12,214 matches
-
pentru el acasă-al-său este literatura română”; Ileana Mălăncioiu „are o personalitate perfect unitară și fără fisură”, Z. Ornea a fost cel mai important istoric al ideologiilor politice și culturale românești; de la Ion Ianoși învață cum trebuie sistematizat un filosof; A. Marino „a fost un observator și un critic exact” al lumii românești; Elena Vianu este un model discret despre cum poți sintetiza limpede idei filosofice în plin deceniu stalinist; Jeni Acterian și frații săi sunt modele de suferință; de la
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
care, spre sfârșitul vieții, înaintează, și el, „în amintirile românești tot mai copleșitoare” și traducătorului Alain Paruit), Matei Călinescu îi e „prețios și drag” prin lipsa oricărei umori, apreciază la Patapievici felul în care scoate din Ultimul Culianu schița unui filosof ce „posedă metoda universală de cunoaștere”, la Gelu Ionescu admiră dramatismul subteran. Numai cuvinte de laudă pentru sacrificiul lui Marco Cugno față de cultura română, gest comparabil doar cu atitudinea lui Keith Hitchins; e sedusă de tragicul memoriilor lui N. Mărgineanu
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
când admiră. O face net, reacționând prin acumulare, și nu are a se agăța de prudență. Idiosincraziile ei sunt definitive, după cum îi e și prietenia - prelungită, nu o dată, dincolo de mormânt. Biblioteci în aer liber confirmă, în primul rând, opiniile unui filosof legate de literaturocentrismul culturii române. Rezultă însă o colecție de afinități elective puse pe seama întâlnirilor privilegiate și a stigmatelor, din a căror germinație sensibilă, meticuloasă, Marta Petreu extrage elixirul propriei personalități. De excepție.
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
de RFI, a precizat, cu o zi înainte de licitație, că aceste manuscrise, care acoperă perioada din viața lui Cioran de dinainte de a se stabili definitiv în Franța, în anii 1940, sunt total diferite de cele 37 de caiete manuscrise ale filosofului despre care s-a vorbit în presă în ultima vreme, respectiv cele atribuite definitiv de justiția franceză, luna trecută, comerciantei de vechituri Simone Baulez. Acestea au fost descoperite în februarie 1998, în pivnița casei din Paris unde a locuit scriitorul
George Brailoiu, posesorul manuscriselor Cioran, va fi distins cu Meritul Academic. Acesta va anunţa marţi cui donează manuscrisele lui Cioran () [Corola-journal/Journalistic/26758_a_28083]
-
suspans și magie. Suspansul nu e simplu ingredient minor și ultim, el, dimpotrivă, nu face decât să dea și mai multă pregnanță detaliilor psihologice și are la îndemână situații de criză în care se revelează complicate relații sociale și veritabile filosofii de viață. O puternică, anume întreținută culoare locală - accesul la universalitate, o spun prozatorii norvegieni încă o dată, se face prin fine, insistente și atente incizii în ceea ce e mai specific unui loc anume - își îngăduie abateri spre imaginarul nestăpânit, spre
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
cui se nimerea întrebarea de ce a fost invitat X și nu Y. Despre principii sau criterii, nici vorbă. Totul e problemă de persoane. Ca să nu spunem că toată lumea se pricepe la literatură, ca și la fotbal. Logica unui eseist și filosof Am mai scris despre Jean-Claude Milner, specialist în risipirea iluziilor care ne-ar face să gândim incorect, cu ocazia unor cărți ale lui care au provocat aprinse discuții, mai ales contra, în Franța. Un eseu recent critică vehement iluzia universalității
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2705_a_4030]
-
zonele tribale ale Pakistanului, pe deasupra cărora zboară dronele americane. Cinci personaje, cinci destine diferite. Nimic despre familia Bhutto. Nu fără trădări, morți și supraviețuiri. Cum ne ajută filosofia să cunoaștem realitatea Într-un interviu din „Le Point” din 20 martie, filosoful francez Luc Ferry afirmă că pentru a cunoaște lumea în care trăim, aceea în curs de globalizare de astăzi, filosofia ne poate fi de mare ajutor. Mai exact, acea parte a filosofiei care se ocupă cu viziunile despre lume în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2705_a_4030]
-
greci, pe care modernii o numesc înțelepciune și care constă în a-i învăța pe oameni să trăiască, să se bucure de viață. Necesară astăzi mai mult decât oricând, înțelepciunea ar putea sta la baza unui al doilea umanism, susține filosoful francez, capabil să-l resitueze pe om în universul lui natural și să-l repună în armonie cu cosmosul. Iată concluzia lui Luc Ferry: „O filosofie care n-are nimic de spus despre epoca în care trăim nu merită strădania
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2705_a_4030]
-
