1,926 matches
-
lit., I, 55-64; Gheorghe Ivănescu, Problemele capitale ale vechii române literare, Iași, 1947, passim; Maria Rădulescu, Originalul slav al „Evangheliei cu învățătură” a diaconului Coresi, București, 1959; Panaitescu, Începuturile, 132-163; Dicț. lit. 1900, 217-219; Cele mai vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, coordonator Ion Gheție, București, 1982, passim; Mazilu, Proza, 21-37; Păcurariu, Ist. Bis., I, 549-563; Ion Gheție, Al. Mareș, Diaconul Coresi și izbânda scrisului în limba română, București, 1994; Mazilu, Recitind, I, 178-181, 184-185, passim; G. Mihăilă, Între Orient
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
dificil. O lucrare în stil demonstrativ, în genul celei întreprinse de Tudor Vianu în marginea liricii lui Ion Barbu. C. începe prin a lămuri de ce Arghezi nu este un poet obscur și, pentru a dovedi, face o analiză logică și filologică a versului, traducând pe înțelesul tuturor subtilitățile limbajului. Pentru a înfrânge prejudecata cititorului leneș, el se decide să „scormonească [...] în măruntaiele” poemelor. Operație pe care o face cu pricepere și chiar, s-ar zice, cu plăcere, explicând în cuvinte simple
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Este iritat și atunci când întâlnește „vizionăm”, „lecturăm”, „atenționăm”, „demistificare”. Ia peste picior și pe cei care folosesc termenul „scriitură” în loc de sănătosul, curatul „stil”. „Scriitură” traduce însă un concept din noua critică și înseamnă altceva decât „stilul” scriitorului. Astfel de anchete filologice sunt însoțite în comentarii de un savuros repertoriu de anecdote, vorbe de spirit, întâmplări care înveselesc pagina. Criticul are darul neîntrecut de a descoperi în texte asemenea formule. Iar când textul este mai apropiat de prezent, intervine memoria criticului. Exegeza
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Practicată de Șerban Cioculescu, istoria literară dobândește farmecul criticii artistice și „creatoare”, de care autorul Vieții lui I. L. Caragiale s-a delimitat întotdeauna. Ironia și maliția, reflecția morală discretă și amintirea intercalată pe neașteptate conferă, împletindu-se și cu digresiunea filologică savantă, faptului de istorie literară propriu-zis, astfel agrementat, un cadru atrăgător, de susținut interes. Memorialistul pătrunde adânc în textul istoricului literar, care știe să evoce un mediu sau o personalitate asemenea unui artist și care, deși din ce în ce mai adâncit în cercetarea
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Pe scurt, foiletonul (căruia C. îi ridică incontestabil prestigiul) nu exclude interesul pentru seriile istorice, nu ignoră filiațiile, nu omite demersurile de ordin comparatist: „Nu credem că foiletoniștii contemporani, care sunt într-adevăr și critici, ar fi inferiori criticii formale, filologice, practicate de respectabili erudiți ai Renașterii: oare marea operă a lui Sainte-Beuve, comparată cu o sumă a criticii moderne, nu e alcătuită dintr-un lanț de foiletoane?” (Critică și foiletonism). În materie de critică literară, Sainte-Beuve, Brunetière fuseseră niște „mari
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
București, a fost cercetător în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, ultima sa încadrare aici fiind aceea de șef de sector. În 1990 a devenit ministru adjunct în Ministerul Învățământului. Membru în biroul executiv al Societății de Științe Filologice din România, este, din 1990, vicepreședintele acesteia. Membru al Asociației Internaționale de Literatură Comparată, din 1985 face parte din comitetul de coordonare, din 1991 din comitetul executiv, iar între 1994 și 1997 îndeplinește funcția de vicepreședinte. De la fondarea ei în
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
