Potter sau Stăpînul inelelor sunt emblematice în acest sens: succesul fenomenal al cărții (care cunoaște nenumărate continuări și reeditări) este dublat de transpunerea pe ecran, lansată în stil hollywoodian și care va marca pentru multă vreme de acum încolo cinematografia. Așadar, animația este susținută în ofensiva ei de aceste filme "reale
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
lui Vasile, romanul este arta amânării; or, amânarea presupune timp, adică vreme de pierdut (dacă nu chiar pierdere de vreme). Presupune, fără nicio ironie, durata necesară... „putrezirii,-ntre stufurile sale, ale unui întreg Leviathan“, Leviathanul, dacă vreți, al acestei lumi fenomenale, al inexhaustibilei fenomenalități. — E ceea ce José Ortega y Gasset rezumă, foarte sugestiv, în titlurile a două paragrafe din eseul său Gânduri despre roman, anume: § Romanul, gen tărăgănat și § Romanul, gen stufos. — Cum, se miră Vasile Elisav, în fața erudiției tinerei Carmen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
primit elogios de lumea literară. Apreciindu-i paleta vorbelor în toate, G. Călinescu are elogii nu numai pentru peisaj și coloristica lui, ci mai cu seamă referințe pozitive despre ființele ascetice, despre ortodoxia poetului ... “Îngerii săi sunt prelungiri ale lumii fenomenale, ieșiți poate dintr-o lungă contemplare a zăpezilor...Fără să caute culoarea, peisajul d-lui Voiculescu devine colorat prin chipul în care e văzut. E ceva aici din arta icoanei pe sticlă ardelenești, la care petele de culoare sunt materia
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
care retorica lui Reagan a fost întâmpinată pe parcursul întregii sale manifestări. În acest moment, prin urmare, criticul ne îndeamnă să privim, în întregul ei, imaginea inedită pe care paradigma narativă ne ajută să o percepem, atunci când ne raportăm la realitatea fenomenală din jur prin "prisma" sa. Diferența de perspectivă, notează criticul, între paradigma rațională și cea narativă, este majoră și implică o dezlocuire totală a percepției pe parcursul "mutației" respective. În contextul paradigmei raționale, rezumă Lewis, "o poveste trebuie să fie substanțial
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
atrage atenția asupra caracterului marginalizat, îndeobște, al demersului retoric, în general. McKerrow identifică momentul inițial al acestei practici în antichitate, mai concret în dialogurile platoniciene, care, cum știm, discută locul retoricii în contextul general al abordării, de către om, a lumii fenomenale din jur. Cum ne amintim, desigur, în Gorgias și Phaidros, Platon distinge retorica sa de a predecesorilor (sofiști), propunând-o în termeni de instrument în serviciul dialecticii, al cărei obiectiv, cum știm, îl constituie descoperirea adevărului. Nici profesorul McKerrow, prin
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
-o în termeni de instrument în serviciul dialecticii, al cărei obiectiv, cum știm, îl constituie descoperirea adevărului. Nici profesorul McKerrow, prin urmare, nici eu, nu elaborăm mai mult pe marginea acestui "început al retoricii" pe scena raportării omului la realitatea fenomenală din jur. De reținut, însă, că profesorul McKerrow numește acest "început al retoricii", precum și toate abordările condiționate de viziunea platoniciană, o întreprindere de "marginalizare a retoricii"637, care o plasează, pe aceasta din urmă, "în serviciul adevărului"638. Mai mult
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
puterea constrângătoare a dominării asupra altor modalități de gândire, dar și autoritatea inerțială a obiceiului și instinctului. Devine orizontul celor de-la-sine-înțelese: ce este lumea și cum funcționează ea, pentru toate scopurile practice"675. În contextul acestor elemente de-la-sine-înțelese ale lumii fenomenale, observă criticul, discursul dobândește pro-tecție suplimentară, grație restricției de a accepta numai anumiți indivizi drept autorități care dețin privilegiul de a vorbi. De pildă, afirmă McKerrow, așa-numita "majoritate morală"676 legitimează ca autoritate cu drept de achiziție a spațiului
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
deodată: am mâncat, am băut și am cântat; stăi și ascultă că de acum încep cântările de la toaca a 2-a, slujbele, leturghia, deniile, botezurile, nunțile și nu mai știu câte a început el a înșira, căci avea o memorie fenomenală.” Eu zic s-o scurtăm cu gluma și să le spunem dumnealor și alte întâmplări care-și așteaptă rândul. Întăi, pe la sfârșitul lunii mai 1883, ai primit o scrisorică de la dragul matale prieten înstrăinat - Eminescu: „Frate Ionică, chelbosului tichie de
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Cu tot dorul mărturisit de ambele părți, fiecare rămâne în lumea lui, în rațiunea unui echilibru universal. În fata de împărat „trăiește firea” (ca să trimitem la versurile postume deja citate), pe când Hyperion accede la „cumpăna gândirii”, la conștiința binomului ideal - fenomenal. Calitatea de nemurire se opune norocului, dar nu-l anulează. Opoziția necontradictorie dintre cei doi termeni derivă din tendința spre echilibru a forțelor opuse, ceea ce este tot una cu mișcarea, cu dinamica existentului. Tensiunea între contrarii „conferă unitatea de structură
