1,845 matches
-
sau cum se traduce cuvântul turcesc „biulbiul” (privighetoare) din titlul unui poem. Demonstrația este bună, coerentă, utilă, chiar dacă pentru a fi înțeles criticul simplifică mult universul plin de ambiguități al poemului (o arhitectură de ambiguități). În același stil sunt analizate filonul tradiționalist, erotica, etosul, arta poetică și tema religiosului („între credință și tăgadă”) în lirica lui Arghezi. Multe din idei vor intra în exegeza argheziană ulterioară. C. însuși a continuat să urmărească, cât timp a avut dreptul să publice, fenomenul arghezian
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
ș.a. Volumul de debut, Planete, și următorul, Augusta lumină (1976), sunt marcate de ideologia epocii. Este vorba de cultul țării, o imemorială Dacia Felix, al pământului-mumă, al strămoșilor, al „rădăcinilor” tracice. Se disting pregnant câteva dominante tematice și stilistice: prelucrarea filonului popular (motivul șarpelui, motivul fântânii, tipar prozodic simplificat, limbaj arhaizant - în Prânz românesc, Poem traco-dacic, Doină, Motiv străvechi de haiducie), înclinația spre jocul verbal, senin ori grav (grațiosul dans verbal Balet aerian, muzicala Impresie de răsărit), lirismul suav al poeziilor
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
doar la conjunctivul aspirației îndepărtate: „Să deschizi ochii în dimineața / unei ierni vechi / cu gustul ierbii în gură. Lumina să aibă miros de măr verde.” Treptat, intimitatea e agresată și corodată de realul înconjurător, decăzut din strălucirea de altădată. Acest filon se accentuează masiv în Iarnă clinică (1983), cea mai bună carte a poetei, în care observația socială se radicalizează. Ea rămâne însă atent camuflată în faldurile imaginilor poetice, care glisează abil spre acoperirea adevăratelor sensuri. Acest esopism, binecunoscut literaturii din
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
tonalitate, modernă, a poeților tineri din perioada celui de-al doilea război mondial, specifică îndeosebi confraților de generație, lui C. Tonegaru, din volumul Plantații (1945), și Mircea Popovici, din Izobare (1946). În poeziile din Decor penitent e ușor sesizabil un filon exotic și livresc, imaginând ipostazele poetului în diferite epoci din evoluția omenirii, reconstituite prin prisma unei antropogeneze bizare (Creația). Poetul retrăiește o istorie mitică, îndeosebi medievală (Tablou). Peregrinările pe mări și oceane se încheie într-un Port dunărean evocat cu
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
unui nivel al sintezei superioare a b., de rafinament estetic și complexitate semantică, cu nu puține implicații polemice față de o înțelegere sumară și vulgarizată a lucrurilor. După al doilea război mondial, „paleta” perspectivelor și a „formelor” literare care valorifică același filon continuă să dea semne de vitalitate și diversificare în proza românească, de la accentul pus de autori ca Zaharia Stancu sau Fănuș Neagu pe o pasionalitate ardentă și frustă (Pădurea nebună) sau pe experiențe de aventură picarescă purtând urmele istoriei trăite
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
semnează și Zacharia Bârsan Sân-Petreanul, Z. Bârsan-Veturio, Sânpetreanul, Veturio, S-P, Zach, Fulmen, Fortunio. Orientarea vag romantică și presămănătoristă de la „Floare-albastră” se va resimți în întreaga sa operă, dominată, tematic, de câteva idei-reper: cinstirea trecutului istoric, realizarea unității naționale, valorificarea filonului folcloric. Din ideologia sămănătoristă reține doar viziunea idilică asupra vieții satului. Debutează editorial cu volumul de versuri Visuri de noroc (1903). Lirica mărturisește, de multe ori, un epigonism lesne de recunoscut; de la Eminescu și Coșbuc sau de la Heine și Lenau
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