analizează scrierile unor teoreticieni ai literaturii, precum I. B. Șklovski, B. Tomașevski, M. M. Bahtin ș.a. Este și cazul lucrării Teoria limbajului poetic (1994), care prezintă cele mai importante orientări referitoare la modalitățile de abordare a limbajului poetic în Școala filologică rusă. Lirica lui Lermontov (1983), lucrare subintitulată Considerații tematico-structurale, propune o viziune asupra imaginarului poetului, văzut ca sumă a momentelor fundamentale ale cuceririi și eliberării eului. Sunt urmărite și comentate cu pasiunea dezbaterii teoretice acele elemente care provoacă „separarea orgolioasă
COTORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286449_a_287778]
-
culegere de versuri proprii, relevă aplecarea autoarei și spre creația poetică. SCRIERI: Prelegeri de istoria literaturii ruse din secolul al XIX-lea (în colaborare cu Sorina Bălănescu), Iași, 1976; Lirica lui Lermontov. Considerații tematico-structurale, Iași, 1983; Teoria limbajului poetic. Școala filologică rusă, Iași, 1994; Terminologie poetică și retorică (în colaborare), Iași, 1994; Saturnia, Iași, 1995; În căutarea formei, Iași, 1995; Introducere în opera lui Velimir Hlebnicov, Brăila, 1997. Antologii: Teoria limbajului poetic în știința filologică rusă și sovietică, introd. edit., Iași
COTORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286449_a_287778]
-
Iași, 1983; Teoria limbajului poetic. Școala filologică rusă, Iași, 1994; Terminologie poetică și retorică (în colaborare), Iași, 1994; Saturnia, Iași, 1995; În căutarea formei, Iași, 1995; Introducere în opera lui Velimir Hlebnicov, Brăila, 1997. Antologii: Teoria limbajului poetic în știința filologică rusă și sovietică, introd. edit., Iași, 1983. Traduceri: Agnia, fiica focului. Proză scurtă sovietică, Iași, 1982 (în colaborare cu Adriana Nicoară); E. Zameatin, Insularii, Biciul lui Dumnezeu; M. Aldanov, Astrologul; Vladimir Nabokov, Invitație la supliciu, Iași, 1993; Zamfir Bălan, Serghei
COTORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286449_a_287778]
-
Baratânski), spaniolă (Quevedo, Tirso de Molina, Lope de Vega), indiană și africană. Pentru omul-computer, cum a fost denumit, cunoscător al nuanțelor limbii în care a tradus și al limbilor din care a tradus, „fidelitatea față de original nu însemnă doar exactitatea filologica și prozodica a transpunerii, ci recuperarea sensurilor lăuntrice, a muzicii pe care numai cineva bine școlit în ale armoniei și contrapunctului o poate auzi” (Dan Grigorescu). A fost de mai multe ori distins cu premii ale Uniunii Scriitorilor: în 1971
COVACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
ocazionate de plecările în străinătate: Foamea de spațiu (1969), Jurnal în China (1970). Detenta romanescă este însă impresionantă, propulsând titluri atât pe ambițioasa linie a realizării unei fresce sociale (Șoseaua Nordului, 1959, Facerea lumii, 1964), cât și vădind interes (inclusiv filologic) pentru reconstituirea în cheie barocă a crepuscularei lumi fanariote în romane care ating, sub acoperișul parabolei, din nou, pragul capodoperei: Princepele (1969), Săptămâna nebunilor (1981). Nu poate fi ignorat productivul filon al nuvelei de aventuri și istorice (evocând, îndeosebi, vremea
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
apărută în 1958, a lucrat împreună cu fratele său, Elefterie Bezdechi. Versiunea românească din 1959 după Erasmus, Elogiul nebuniei, îi aparține. Traducerile lui B., antologiile pe care le-a alcătuit sunt însoțite de prefețe, adevărate studii prin amploarea și exactitatea informației filologice și prin abordarea comparatistă. SCRIERI: Aristofan și contemporanii săi, București, 1922; Gânduri și chipuri din Grecia veche, Cluj, 1927; Nicolaus Olahus, primul umanist de origine română, Aninoasa-Gorj, 1939; Nonnos și Ovidiu, Sibiu, 1941; Pentru clasicism, Sibiu, 1942; Sfântul Ioan Gură
BEZDECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
pref. Marieta Croicu și Petre Croicu, București, 1974-1980; Ciobanu, Însemne, I, 200-219; Sextil Pușcariu, Memorii, îngr. Magdalena Vulpe, pref. Ion Bulei, București, 1978, 825-830; Balacciu-Chiriacescu, Dicționar, 68-70; Gabriel Ștrempel, Biblioteca Academiei Române în viața lui Ioan Bianu, „Memoriile Secției de științe filologice, literatură și arte”, t. VII, 1985; L. Ioan, 1916-1917. Martor în București - Ioan Bianu, „Magazin istoric”, 1986, 1. C.T.
