3,469 matches
-
până la zi, începând cu poeții generației războiului și terminând cu promoția ’70, selecția ascultând în genere de criteriul valoric. Remarcabile sunt de pe acum câteva aspecte ce îi vor caracteriza toate scrierile: aspirația spre sinteză și spre identificarea de afinități și filiații (în cazul de față, relații de continuitate cu lirica interbelică și familii de spirite - poeți ai realului, poeți ai „expresiei”, telurici sau uranici, ironici și alexandrini etc.), ca și înțelegerea criticii în simbioză fertilă cu istoria literară. Comentariul, de bun-simț
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
după război. Criteriul selecției rămâne și aici cel valoric. Noua sinteză - nici pe departe doar didactică - îmbină principiul abordării monografice cu cel al generației, grupărilor și familiei de spirite. Perspectiva integratoare devine dominantă: integrare diacronică (literatura contemporană e înscrisă în filiații și serii istorice), dar și geografică. SCRIERI: Valori lirice actuale, Timișoara, 1979; Parte din întreg, I-II, Timișoara, 1994-1999; Aron Cotruș. Viața și opera, Timișoara, 1996; Ipostaze critice, Timișoara, 2001; Literatura română contemporană, vol. I: Poezia, Timișoara, 2002. Antologii: Merele
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
și alienării conștiinței umane conțin și câteva romane ulterioare ale lui S. În Cina cea de taină (1984), bunăoară, acestea sunt proiectate în universul rural de la începutul erei socialiste, într-o viziune coșmarescă, halucinatorie, iar în Ochiul și marea (1989) filiațiile, deși aluzive, sunt revelatoare. Situații bizare apar, pe un fundal de viață rurală scoasă din făgașe în timpul demolărilor, în Nuntă cu garoafe mov (1990): Geta, îngrijitoarea serelor cooperativei, cultivatoare de splendide garoafe urmează a se căsători cu Vasile, șofer pe
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
cu grijă de generarea creaturilor. Al treilea dialog combate soluția găsită de cei care acceptă să-l numească pe Fiu și Dumnezeu, însă păstrează pentru Tată apelativul de „Dumnezeu adevărat”; este atacată și ideea de a-i atribui Fiului o filiație nenaturală, însă produsă prin voința Tatălui, ca în cazul ființelor omenești. Tema e dezvoltată în al patrulea dialog, menit să demonstreze că Fiul nu este o creatură. Al cincilea respinge obiecția celor care afirmă că Fiul, întrucît primește de la Tatăl
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
punct de vedere, sculptura lui Vasile Rizeanu trebuie privită în perspectiva relației sale cu Ion Lucian Murnu, remarcabil profesor și artist, dar, din păcate, astăzi aproape uitat. Este util și interesant acest exercițiu al receptării, nu pentru a se stabili filiații mecanice sau prelungiri formale între profesor și student, ci pentru a circumscrie mai exact un filon de sensibilitate și o anumită morală a creației, greu de găsit în altă parte în aceleași coordonate. Seriozitatea, profesionalismul și discreția sunt, din punct
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
neelucidate 108). Prin același procedeu, cel care îi luase tronul lui Vasile Lupu a scăpat de ruda aceluia, grecul Stamatie Hadâmbul, mare postelnic 109 (însurat, indiscutabil, căci a avut un fiu, Iane Hadâmbul [deși toți istoricii sunt convinși de această filiație] ctitor al Mănăstirii Dealu Mare110). La fel va pieri otrăvit din porunca lui Mihai Racoviță (deși erau cumnați), Lupu Bogdan (ispravnic - tipărirea Divanului lui Dimitrie Cantemir), om al Cantemireștilor (căci a fost căsătorit întâi cu Ruxandra, fiica lui Constantin Vodă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era rudă cu Matei Basarab. Vodă, care la un moment dat voia să-l lase chiar moștenitor la domnie, afirma că Diicu îi este rudă „despre mumă” („linia” ducea către Stanca, mama lui Matei din Brâncoveni). Mai precis în stabilirea filiațiilor, sirianul Paul de Alep era de părere că acest boier ambițios, mare spătar al țării Românești între anii 1645 și 1654, sol voievodal în Moldova (a fost de față, reprezentându-l pe Matei Basarab, la cununia Domniței Maria a lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Suceava, la Calafendești, și rostea cuvântul funebru la îngropăciune. Orația aceasta, compusă în 1639 și păstrată în două „redacții” (în ms. nr. 167 B. A. R., din 1639, și în ms. nr. 279 B. A. R., din 1668) cu o filiație încă nelămurită, editată în câteva rânduri 618, este o consolație, specie cultivată în Antichitatea greacă și acceptată și după izbânda creștinismului, cu firești modificări în structura argumentației. Discursul lui Toader din Feldru (pe care cred că trebuie să ni-l
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de postmodernismul radical prin faptul că păstrează o aură nostalgică și sentimentală, o moderație a deconstrucției, un filon „umanist”. Aparent paradoxal - în condițiile dinamitării ostentative a mai tuturor convențiilor narative și compoziționale -, textele atestă un scrupul legat de echilibru, cu filiație clasică, și o preocupare estetă. În ce privește ansamblul datelor concrete, pseudoreferențiale, ale lumii ficționale construite de autor, acesta e greu de rezumat: extrem de bogat, alcătuit din elemente de o mare diversitate, el tinde să coincidă cu o imagine panoramică a existenței
