1,777 matches
-
PAPAHAGI, Pericle (20.X.1872, Avdela, Grecia - 20.I.1943, Silistra, Bulgaria), folclorist și filolog. Urmează școala primară în localitatea natală, cursul secundar în Bitolia, iar în 1891 devine student la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1895 și 1898 este profesor la liceul din Bitolia, ulterior funcționând la școli secundare din Salonic
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
PANAITESCU, Petre P. (27.II.1900, Iași - 14.XI.1967, București), filolog și istoric literar. Este fiul Leoniei (n. Greceanu) și al lui Panait Panaitescu, inginer. Urmează cursurile primare și secundare la Iași și București, devenind, în 1918, student al Facultății de Litere și Filosofie, secția istorie, a Universității bucureștene. Și-a
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
PAPAHAGI, Tache (6.X.1892, Avdela, Grecia - 17.I.1977, București), etnograf și filolog. După ce urmează școala primară la Avdela și liceul românesc din Ianina și din Bitolia (1902-1912), face studii universitare la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1912-1916). Profesor la Târgu Neamț (1916-1918), trece apoi la Facultatea de Litere și Filosofie
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
adevărul unic asupra universului și vieții de gânditorii aflați pe linia Socrate-Platon-Aristotel și reabilitarea din secolul al XIX-lea, operată de reprezentanții idealismului filosofic german sau de cei ai pozitivismului englez, precum și de savanții interesați de istoria socială sau de filologii clasici care pun în lumină rolul sofiștilor de promotori ai retoricii, de exponenți ai democrației și de propagatori ai culturii prin conferințe publice. Cu o reală competență lingvistică și filosofică, P. se apleacă mai cu seamă asupra operei lui Platon
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
, Alexandru (9.X.1827, Bezded, j. Sălaj - 23.X.1877, Sibiu), filolog și publicist. Este fiul Anei (n. Hodoș) și al preotului Ioan Bucur Pop, al cărui nume l-a preluat latinizat. Învață la Târgu Mureș, la Blaj, unde va deveni discipolul profesorului Simion Bărnuțiu, și la Cluj. Aici redactează, împreună cu alți
PAPIU-ILARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
decembrie 1926 până în februarie 1927. Colegiul redacțional nu este menționat. Din articolul editorial reiese că scopul publicației ar fi înlăturarea „răutăților, asupririi, violenței”. Este prezent Eugen Relgis cu un fragment de roman (Cuvântul), iar B. Șapira semnează o evocare a filologului Vasile Bogrea, fost profesor la Liceul din Piatra Neamț. Poeziile sunt semnate de Enric Furtună, Al.I. Botârlă, Frasin Negrești ș.a. Se mai publică o piesă de teatru (datorată lui Th. Gavriloiu), cugetări, recenzii la reviste și sunt consemnate câteva apariții
PE DRUM.... In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288742_a_290071]
-
, Giorge (1.XII.1882, Bacău - 16.IV.1951, Zlatna), istoric literar, filolog și folclorist. Este fiul Mariei (n. Iliade) și al lui Grigore Pascu, funcționar public. Urmează Școala Primară „Vasile Conta”, apoi, în 1894-1895, cursurile Liceului Național din Iași, pe care le continuă la Liceul Internat din același oraș, unde îl are
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
IV.1981, Freiburg im Breisgau, Germania), traducător și publicist. După examenul de maturitate, susținut în 1924 la Sibiu, K. a studiat germanistica, istoria și istoria artelor la universitățile din Leipzig și Heidelberg, atras în aceste centre culturale mai ales de filologii Friedrich Gundolf și Herman August Korff, precum și de istoricul de artă Wilhelm Pinder. Trece, în ianuarie 1930, examenul de licență la Universitatea din Cluj. Își începe activitatea didactică la Sebeș-Alba (profesor de gimnaziu, 1930-1932), continuând-o la Cisnădie (director al
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
, Alexandru (12.I.1846, Fălticeni - 20.IX.1883, Iași), filolog și folclorist. Fiu al pitarului Dimitrachi Lambrior, L. rămâne orfan de ambii părinți la vârsta de cinci ani. Urmează școala primară la Fălticeni, Târgu Neamț și Piatra Neamț, iar în 1860 intră ca bursier la Gimnaziul Central din Iași. Se înscrie
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
debutase. În 1882 devine repetitor la Școala Normală Superioară și continuă cursul liber de filologie română pe care îl începuse în 1879 la Universitatea din Iași. Tot în 1882 este ales membru corespondent al Academiei Române. L. s-a remarcat ca filolog îndată după publicarea studiului Limba română vechie și nouă. Tălmăcirea românească a scrierilor lui Oxenstiern (1873), unul dintre textele reprezentative ale orientării junimiste în probleme de limbă. Plecând de la principiile unui pozitivism lingvistic de esență neogramatică, s-a arătat preocupat