preferatul domniței, este un caracter șovăielnic, egoist și laș. Aparent înfrânt, Zefir, care se stinge odată cu aducerea ultimului trandafir, devine personificarea simbolului dăruirii. După două decenii, în Domnul de rouă, B. folosește aceeași modalitate de expozeu dramatic, apelând însă la filoane care țin de legendă și de mit. Punctul de plecare îl constituie un eres consemnat de Al. Vlahuță în România pitorească, derivat din motivul folcloric prezent în „Soarele și Luna”. Autorul plasează acțiunea basmului său dramatic la o Curte domnească
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
1959, Facerea lumii, 1964), cât și vădind interes (inclusiv filologic) pentru reconstituirea în cheie barocă a crepuscularei lumi fanariote în romane care ating, sub acoperișul parabolei, din nou, pragul capodoperei: Princepele (1969), Săptămâna nebunilor (1981). Nu poate fi ignorat productivul filon al nuvelei de aventuri și istorice (evocând, îndeosebi, vremea haiducească, ca, de pildă, Vânzarea de frate, 1968), exploatat prin abundența scenariilor de film (unele, în colaborare) de certă tentă comercială. Și nici scandalul stârnit de romanul Incognito (I-IV, 1975-1980
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
stilat), pictura unui mediu crepuscular. Intrat, odată cu Princepele, după erupția realistă, într-o fază ce a fost numită livrescă, B. dezvăluie arta unui mare colorist, degustător de arome și împătimit calofil, dezgropând o limbă somptuoasă din hronice, pisanii și foleturi. Filoanelor cărturărești li se asociază cruditățile verbale. Coloritul descripției, opulența detaliilor, dezinvoltura imagistică și capacitatea de vizualizare fac din el un scriitor baroc, trădându-și obsesia cărturărească și gustul pentru ezoterism. Impulsul regresiv îl definește ca pe un „poet” al stărilor
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
le semnează împreună cu Rudolf Lichtendorf. Atrasă de fabulația basmului popular și de cea a basmului cult de inspirație folclorică, B. realizează o serie de traduceri, preocupându-se vreme mai îndelungată de transpunerea în germană a textelor lui Petre Ispirescu. Un filon poetic pe care îl explorează ani de-a rândul este fabula românească: transpune în germană atât fabule de Grigore Alexandrescu, Anton Pann și Alecu Donici, cât și scrieri mai noi (de George Topîrceanu, Tudor Arghezi, Marcel Breslașu și alții). Își
BERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285707_a_287036]
-
fantasticului (Țvetan Todorov, Roger Caillois) contribuie la o mai bună situare a contribuției proprii. Imaginația scriitorilor romantici (1978) folosește un „criteriu” mai larg în individualizarea unei secțiuni a universului poetic romantic, spre a demonstra prezența în literatura română a unui filon complementar mult evidențiatei vocații mesianice. Autorul cercetează operele „precursorilor” (Iancu Văcărescu, Gh. Asachi, C. Stamati), experiențele fragmentare ale generației pașoptiste (Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri ș.a.), pentru a scoate în relief extinderea universului romantic imaginar în generația de tranziție, ca și
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
desemnează drept un atent cercetător al operei macedonskiene. Pornind de la profilul net individualizat al personalității poetului (narcisismul, megalomania, complexul persecuției etc.), B. descoperă mai întâi esența morală a complexului modernității (la Macedonski echivalat cu pledoaria pentru propria poezie) și impune „filonul de aur” al operei în diversele variante ale sublimării prin creație. Psihocritica i-a sugerat un instrument de cercetare (rețelele de imagini) care poate servi la configurarea devenirii operei, de la intuiții poetice spontane la obsedanta aspirație spre „excelsior”. Rețelele de
BESTELIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285713_a_287042]
-