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
ani, SCD, 1967, 2-3; Ioan Lupu, Biblioteca Academiei, bibliotecă națională deținătoare a fondului românesc de publicații, SCD, 1967, 2-3; Biblioteca Academiei R.S.R. 1867-1967. Cartea centenarului, București, 1968; Gabriel Ștrempel, Biblioteca Academiei Române în viața lui Ioan Bianu, „Memoriile Secției de științe filologice, literatură și arte”, t. VII, 1985. D.N.R.
BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285727_a_287056]
-
BIBLIA DE LA BUCUREȘTI, prima ediție românească integrală a Bibliei. S-a tipărit la București în numai zece luni, din noiembrie 1687 până în septembrie 1688, reprezentând în epocă o importantă realizare filologică. Apariția cărții s-a impus la un moment dat ca un deziderat al politicii culturale promovate de domnitorul Șerban Cantacuzino. Biblia de la București a suscitat întrebări referitoare la autorul sau autorii traducerii, precum și la raporturile textului cu tălmăcirile anterioare, parțiale
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
a folosit de o ediție protestantă, prestigioasă în epocă, Septuaginta tipărită la Frankfurt pe Main în 1597. Lipsa de prejudecată în alegerea ediției, ca și strădania de a transpune în limba română un cuprinzător aparat critic, atestă preocupări de ordin filologic și cultural ce pot justifica interesul, manifestat încă în tinerețe de Milescu, față de o asemenea lucrare. Paralel cu textul grecesc al Septuagintei, el a consultat mai multe ediții latinești (dintre care cel puțin două retipăreau versiunea latină oficială a Bibliei
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
Septuagintei, el a consultat mai multe ediții latinești (dintre care cel puțin două retipăreau versiunea latină oficială a Bibliei - Vulgata, iar o alta conținea o traducere mai nouă, independentă), precum și Biblia slavonă, tipărită în 1581, la Ostrog. Elaborată cu rigoare filologică, traducerea lui Nicolae Milescu ar fi fost revizuită de un grup de cărturari munteni, necunoscuți (cum atestă manuscrisul 45 de la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, o copie ce a aparținut mitropolitului Țării Românești, Teodosie Veștemeanu), cărora le-a parvenit într-
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
copie ce a aparținut mitropolitului Țării Românești, Teodosie Veștemeanu), cărora le-a parvenit într-o formă nedefinitivată textul, astăzi pierdut, al spătarului moldovean, și care ar fi perfectat traducerea acestuia, probabil între anii 1683 și 1686. Respectând metoda și exigențele filologice adaptate de Milescu însuși, autorii (sau autorul) manuscrisului 45 au urmărit colaționarea unui număr mai mare de izvoare (între care se număra și ediția R. Daniel a Septuagintei, tipărită la Oxford în 1653 sau la Cambridge în 1655) și au
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
al manuscrisului. Meritele lor își află expresie îndeosebi în acuratețea frazei și, adesea, împotriva dificultăților de înțelegere a originalului elin, de aflare a unor echivalențe în limba română sau de acceptare a unor termeni neologici, în proprietatea transpunerii. Ilustrând eforturile filologice succesive ale mai multor cărturari umaniști români din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în Biblia de la București, ediție ortodoxă oficială, ajunge a fi inclus de asemenea, în chip neașteptat, un apocrif din epoca elenistică, tratatul filosofic Despre
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