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Cu tot dorul mărturisit de ambele părți, fiecare rămâne în lumea lui, în rațiunea unui echilibru universal. În fata de împărat „trăiește firea” (ca să trimitem la versurile postume deja citate), pe când Hyperion accede la „cumpăna gândirii”, la conștiința binomului ideal - fenomenal. Calitatea de nemurire se opune norocului, dar nu-l anulează. Opoziția necontradictorie dintre cei doi termeni derivă din tendința spre echilibru a forțelor opuse, ceea ce este tot una cu mișcarea, cu dinamica existentului. Tensiunea între contrarii „conferă unitatea de structură
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cu zilele și lunile care au urmat, mi-am format, cred, o imagine corectă despre omul Mircea Răceanu: o persoană deosebit de inteligentă, un diplomat strălucit, cu vaste cunoștințe politice, dar și de cultură generală și, în plus, cu o memorie fenomenală, nemaiîntâlnită de mine la o altă persoană. Nu scriu aceste aprecieri acum, după ce Mircea Răceanu a fost achitat și decorat cu Ordinul Național „Pentru merit” în grad de comandor, „pentru sprijinul constant acordat României în eforturile sale de democratizare și
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
administrării informaționale a propriilor reprezentări, experiențe și trăiri, al prelucrării cognitive a unor date de stare sufletească (barometru individual care oglindește un sistem de parametri psiho- spirituali ai sectorului noetic în sensul husserlian al termenului). Conștiința reprezentărilor (numită și "conștiință fenomenală") vizează, în interpretarea noastră, pachetul concret de acte ale raportării la realitate, privește însăși vizarea caracteristică primului tip și își ia ca obiect acele manifestări (ale propriului sine) care nu aparțin în vreun fel realității exterioare, dar care se preocupă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
vizarea caracteristică primului tip și își ia ca obiect acele manifestări (ale propriului sine) care nu aparțin în vreun fel realității exterioare, dar care se preocupă în manieră referențială permanent de ea. Astfel situată în spatele accesului direct la lume, conștiința fenomenală schimbă tipul de aprehendare și maniera de interacțiune într-un circuit închis și protectiv, care mânuiește un arsenal instrumental multiplu investit cu valoare personală (în care totul se revendică de la mecanisme subiective și de la structuri formale ale actului). Ea funcționează
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
transcendental primește ajutorul sistemului categorial al personalității, coborând în concretul aplicativ al substanței individuale articulate. Prin această nouă abordare cogniția devine, o dată cu gândul, activă și depășește pasivitatea specifică percepției, aducând modificări discrete (conform cu maniera noetică ce-i e caracteristică) lumii fenomenale care alcătuiește obiectivitatea interioară. Ea elaborează și traduce în practică aplicativă modele coordonatoare de intervenție, convertind preferința referențială de tip contemplativ în principiu de investire dinamică și regăsind pe fața obiectului său indiciul recurențial al propriilor obsesii tematice. Ea combină
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
adevăr. Dacă acesta din urmă are nevoie de un plan de spate care să-i gestioneze aparițiile revelatoare, imaginea simbolizată la scară individuală figurează activitatea acestui plan la nivelul reflexivității (unde se plasează de fapt întreaga sarcină activă, întreaga desfășurare fenomenală legată de mecanismele cogniției). Adevărul teoretic este rezultatul finit al muncii de cercetare, însă în el este de recunoscut amprenta și ecoul constatărilor subiective, interioritatea de loc de neglijat a cercetătorului decizând în multe privințe orientarea demersului și forma de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Ele generează un comportament legitim-proiectiv care introduce relații în obiectivitate, după modelul teoretizat de Kant și adus la precizie științifică de considerații precum cea a lui F. Suppe, care vorbea despre "relații între stări care determină... posibile comportamente ale sistemelor fenomenale în interiorul domeniului teoriei"64. Nefiind în raportare directă cu obiectele lumii, teoriile sunt expresia maximum abstractizată a acestor relații, sunt mediul de legătură care construiește rețeaua inter-fenomenală și care dă sens armoniei obiective, parcurgând segmente ale universului cognoscibil după un
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de opțiuni. Dacă găsește legicul, invariantul, într-o realitate curgătoare, reflexivitatea a instituit o structură, a marcat un fir posibil al înlănțuirii destinale. Astfel se înfățișează maniera unică în care conștiința de sine își abordează obiectul, în stabilă inserție intra-fenomenală. Iar în acest context relația devine un instrumentum spiritual a cărui acțiune înmulțește finalitățile unui demers simplu ca reflexia de sine. Ceea ce inițial era destinat unei banale administrări interioare, poate culmina cu fericite unificări concluzive sau cu ample descoperiri de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]