colosală spre înalt și coborârea spre „calda, impudica Cybelă” nu constituie două opțiuni extreme, aflate la cele două capete ale claviaturii; dimpotrivă, într-un mod doar aparent paradoxal, ele sunt strânse și răsucite, memorabil, într-un singur fir - transformat în filon liric. Poetul se dovedește de o mare maturitate încă de la primele sale versuri, acestea exploatând, cu efecte mai mereu remarcabile, captarea și „fixarea” energetismului fluid și arzător în plasa rece, „indiferentă”, strict instrumentală, a unei prozodii regulate. „Spasm încremenit”, așadar
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
act necugetat de magie (precum După melci), ci, prin materia sa verbală, efectuează el însuși unul - de data aceasta, în urma unei intense concentrări. Ca un șarpe schimbând piei după piei, lirica barbiană se dispensează de învelișul anecdotic, de pitoresc, de filonul popular, de Anton Pann; nu se poate ajunge altfel la „rarefierea lirismului absolut”, e nevoie de o eliminare a tuturor elementelor ce amintesc - și sunt „îmbibate” - de contingent. „Fiind o atitudine de vis și extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Midas, București, 1977; Dialog, București, 1977; Vă las ca frunza, Timișoara, 1978; Glasul pietrelor, București, 1978; Ajun de răscoală, București, 1979; Elegii, București, 1979; Lupta cu îngerul, București, 1980; Apele se revarsă în mare, București, 1982; 75 poeme, București, 1982; Filon de aur, București, 1984; Iarna magnoliei, București, 1984; Rugul poeziei, București, 1985; Horea, București, 1986; În voia vântului, București, 1987; Vlăsia mea, București, 1987; Cântece și descântece de pierzanie, București, 1998; Sub patru dictaturi. Memorii (1940-1975), îngr. Ion Cristoiu și
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
Bănățeanu (1943), Vasile Alecsandri și bănățenii (1946). Cea mai amplă și unitară lucrare a sa, Teorie și inspirație folclorică la predecesorii lui V. Alecsandri (1977), a cărei elaborare i-a fost propusă de G. Călinescu, este structurată pe ideea că „filonul folcloric străbate evoluția întregii noastre literaturi”, idee ilustrată prin cercetarea monografică a problemei la șase scriitori: D. Cantemir (raportul operei acestuia cu etosul popular cunoaște o „pregnantă și strălucită afirmare - poate unică la acea dată în planul culturii europene”), Gh.
BISTRIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285749_a_287078]
-
alunecare spre tentațiile despletirii experienței suprarealiste, ce-l determina pe Mircea Zaciu să-l revendice din ultimul val al acesteia în lirica românească a deceniului ’40-’50, se pierde pe parcurs într-o stabilitate cristalină, de esență neoclasică. Poetul trece filonul metafizic al cântării sale (trădează o mare disponibilitate pentru muzicalitatea versului) într-un registru mai profund, tema exilului căpătând în volume ca Morior ergo sum (1981) și îndeosebi Metaerotism imaginar (1990) neașteptate accente existențiale, cu sonorități mistice - înstrăinarea, pribegia de
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
iluzie ca singură modalitate de supraviețuire. Capul de rățoi era o noutate absolută în peisajul literar românesc, propunând alternativa absurd-nonconformistă realității terne de fiecare zi. Obiectivele șarjei satirice sunt inerția, falsul, lașitatea. Capul de rățoi are ascunse în narațiunea dramatică filoane tragice, ținând de alterarea esenței umane, care nu sunt sondate direct, dar a căror pulsație nu poate fi ignorată. Unele îngroșări în registrele ilogicului și grotescului apar ostentative și diminuează valoarea întregului. Considerată prin raportare la momentul apariției sale în
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