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
MIHĂILĂ, G.[heorghe] (7.IX.1930, Dăișoara, j. Brașov), slavist, filolog și istoric literar. Este fiul Ilenei (n. Oancea) și al lui Gheorghe Mihăilă, țărani. Frecventează școala primară în satul natal, apoi Liceul „Mircea Eliade” din Sighișoara (1943-1949). Admis la Facultatea de Filologie a Universității din București, o va absolvi în
MIHAILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
o informație solidă, descoperirea și însemnătatea lor, aducând în sprijin extrase reprezentative. În a doua parte sunt evocate personalități străine care au exprimat opinii prețioase despre limba română, pentru ca în a treia să fie înmănuncheate câteva portrete de lingviști și filologi români de prim rang: Emil Petrovici, Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Al. Graur și Dimitrie Macrea. Elaborate cu prilejuri aniversare, textele depășesc festivismul ocazional, pentru a sublinia liniile de forță ale unor activități științifice exemplare. Cercetările lingvistice și filologice l-au
MIHAILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
MICU, Samuil (1745, Sadu, j. Sibiu - 13.V. 1806, Buda), istoric, filolog și traducător. Este fiul Anei (n. Neagoe) și al lui Stoia, protopop. Familia Micu a primit numele Klein (Clain) de Sad în urma înnobilării episcopului Ioan Inocențiu, fratele tatălui lui M. Elev excepțional al școlii mănăstirești din Blaj, Maniu, călugărit sub
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
MAIORESCU, Titu (15.II.1840, Craiova - 18.VI. 1917, București), critic literar și estetician. Este fiul filologului Ioan Maiorescu, înrudindu-se după tată cu Petru Maior și cu Timotei Cipariu, iar după mamă, Maria (n. Popasu), cu episcopul Ioan Popasu. Între 1846 și 1848 urmează primele două clase elementare la școala din orașul natal, însușindu-și acasă
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
campanie îndelungată împotriva exagerărilor latiniste, condusă de pe poziții științifice moderne și după principiul că limba asigură conservarea naționalității. În acest scop a recomandat consecvent cultivarea limbii populare, socotind că un idiom evoluează după uzul vorbitorilor, nu după legi inventate de filologi. Aportul său principal constă în soluționarea problemelor ortografiei, chestiune spinoasă, pe care a abordat-o mai întâi în lucrarea Despre scrierea limbei române (1866), în spiritul unui fonetism rațional. El a atacat sistemele ortografice etimologizante, grăbind abandonarea lor de către majoritatea
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Aportul său principal constă în soluționarea problemelor ortografiei, chestiune spinoasă, pe care a abordat-o mai întâi în lucrarea Despre scrierea limbei române (1866), în spiritul unui fonetism rațional. El a atacat sistemele ortografice etimologizante, grăbind abandonarea lor de către majoritatea filologilor vremii. Propunerile sale au reprezentat cea mai mare parte a raportului prezentat (în numele comisiei însărcinate cu elaborarea ortografiei) și aprobat de Academia Română la 8 aprilie 1880. Reluate și perfecționate în 1903, ele constituie norme fundamentale ale ortografiei românești moderne și
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
1977). Coordonează reeditarea, integral revizuită, a lucrării Rumänisch-deutsches Wörterbuch a lui H. Tiktin (I-III, 1986-1989), iar din anul 1988 este coordonator al unei ediții filologice monumentale din vechile Biblii românești - Monumenta Linguae Dacoromanorum, ambele realizate împreună cu o echipă de filologi ieșeni. Semnează numeroase articole ce au ca miză promovarea literaturii române în spațiul cultural european, în special în lucrările Lexikon der Weltliteratur și Moderne Weltliteratur, editate la Stuttgart. Este și autor al mai multor eseuri radiofonice și al unor piese
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
pronunțat accent critic. Lui Eugen Relgis îi sunt reproșate „penuria de acțiune și idei” și „lungimea descripțiilor” din volumul Soare Răsare, „volumaș de schițe, legende și însemnări japoneze”, lui Ovid Densusianu i se neagă calitatea de poet, acesta rămânând „un filolog sârguincios și cu scrupule științifice”. Sunt însă apreciate broșurile Izvorul vieții și Lupii ale lui Pavel Crușevanu („român basarabean de limbă rusă”) în traducerea lui Alexis Nour, care „deocamdată e poate singurul care să mai subțieze ignoranța noastră în literatura