astăzi. Un exemplu îl desprindem din corespondența cu D.C. Amzăr, în care un scurt fragment dintr-o scrisoare a acestuia ni-l aduce aievea pe cel care a revoluționat filosofia contemporană, Martin Heidegger: „M-am prezentat: magistrul, un tip de filosof à la Nae. Îl crezi mai mult negustor decât filosof - cu pantalonii scurți, cu o mustață mică, numai cât poate adăposti nasul, țigănos, scurt și de 40 de ani. Când l-am văzut intrând pe ușă, nici măcar nu bănuiam că
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
în care un scurt fragment dintr-o scrisoare a acestuia ni-l aduce aievea pe cel care a revoluționat filosofia contemporană, Martin Heidegger: „M-am prezentat: magistrul, un tip de filosof à la Nae. Îl crezi mai mult negustor decât filosof - cu pantalonii scurți, cu o mustață mică, numai cât poate adăposti nasul, țigănos, scurt și de 40 de ani. Când l-am văzut intrând pe ușă, nici măcar nu bănuiam că ăsta ar putea fi Heidegger.” (v. vol. I, p. 5
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
articuleze cuvintele, iar timbrul îi este atât de scăzut că mai degrabă bănuiesc decât aud ce zice...), începe o poveste despre cineva care, întâlnindu- se întâmplător cu Cioran pe stradă, l-a recunoscut și a exclamat: Sunteți domnul Cioran?!, iar filosoful a replicat: AM FOST! — Așa se cade să zic și eu acum: Am fost, am fost Bazil Dumitrescu, cel de azi e altcineva, doar o ruină. Sunt cineva absolut inutilizabil, ca un aparat stricat și complet depășit, dragă domnule! Această
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
conturate personaje sunt cele secundare, Bazil Dumitrescu sau nefericita Aglaie. Dar Damian, Octavian și Vera sunt tipare morale, nu indivizi în carne și oase. Efigia lor e abstractă și cu precădere eticspirituală, Gabriel Chifu fiind pe zeci de pagini un filosof a cărui miză e de-a înțelege de ce un om trece de partea răului, în vreme ce altul, pus în aceeași situație, trece de partea binelui. Punct și de la capăt este un roman de analiză psihologică, în care tribulațiile dau carne interioară
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
de Eratosthene. Ca să îmbogățească Biblioteca, grecii din Alexandria îi obligă pe atenieni să predea textele tragediilor sau perchiziționează vasele ancorate în port pentru a găsi cărți pe care biblioteca nu le poseda. Când creștinii au vrut să ardă biblioteca, primul filosof creștin care a întrevăzut valoare gândirii vechi grecești, Clement din Alexandria, i-a oprit cu cuvintele: „Nu distrugeți operele păgâne, căci și ele sunt dovada măreției divine!” Din păcate, când musulmanii au avut aceeași intenție, câteva secole mai târziu, nu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
eseist care i-a fost model lui Genette, a unei nuvele balzaciene, unde minuția descrierii nu dă seamă câtuși de puțin de realitatea prozei. Intelectuali țintuiți la stâlpul infamiei Evorba de patru intelectuali francezi, doi istorici, un sociolog și un filosof, care au făcut cunoștință cu un tip de cenzură mai puțin obișnuit: nu de sus, operă a unor instituții ale statului, ci de jos, operă a unor grupuri minuscule de influență. Cazul recent de la noi, cu decizia Institutului Național „Elie
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
a amestecat factorul cultural în problema integrării socioeconomice a imigranților. Lagrange avea în spate 30 de ani de activitate pe teren și studii de caz pe 4000 de subiecți. Asta nu i-a împiedicat pe contestatari să-l atace profesional. Filosoful Robert Bedeker este și azi păzit de poliție, după ce a fost amenințat cu moartea pentru a se fi întrebat într-un articol din „Le Figaro”: „Față cu intimidările islamiste, ce poate face lumea liberă?” Politizarea dezbaterilor științifice creează premisele unei
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
că un spirit atît de rasat acceptase să facă o muncă atît de prozaică, într-o branșă atinsă de o deprimantă penurie spirituală. În genere, oficiul de contabil e un veritabil supliciu pentru umaniști, și dacă vrei să omori un filosof e îndeajuns să-l pui să parcurgă cîteva tabele cu cifre: se va îmbolnăvi de nervi, capitulînd în fața numerelor, contractelor și graficelor. Culmea e că Vulcănescu nu doar că nu și-a declinat putința, dar și-a împins aplombul pînă
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
mult, stimulentele sînt indiciul autorilor fără viziune, care, neavînd idei de deșteptat în cititor, folosesc cadențele drept acoperămînt al golului meditativ. La Vulcănescu, somația de a scrie îi vine sub imperiul unei asociații de idei, ritmurile fiind secundare, de aceea filosoful capătă un aplomb care se stinge abia după ce ideea a încăput în pagină. Odată încăpută, motivația scrisului dispare la Vulcănescu. Cînd transa autorilor melodici nu apare nici prin diapazon și nici prin artificii farmaceutice, soluția sisifică e scrisul cu orar