culturale. Un domeniu bine reprezentat în revistă este acela al istoriei naționale și în special transilvănene; se publică documente ce evidențiază lupta seculară a românilor transilvăneni pentru drepturi sociale și politice, întru apărarea ființei naționale. Este înfățișată opera istorică și filologică a Școlii Ardelene, se dau informații prețioase despre evenimente istorice, se tipăresc documente referitoare la Avram Iancu. B. prezintă constant diverse reviste din țară și promovează legăturile cu alte societăți și reviste din Transilvania. În seria a doua, redacția îi
BLAJUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285757_a_287086]
-
rând, seria de nouă studii ale lui Marcu Beza despre vestigiile românești din Balcani și din Orientul Apropiat, dar și alte contribuții aparținând lui Scarlat Lambrino, Radu Vulpe, Radu Rosetti, C. Mătasă, Const. Moisil. Notabile sunt și articolele pe teme filologice, etnografice, sociologice, pedagogice, geografice, medicale, colaboratorii fiind în general nume de seamă ale științei românești: Traian Herseni, Al. Borza, Valeriu L. Bologa, Gr. Antipa ș.a. Acoperirea atâtor domenii conferă revistei un caracter aproape enciclopedic, diversitatea fiind, alături de valoarea informației și
BOABE DE GRAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285767_a_287096]
-
de mai târziu vor aduce rectificări sau noi puncte de vedere, comentariile lui B. asupra celor trei cronicari din secolul al XVI-lea, Macarie, Eftimie și Azarie, și-au păstrat, în mare parte, valabilitatea, la fel ca și temeinicul studiu filologic și literar privitor la narațiunile despre Vlad Țepeș. SCRIERI: Vechile cronici moldovenești până la Ureche, București, 1891; Cronice inedite atingătoare de istoria românilor, București, 1895; Vlad Țepeș și narațiunile germane și rusești asupra lui, București, 1896; Luptele românilor cu turcii până la
BOGDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]
-
secolul XVI până la al XIX (1858), cea dintâi antologie sistematică a unor monumente de limbă. Unele studii vor fi reluate în Principia de limbă și de scriptură (1864). Cunoașterea și studierea istoriei a conferit o caracteristică aparte celor mai multe dintre afirmațiile filologice ale lui C., aflate, în general, sub semnul latinismului. El este de părere că la originea limbii noastre se află nu latina clasică, ci latina vulgară, și că, din punct de vedere etnic, românii sunt descendenții direcți ai coloniștilor romani
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
și le-a fost părinte pe teren românesc. Așa se întâmplă în bibliografie, bibliologie sau bibliofilie, în arabistică, arhivistică și folclor [...] Este, de asemenea, printre primii cercetători ai vechii literaturi românești, editor și tipograf, inițiator și conducător de reviste literare, filologice și politice [...] Corifeu al Bisericii Unite, apărător al cauzei revoluției de la 1848 și al drepturilor naționale ale românilor, inițiator și militant de frunte al Astrei, el s-a dovedit unul din acele spirite care făuresc o țară și o epocă
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
Catedra de sociologie și etică. Sub regimul comunist, este înlăturat din Universitate. Ocupă un post la Catedra de psihologie a copilului la Facultatea de Medicină și Farmacie (1948-1952), și după doi ani de ostracizare politică e acceptat cercetător în institutul filologic ieșean al Academiei Române. Primele versuri ale lui C. (Rosalia) apar în 1920, în „Curentul nou”, iar cel dintâi articol (Criza idealismului), în 1921, în „Viața studențească”. În afara studiilor publicate în reviste de specialitate, colaborează, destul de sporadic, cu versuri, articole, eseuri
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]