într-o anumită măsură, teoria creșterii endogene, își au sorgintea în Economia Politică a lui Adam Smith. Teoria creșterii economice „exogene” - toate modelele neoclasice de creștere economică, inclusiv cele revizuite pentru a lua în calcul capitalul uman - a evoluat pe filonul ricardian. Adam Smith a fost, cu adevărat creatorul teoriei creșterii economice. În literatura de specialitate s-a consacrat ideea că, în opera lui Smith, acumularea de capital joacă rolul esențial în procesul de creștere economică a unei țări, iar progresul
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
retras în peștera-chilia sa, pentru a-l consulta în privința unor probleme critice (ducerea unor războaie, întemeierea noilor mănăstiri etc.) (vezi 65, pp. 454- 475). Daniil era adeptul unei practici-doctrine cunoscute sub numele grecesc Hesychasma (de unde derivă rom. sihastru), cu puternice filoane precreștine, „o doctrină și o practică de tip pythagorician” (91, p. 313). Sihastrul trăia solitar, „în liniște” (gr. hesychia), la fel cum (chiar cu același termen, hesychia) era prezentat modul de viață al preoților geto- misieni (Strabon, Geografia, VII, 3
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ar fi fost recomandabil în Țările Române, pentru că rezultatele lui ar fi putut fi contrare celor așteptate, compromițând însăși doctrina creștină în ochii populației, care practica un soi de creștinism folcloric, cu slabe trăsături dogmatice și, în schimb, cu viguroase filoane magico-păgâne. Gesturile și practicile magice dublau efectiv toate acțiunile și evenimentele, fie ele individuale sau colective, sociale sau natu- rale etc. Iată, de pildă, ce scria învățatul bănățean Dimitrie Țichindeal, care a tradus („de pre limba serbiască în limba daco-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Luate izolat, fiecare din aceste elemente își pot declina identitatea. Genealogia Cuvîntului este cunoscută. Acest mixaj iudeo-creștin s-a născut din încrucișarea cuvîntului lui Iahve, cauza eficientă a creării lumii încă de la începuturile Genezei, cu logosul lui Heraclit, al lui Filon din Alexandria și al neoplatonicienilor. În el se reunesc suflul dumnezeiesc și principiul logic al lucrurilor. A acționa coincide cu a gîndi pentru Divinitate: este singura Ființă care nu vorbește în gol. Verb se traduce în latină prin sermo și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în toate scrierile, fără imagini. Biblie fără ilustrații. Lege statică, fără resort de difuzare, cu mitologie săracă și prozelitism minimal. Lege conservatoare, avînd la origine o identitate colectivă închisă asupra ei înseși, această închidere fiind prețul perenității. Din "Celălaltul Absolut", Filon din Alexandria spunea că nu putem desprinde decît umbra. Nici un nume de pronunțat: o tetragramă. Cum să împarți diferența absolută? Fără îndoială, Hristos nu a venit să desființeze, ci să împlinească Vechea Alianță, și există în acest sens continuitate cu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
146, 154 F Faizant, Jacques 247 Faust 81 Faye, Jean-Pierre 68, 69 Febvre, Lucien 59, 79, 204 nota 1, 210, 225, 247, 258, 375, 382 Ferry, Jules 364 Feuerbach, Ludwig 62, 108, 306 Filip al III-lea, cel Viteaz 351 Filon din Alexandria 104, 114 Fiore, Gioacchino da 351 Flaubert, Gustave 186, 187, 347 Fodera 27 Fontenelle, Bernard Le Bovier de 184 Foucault, Michel 59, 61, 62, 323 Fourier, Charles 38, 260, 284 Fourier, Joseph, baronul 60 Francisc I 333, 334
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Dow Jones și prețul benzinei"43. Poate că prima manifestare a acestei schimbări comportamentale este pierderea relației cu idealul, cu scopul mai înalt, cu valoarea morală, pe care modelul clasic le includea. În fond, este vorba despre o îndepărtare de filonul neoprotestant al capitalismului american. Dacă tot veneau produse ieftine și abundente, întrebarea, mărturisită sau nu, a fost: atunci la ce bun să mai producem noi respectivele produse? Încă Smith sublinia că ar fi o mare eroare să nu cumperi un
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]