1,278 matches
-
trăită și istoria textuală. Cîteva dintre temele majore ale narațiunii conțin axiomatic acest principiu fundamental: limitarea fatală a posibilităților de cuprindere, în timp și spațiu, a oricărei perspective umane date, ficționalizarea faptului istoric real prin reprezentarea lui textuală și divergența fenomenologică între aparență și realitate. Toate apar, mai mult ori mai puțin explicit, în frămîntările inaugurale și finale ale personajului-narator, Pym, precum și în evoluția neobișnuită a mărturiei sale narrative, de la voluptatea teoreticului și detaliului științific pentru întărirea autenticității -, în prima parte
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
atît faptele vor avea mai acut marca veridicității. Cu alte cuvinte, dacă aparența, reprezentarea sau "umbra" ființării sînt mai puțin pregnante, realitatea, evenimențialul sau ființarea propriu-zisă au șanse de a fi sesizabile dincolo de cadrele butaforice, oferite de obicei percepției. Premisa "fenomenologică" a hibridului auctorial Pym-Poe este că percepția umană transfigurează universul faptic și, în cele din urmă, îl reconceptualizează ficțional. Realitatea dispare așadar în interiorul semioticii implacabile a aparenței. Să încercăm să observăm validitatea acestei prezumții introductive pe parcursul aventurilor marinărești ale erou-lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
profesionist complet, radical schimbat în comparație cu novicele de la bordul lui Ariel. Distingem aici natura de "cunoaștere în trepte" a experiențelor lui Pym. Succesiunea stadiilor sale de inițiere trasează o ascensiune cognitivă graduală. Mai mult, avant la lettre, ea instaurează un principiu fenomenologic introdus de Maurice Merleau Ponty abia în secolul XX -, principiul "procesului de corecție" sau "al așezării în perspectivă". Naratorul lui Poe are obsesia obiectivității și face orice pentru a o atinge. Citit atent, întregul roman nu reprezintă altceva decît un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
orice preț și, de aceea, dialată evenimențialul sub lupa microscopului, pînă la revelarea nervurilor invizibile, cu care faptele sînt legate în motivația lor cea mai obscură. El este pregătit pentru surprizele percepției, conștiința sa autocorectoare fiind permanent deschisă unei reprezentări fenomenologice ("așezări în perspectivă") aproape științifice. Un foarte bun exemplu al acestei disponibilități fenomenologice rămîne episodul petrecut pe Grampus, după intrarea vasului în derivă, doar aparent o licență grotescă de tip poesc. În realitate, avem aici schema procesului de corecție dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nervurilor invizibile, cu care faptele sînt legate în motivația lor cea mai obscură. El este pregătit pentru surprizele percepției, conștiința sa autocorectoare fiind permanent deschisă unei reprezentări fenomenologice ("așezări în perspectivă") aproape științifice. Un foarte bun exemplu al acestei disponibilități fenomenologice rămîne episodul petrecut pe Grampus, după intrarea vasului în derivă, doar aparent o licență grotescă de tip poesc. În realitate, avem aici schema procesului de corecție dezvoltat la nivelul întregii cărți. Devastați de foame, supraviețuitorii catastrofei de pe Grampus zăresc în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
el la vremea respectivă. Crede mai întîi că marinarii, vag vizibili la bordul navei ce se apropie, fac, prietenește, semne cu mîna, și dezvoltă un întreg scenariu entuziast pe tema iminentei salvări. Apoi, pe măsură ce perspectiva asupra realității se îmbunătățește, "autocorecția" fenomenologică îl aruncă în cea mai cruntă disperare: pe corabia în cauză sînt numai cadavre intrate în putrefacție și legănate de vînt, iar ceea ce părea un zîmbet binevoitor este doar maxilarul unui matelot, dezvelit lugubru de procesul mumificării. Aventura finală însă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
discipol pe care nu ezită să-l impună în ierarhia universitară freiburgheză. Heidegger învață enorm, în primii ani, de la maestru, sprijinindu-și activitatea academică, preponderent, pe cercetarea husserliană ("ține cursuri de introducere în fenomenologie, în fenomenologia religiei și în lectura fenomenologică a Eticii nicomahice a lui Aristotel"; totodată, "conduce un grup de studiu al Logische Untersuchungen a lui Husserl", p.104). Totuși, mai curînd inexplicabil (după cum admite George Steiner), Heidegger începe să respingă autoritatea profesorului (mai întîi, în intimitate, în scrisori
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fi putut oricum, din start, să degenerze în "tezism". În plus, asistăm, în acest excelent volum, la un experiment psihologic interesant, traversat de majoritatea cărților despre America. E vorba de mișcarea inevitabilă dinspre realitate spre ficțiune, dinspre concret către literar. Fenomenologic vorbind, America rămîne un cons truct ficțional prin însăși istoria ei, încurajînd preluările mitologizante din tradițiile europene. Intrarea Lumii Noi în conștiința locuitorilor vechiului continent este un proces fundamental mediat de creațiile alegorice ale aventurie rilor (din categoria lui John