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
alese, din nevoia de a compensa lipsa de orizont prin subiecte cît mai exotice. Unde spiritul e anemic, insolitul vine să umple fisura. La Vulcănescu nu există erezii în interpretare și nici teme insolite, a căror stridență neașteptată să frapeze, filosoful așezîndu-se la masă abia după ce, în cap, a terminat de scris textul, restul fiind execuția migăloasă a unei concepții. La autorii melodici din contră, asociațiile apar pe parcurs, deznodămîntul scrierii neputînd fi anticipat, de unde și situația neplăcută de a se
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
Tatăl nostru. Restul sunt gânduri smintite - avea să spună. Și încet, încet, speranța trebuie să se nască: „Cum să-i mulțumesc soarelui că amurgul nu mă respinge,/ că seara și dimineața nu sunt departe una de alta?” Poetul, iar mai târziu filosoful Karol Wojtyła, avea să dovedească în poemele sale că iubirea nu-i doar o paradigmă, ci o stare care ne face să gravităm spre o ființă, care poate „da”, respectiv „primi” întru îmbogățirea propriului „eu”. Ca și Platon, Karol Wojtyła
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
gândire și persuasiune pentru demolarea răului, Karol Wojtyła, prin meditațiile sale poetice cu caracter biblic, etic, istoric și social, dă liricii poloneze și universale valențe noi, Pontiful Poet asigurând, totodată, alături de alte demersuri, dimensiuni noi preceptelor creștine ale iubirii. Ca filosof și gânditor, El s-a pronunțat hotărât împotriva curentelor hedoniste, cele care macină nemilos spiritul uman și sensibilitatea omului. Așa a ajuns poetul cracovian la convingerea că răul - putem să îi spunem și comunism - poate și trebuie să dispară. „Pe
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
care se suprapune cu Răsăritul ortodox; dovedesc, înainte de toate, o dată mai mult, dialogul și confruntarea de idei nu numai cu alte biserici și credințe, fixate într-un timp-epocă (cum îl numea V. Sklovski) strict delimitat sau cu sisteme filosofice și filosofi care au decretat „amurgul zeilor“ sau chiar au exclamat „Dumnezeu a murit!“, dar și cu spațiul cultural, în general, cu cel literar, în special; din literatură sunt în Calendarul ortodox, cum se vede, Iosif, scriitorul de cîntări, Antim Ivireanul, Dosoftei
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
în cuget” și, respectiv, la „geniul cuprins de lumea ideală”. Opiniile lui Maiorescu despre opera eminesciană vor reveni ca un laitmotiv pe parcursul „analizei” teologului blăjean, cu sau fără legătură cu mersul acesteia. E mai puțin important cum le interpretează doctul filosof de Viena, care, în ciuda studiilor absolvite, nu prea e capabil de raționamente de finețe. Contează mai mult că Maiorescu este asociat diatribei anti-eminesciene, ca un semn că poetul este vizat pe post de reprezentant al unei întregi direcții literare, cea
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
nu pentru că îl urăște pe poet, ci pentru că nu e capabil să le recunoască sub haina limbajului poetic. El e obișnuit să le găsească în predici, articole și discursuri seci de gazetă, iar când poetul le înveșmântează în odăjdiile artei, filosoful nu le mai vede și strigă „Împăratul e gol!”. Caz tipic de auto-referențialitate. Și - întrucât Grama e o categorie - de intertextualitate. O a treia constatare: au dreptate cei care susțin că este exagerat a crede că există o tradiție a
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
Bakewell din 2011 și bestseller-ul francez al lui Antoine Compagnon de acum un an, O vară cu Montaigne, vândut deja în 150.000 de exemplare, ceea ce anunța interesul contemporanilor pentru eseistul de acum aproape cinci sute de ani. Recent, filosoful Pierre Manent, pe care Cristian Preda mi l-a adus la „Profesiunea mea, cultura” de la Pro-TV la sfârșitul anilor 1990, a publicat și el o carte, Montaigne. O viață fără lege. N-am citit-o încă, dar am căzut peste
Montaigne by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2591_a_3916]
-
poate găsi o rețetă de ordin logic. Sub acest unghi o capodoperă e o epifanie căreia nici un critic nu-i poate da o explicație. Scriitorul e uzurpatorul profeților, iar un poet fără bănuiala de a avea clarviziune e ca un filosof care face apologia materiei. Cine citește Amintirile lui George Panu va constata atmosfera cultică ce domnește în mijlocul Junimii, grupul de la Iași fiind orice altceva, dar nu un cenaclu literar. Forma pauperă a culturii despiritualizate este cenaclul. Artiștii, cînd sunt precari
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]