MOLDOVA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288221_a_289550]
-
Iosif Chișinevschi și alții... (1991) sau în Treizeci și șase de stâlpi ai lumii (I-III, 1994), unde se schițează interesante figuri de intelectuali și artiști evrei și români care „și-au onorat meseria”, printre ei numărându-se, de exemplu, filologul H. Tiktin, actrița Sevilla Pastor, scriitorul M. Brociner (un „Dreyfus local”, militar și erou în luptele de la Grivița) ș.a. Foarte adesea reportajele la fața locului se învecinează cu eseul, în mod frecvent textul devine un incitant amestec de reportaj, ficțiune
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
constituit descoperirea în câteva manuscrise siriace (păstrate la Londra) a Capetelor Gnostice; editarea lor a urmat în anul 1962. Legatarul operei savantului francez, fostul titular al catedrei de „Creștinism și gnoză în Orientul preislamic” la Collège de France (1977-1986) este filologul Paul Géhin3, responsabil pentru continuarea editării operei lui Evagrie. Reaplicând categoriile consacrate de Pierre Hadot 1 în interpretarea istoriei filozofiei antice, ultimii doi savanți francezi tind să reducă fenomenul monastic creștin la tiparele generale ale exercițiilor spirituale sau ascetice cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru un filozof certat cu limba germană? Dacă o traducere din Evagrie Ponticul își propune mai mult decât amplificarea polemicilor dintre specialiști, atunci unica sa raison d’être este nutrirea cu o hrană imperisabilă a cititorilor cu cultură generală. Pe lângă filologi, numeroși teologi, filozofi, artiști, istorici ai Antichității, dar și simpli creștini lipsiți de aceste calificări profesionale pot profita cu toții, fiecare într-o altă măsură, de întâlnirea cu opera evagriană. Votul de blam dat „profanilor” de către editor este semnul unei regretabile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a expresiilor idiomatice, standarde minimale aflate astăzi pe cale de dispariție. În anumite cazuri, această limbă română fluentă, care profită de capacitățile de reprezentare și conceptualizare ale limbii naturale mulțumitor însușite, este „bine temperată” de metadiscursurile relativ populare în cercurile lingviștilor, filologilor, criticilor și teoreticienilor literari, unde se citea avid carte occidentală și înainte de 1989. Anumiți universitari din facultățile de filozofie au avut un parcurs similar, deși controlul partidului-stat asupra domeniului lor generase consecințe catastrofale, mergând până la înflorirea unei exegeze a „gândirii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a versului clasic». Autorul ignorează că ritmul și rima sunt forme adaptate la un anume conținut, că - de pildă - nu poți scrie o istorie a rimei fără a face o istorie a ideologiilor, că rima este un fenomen istoric (un filolog sovietic a arătat că pentru poeții veacului XVIII-lea rima contemporană n-ar fi considerată ca rimă, că despre rima lui Maiakovski nu se poate vorbi În termenii cu care se poate vorbi despre rima lui Pușkin). Autorul ignorează, de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
doar cinci ani, Vasile Pârvan a reușit să imprime Școlii din Romă o puternică dezvoltare. Programul său a călăuzit pe toți urmașii lui de la conducerea așezământului, până la 1940: G. Mateescu (decedat foarte repede), Em. Panaitescu, Scarlat Lambrino și, în timpul războiului, filologul clujean Sever Pop care, ajutat de arheologul Dinu Adameșteanu, a asigurat o conducere interimară. A. di R. a pregătit valoroși specialiști în arheologie, arhitectura, istorie romanica și ecleziastica, istoria artelor, cultura și civilizație europeană, filologie romanica, italienistica și, deopotrivă, în
ACCADEMIA DI ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285150_a_286479]
-
literatura comparată, traduceri reciproce etc. Alături de numeroși istorici și arheologi, arhitecți, istorici de artă și alți oameni de cultură (pictori, muzicieni etc.), aici și-au făcut ucenicia, desfășurând o prodigioasa activitate, criticul și istoricul literar G. Călinescu, italienistul Alexandru Marcu, filologii Claudiu Isopescu, Ștefan Bezdechi, I. I. Russu, George Uscătescu, H. Mihăescu ș.a. Au fost studiate, printre altele, prezența în Italia a lui Vasile Alecsandri sau a lui Duiliu Zamfirescu, precum și contribuția unor italieni la cunoașterea și propășirea României în secolul
ACCADEMIA DI ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285150_a_286479]