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu un iz aproape mistic a eroilor centrali. Incursiunile "tălmăcitoare" ale detectivului sugerează acribia, dar și finețea oricărui exercițiu interpretativ. 1Q84 poate fi, de aceea, caracterizat, în ansamblul său, drept "literatură despre Literatură". E o investigație postmodernă, hipnotizantă, a circuitelor fenomenologice din actul artistic, devenit, iată, subiect de roman. Entuzi asmul "încifrator" al lui Murakami reactualizează marile epopei alegorice ale mitologiei, unde fiecare gest auctorial reprezenta o mișcare înspre lumea tropilor, o rotație către zona translucidă a semioticii. În pofida faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
după naștere puteam fi mutat în oricare alta comunitate, nu acest act, ci creșterea, formarea personalității mele este cea care devine dat pentru mine, fiindcă îmi este imposibil să-mi înlocuiesc viața petrecută cu altceva. "Istoria privată nu suportă suspendări fenomenologice, pentru că persoana vie nu este ego transcendental. Departe de a-mi decide în întregime soarta ca individ, existentă dusă în comunitatea în care m-am format devine o dimensiune a persoanei mele, ce nu poate fi anulată prin nicio opțiune
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
absență. Această absență anihilează orice adevăr de viață, în afară de acela al stricăciunii și al morții. Ea definește conținutul nihilismului european. “Proclamarea morții lui Dumnezeu este mărturia cuiva care constată golul, absența. În această constatare nu se istovește nicidecum în observații fenomenologice, ea poate să fie și o situație conștientă, adică o atitudine istorică a omului european față de problema lui Dumnezeu. Atitudine în virtutea căreia el refuză să accepte drept realitate produsul unei elaborări intelectuale, să accepte supraraționalul drept produs al raționalului, suprasensibilul
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
vreun proiect de societate, eventual unul mai bun și mai puțin utopic, deci realizabil? Nu te poți baza numai pe utopia marxistă. Școala de la Frankfurt e o școală din anii '60 ce încearcă o adaptare a teoriei marxiste, inventînd "Marxismul fenomenologic". Herbert Marcuse, tradus la noi încă din 1977, după ce inițial a fost un discipol al lui Husserl și Heidegger, a devenit părintele "Noii Stîngi" și milita nici mai mult nici mai puțin decît pentru "eliberarea de societatea abundenței". Marxismul și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
socială, cum ar fi rețeaua. Aceste tehnologii au un impact foarte serios asupra experienței interioare a identității personale și percepției de sine. Omul se izolează și se îndepărtează de natură. Or, identitatea este și un construct social, iar această mutație fenomenologică creează probleme. Mass-media ne înconjoară ca o a doua piele, modificînd în permanență frontierele individuale, rețelele de conectivitate și structurile morale. Există tendința de a unifica mințile individuale, de unde numeroase amăgiri în masă. Asistăm la accelerări ale sincronicităților, ale in-tuițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Blunderstone Rookery (Which He Never Meant to Publish on Any Account)/Biografia, aventurile, experiența și analiza lui David Copperfield, un tinerel din mahalaua Blunderstone (lucruri pe care el nu și le-a dorit nicidecum publicate). Autorul rezuma așa, perfect, planul fenomenologic, cum ar veni, al textului. Ne aflăm, desigur, înaintea unui Bildungsroman, dar nu a unuia oarecare. David Copperfield joacă rolul neofitului care are revelația lumii în trei trepte inițiatice, pe care le vom vedea după o scurtă digresiune teoretică. Jacques
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
în și dincolo de (trans!)lume (I) de Emanuela Ilie, Linia (I), Linia (II) Rugăciune (I) și Rugăciune (II), poeme de Laurian Stănchescu, Despre începutul lucrurilor (IV) de Vasile Popa Homiceanu, Seneca - filosofie și teatru (I) de Cristina-Maria Frumos, Ironia - perspectivă fenomenologică asupra discursului socratic (II) de Ramona Bujor, Paștele, o noapte de veghe! (I) de Vladimir Petercă, Istoricul titlurilor nobiliare și al gradelor militare (I) de Mihail Batog-Bujeniță. Există și cazuri când un text este numerotat ca episod dintr-un episod
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
să-l reabiliteze "monumental" nu se hazardează să-l înalțe pe soclul excepționalului, ci dimpotrivă elaborează cu luciditate, o teorie în care prozaicul cotidian este substras determinărilor univoce și unilaterale ale semnificației sale. Demersul său hermeneutic, punctat cu evidente accente fenomenologice, urmează, după cum autorul însuși ne mărturisește, o linie de tip deconstructiv. Ceea ce contează nu este inversarea termenilor opoziției cotidian / non-cotidian, ci chiar demontarea mecanismelor pe care se fundamentează semnificația acestui binom. Demnă de interes, din perspectiva unei hermeneutici a timpului