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
valorile culturale, morale și spiritual-religioase din care persoana Își construiește propria sa plenitudine. Aceasta este condiția de a fi ea Însăși. Aceste valori mă raportează la un model suprem, suprauman, la un arhetip de care eu mă simt legat prin filiația valorilor care emană din el și pe care eu, preluându-le, mi le-am interiorizat. Omul problematic este cel care a pierdut orice filiație valorică cu modelul arhetipal, cel care nu se mai recunoaște În acesta, cel care nu mai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
raportează la un model suprem, suprauman, la un arhetip de care eu mă simt legat prin filiația valorilor care emană din el și pe care eu, preluându-le, mi le-am interiorizat. Omul problematic este cel care a pierdut orice filiație valorică cu modelul arhetipal, cel care nu se mai recunoaște În acesta, cel care nu mai are reperele filiației cu ființa absolută. El este ființa absurdă, care nu se mai poate Înțelege pe ea Însăși. Aceasta nu este o stare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
emană din el și pe care eu, preluându-le, mi le-am interiorizat. Omul problematic este cel care a pierdut orice filiație valorică cu modelul arhetipal, cel care nu se mai recunoaște În acesta, cel care nu mai are reperele filiației cu ființa absolută. El este ființa absurdă, care nu se mai poate Înțelege pe ea Însăși. Aceasta nu este o stare de boală psihică cum, Într-o manieră simplistă, este adesea etichetată de psihiatri. Ea este un fapt mult mai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ideile, orientând-o către un ideal comun. Profeții biblici ai Vechiului Testament sunt simbolul Supra-Eului colectiv, pe când „daimonionul” socratic este simbolul Supra-Eului individual. Supra-Eului colectiv Îi este specifică o anumită conștiință morală colectivă, reprezentând sentimentul unității, al apartenenței și al filiației dintr-o sursă unică și exclusivă. Din aceste considerente, explicabile psihanalitic și psiho-moral, toți membrii unei comunități umane se consideră descendenții sau fii aceluiași Tată unic, primordial, care incarnează simbolul arhetipului divin. Supra-Eului individual Îi este specifică o anumită conștiință
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
instanță de cenzură colectivă, profeții judecă, previn, amenință și anunță pedeapsa și mânia lui Dumnezeu care se va revărsa asupra oamenilor când aceștia se abat de la legea divină. Ei sunt glasul conștiinței colective a unui grup uman care, recunoscându-și filiația Într-un Dumnezeu unic (arhetipul Tatălui creator, primordială, este permanent legat de acesta, fiind astfel obligat să asculte și să nu se abată de la legile morale impuse de acesta. Orice ascultare implică o supunere. Abaterea este răzvrătire, iar În plan
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
legea morală divină”, exprimată de către profeți și care normează relațiile mele cu divinitatea. Eu răspund prin iubire de actele mele În fața propriei mele conștiințe. Solidaritatea Însă, ca datorie morală, mă obligă să răspund În fața autorității supreme din care provin prin filiația colectivă. Datoria morală mă leagă, resimțind-o ca pe o obligație represivă, pe când iubirea mă eliberează, resimțind-o ca pe o eliberare, dar și ca pe o Împlinire a mea În raport cu celălalt sau ceilalți. Din cele de mai sus se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ele compun o laborioasă igienă a unui s³dhaka În vederea obținerii percepției extrasenzoriale și a altor siddhi, igienă pe care caută să o explice - printre primii europeni - și călătorul nostru. De reamintit că În bengali hașișul e numit chiar siddhi, o filiație a puterilor miraculoase cu drogurile intervenind și la Patañjali, cf. Arion Roșu, „Yoga et alchimie”, ZDMG, 1982, pp. 370-371 și p. 378 n. 70. 245. În original: pellitory of Spain, adică rădăcină de Anacyclus Pyrethrum (În flora germană și Anacyclus
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
forme cărora, până acum, nu li s-a limpezit continuitatea și solidaritatea. Primul comentariu, dacă nu socotim aici lectura intensă pe care a dedicat-o tratatului Yoga S¿tra, e chiar propria experiență În ashramul de la Rishikesh. Următoarele, cu o filiație reciprocă mult mai clară, sunt comentariile despre structura unei yoga clasice, așa cum apar ele În teza din 19321 și În cea din 1936, iar apoi În sinteza din 1954 și, În cele din urmă, Într-un comentariu propriu-zis. Experiența lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