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
-i stau exegetului la îndemînă.“ (p. 72) Ce rost au propozițiile acestea de umplutură e anevoie de spus, aducînd cu penele înfipte în trunchiul copacilor spre a le grăbi căderea. Și copacul studiului cade din prea multe pene de jargon fenomenologic, de care Ion Barbu avea oroare. După ce le-ai parcurs nu poți intui defel în ce constă valoarea poetului, și e de prisos să te întrebi ce-ar fi zis satirul iubitor de cîini dacă ar fi putut să-și
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Ion Barbu avea oroare. După ce le-ai parcurs nu poți intui defel în ce constă valoarea poetului, și e de prisos să te întrebi ce-ar fi zis satirul iubitor de cîini dacă ar fi putut să-și afle chipul fenomenologic. Dacă nu te poți ridica, măcar prin subțirimea asociațiilor de idei, la înălțimea ritmurilor lui Barbu, nu-ți rămîne decît cuviința de a păstra tăcerea. În cazul studiilor amintite, expresia lamentabilă e sporită de inserarea unor citate barbiene, a căror
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
popor de critici și de vizionari” etc., din Cum am devenit huligan) împing însă discuția întrun spațiu verosimil în interbelic, dar neașteptat astăzi. În acest fel, nici receptarea romanului De două mii de ani nu poate fi încadrată într-o viziune fenomenologică a literaturii (p.23-24), pentru că acest roman nu este ficțiune, ci o confesiune dramatică îmbrăcată în haina „obiectivă” a romanului: este un exemplu excelent al confesiunii abia deghizate într-o proză de tipul „Bildungsromanului”. Tocmai cruzimea cu care autorul atribuie
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
a lui Nicolae Steinhardt se vădește și în propensiunea sa (cochet bătrînească sau recalcitrant juvenilă, cum vrem s-o luăm!) de-a recuza pedanteria, "sistemul" excesiv, secătuitor de viață. Mustrat ușor pentru că plătește un tribut unui "material măcar în parte fenomenologic, psihanalist, semiotic", același Toma Pavel e lăudat pentru că "izbutește a da - între J.L.Borges și Hermann Hesse - o răcoroasă și senină senzație de a fi degajat de prejudecăți, încăpățînări, sistematizări virulente, simplisme trufașe ori alte calamități ale gîndirii și ale
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
Sorin Lavric Acum mai bine de o lună, Gabriel Liiceanu lansa la Tîrgul de Carte București volumul Cinci plecări din prezent. Exerciții fenomenologice, făcînd astfel cel de-al doilea pas editoral în proiectul de publicare a scrierilor lui Alexandru Dragomir. Volumul acesta, cuprinzînd 60 de texte presărate de-a lungul a multora din caietele ce alcătuiesc arhiva Dragomir, oferă, într-o formă concentrată
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
ca ,Ce înseamnă Ťa deosebiť?" sau ,Bine și rău". Lipsa patimii, spontaneitatea, intermitența și ingenuitatea - iată trăsăturile din a căror convergență se poate închega, în cazul lui Dragomir, profilul acestui profesionist al filozofiei. Alexandru Dragomir, Cinci plecări din prezent, Exerciții fenomenologice, Editura Humanitas, București, 2005. 364 pp.
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
încercare de formula întîmpinări malițioase pe marginea procedeului folosit de cercetătorul român. Ioan Petru Culianu mărturisește că a ajuns la acest tip de analiză în urma insatisfacției pe care i-au provocat-o curente de gîndire precum structuralismul, psihanaliza sau hermeneutica fenomenologică. Pentru Culianu, toate aceste mode culturale nu sînt nimic altceva decît simple forme de pseudocunoaștere, o apucătura snoabă și mondenă de a nu spune nimic sub pavăza rostirii unor expresii pe cît de simandicoase, pe atît de lipsite de sens
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
muzicală, în rev. "Muzica", nr. 3, 2007). în definitiv, Tudor Misdolea demonstrează prin scrierile sale că este un fenomenolog. O mărturisește însuși autorul în rezumatul studiului Pentru o fenomenologie a muzicii. Idee și act de gândire în expresia muzicală: "abordarea fenomenologică a unui proces dinamic, așa cum poate fi privită o operă muzicală, este determinată de întrepătrunderea dialectică a două elemente esențiale: ideea inițială și actul de gândire (...). Elucidarea tuturor aspectelor fenomenologice legate de această viziune se poate face, bineînțeles, doar în
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
muzicii. Idee și act de gândire în expresia muzicală: "abordarea fenomenologică a unui proces dinamic, așa cum poate fi privită o operă muzicală, este determinată de întrepătrunderea dialectică a două elemente esențiale: ideea inițială și actul de gândire (...). Elucidarea tuturor aspectelor fenomenologice legate de această viziune se poate face, bineînțeles, doar în limitele posibilităților de cunoaștere ale omului". Prin majoritatea întreprinderilor teoretice de până acum Tudor Misdolea a dovedit că aceste limite sunt deosebit de largi și generoase.
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]