inițiatic (Honigberger-Zerlendi-Eliade) care se scufundă imperturbabil În oceanul personajelor și cititorilor. Cu cât ultimele două verigi Își concentrează mai puternic apartenența la nucleul secret al celei dintâi, cu atât cititorul devine și mai indiscret, și mai inutil. Căci, o dată integrat filiației, chiar naratorul e nevoit să ascundă, pentru că ceea ce relata a evoluat Într-o direcție unde textele, mai ales cele de literatură fantastică adresate unui vast anonim, nu mai au nici un sens, ci sunt chiar periculoase. Încifrarea finală Însă, pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
polemică și antologică a literaturii române”, pe care o ilustrează cu fragmente din cărțile vechi românești, cu texte din Mihai Eminescu și I. L. Caragiale ș.a.m.d. În scenariul rezultat exemplele alese au rol de nucleu care adună și emite filiații socotite emblematice pentru literatura noastră. Tendențioasă este și dezbaterea asupra poeziei românești contemporane, inclusă în rubrica „Spirale” (1982). Aici Eugen Barbu identifică „poeți calofili” (Dan Botta, Grigore Arbore, Vasile Nicolescu), „calofili și livrești” (Daniel Turcea, Cezar Baltag, Modest Morariu, Cezar
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
reluarea lărgită a biografiei și la sinteza asupra corespondenței literare. Pentru S. istoria literară se justifică doar atunci când, în descendență călinesciană, ea poate identifica și acredita o anumită devenire și organicitate, diverse conexiuni în interiorul genurilor, între genuri, între epoci, serii / filiații și categorii etc., surprinse în dialectica infinitezimală a identității și alterității, a sincroniei și diacroniei. A stabili raporturi, diferențe este una din regulile istoricului literar, evidentă în studiile despre Anton Pann, C. A. Rosetti, A. I. Odobescu, B. P. Hasdeu, I. L
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
receptării acestei literaturi. Monografia Boccaccio, proiectată ca o biografie intelectuală clasică, pune accent îndeosebi pe perspectiva etică și estetică a marelui povestitor, pe schema compozițională a Decameronului, relevând situațiile specifice din această capodoperă narativă și diversitatea fără precedent a personajelor, filiația motivelor și a temelor, depășirea erudiției surselor prin integrarea lor într-un discurs umanist dominat de armonie și frumos, de noblețe spirituală, ilustrând varietatea infinită a vieții în zorile Renașterii. Bazându-se pe tradiția și autoritatea criticii italiene, autoarea discută
SCHIOPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
volum de versuri, Fuga din hazard (1970), și următoarele. La începutul activității sale poetice S. a fost marcat de puternica influența lui Mihai Eminescu, căruia i se vor adăuga mai târziu alte modele lirice. Fuga din hazard poartă pecetea acestor filiații, potențate de irezistibila atracție a filonului folcloric românesc. Critica a remarcat conotația aparte a titlului, acesta vrând să releve salvarea sufletului genuin din hazardul și pericolele vieții, prin refugiul în imperiul poeziei, al candorii și al incantației magice. Solitarul citadin
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
mai clar asumată în „încercarea de sinteză” intitulată Constante poetice în lirica actuală, din volumul Istorie literară și poezie. Identificând în literatura contemporană o „poezie a poeticii” și un lirism de „substanță tragică”, criticul le opune amândurora o poezie de filiație patriotică și/sau tradiționalistă (reprezentată de Zaharia Stancu, Ion Brad, Gheorghe Pituț, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu ș.a.), gândită ca „o sinteză a relației antagonice dintre subiectiv și obiectiv, dintre tensiunea lirică și universul poetic”. Viziunea se desfășoară însă cu mai
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
UNIREA, revistă apărută la Bălți între 15 august 1929 și 15 iunie 1931, ca „Foaie lunară a Căminului Cultural Central «N. Iorga»”; la numărul 5-6/1931 subtitlul devine „Foaie națională culturală”. Publicație de filiație sămănătoristă (pusă sub motoul iorghist „Aruncă sămânța; dacă ea nu va încolți, va deveni gunoi pentru sămânța viitoare”), U., în același timp organ al Asociației Învățătorilor din județul Bălți, își formulează programul în Cuvânt înainte: „Această foaie este glasul chemării
UNIREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290351_a_291680]
-
române. Se lămuresc și unele divergențe de opinii cu privire la eventualele influențe asupra unor scriitori români. Familiarizat cu metodologia studiilor de literatură comparată, V. și-a extins preocupările în domeniu, investigând și aria contribuțiilor românești la cunoașterea literaturii universale și a filiațiilor dintre aceasta și literatura română. În Universaliști și comparatiști români contemporani (1996) sunt configurate „profiluri” reprezentative: G. Călinescu, Tudor Vianu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Dan Grigorescu, Alexandru Balaci, Romul Munteanu, Edgar Papu, Al. Dima, I.C. Chițimia, G. Mihăilă ș.a. Plămada cărților (1997
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]