6,757 matches
-
gălăgios doar dacă au ceva la bord. De cele mai multe ori mă privesc cu un aer prietenesc și răspund cu promptitudine la salutul meu, În așteptarea, probabil, a unui câștig cât de mic. Dintre ei (cinci la număr), Îl simpatizam pe Filozof, cum i se spunea. Pletos, cu barba Încâlcită și hainele din cale-afară de soioase și de jerpelite, Filozoful, mut din naștere, mă salută Întotdeauna cu degetele fluturate ca o batistă, Într-un fel foarte delicat. Ridică apoi mâna și, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu promptitudine la salutul meu, În așteptarea, probabil, a unui câștig cât de mic. Dintre ei (cinci la număr), Îl simpatizam pe Filozof, cum i se spunea. Pletos, cu barba Încâlcită și hainele din cale-afară de soioase și de jerpelite, Filozoful, mut din naștere, mă salută Întotdeauna cu degetele fluturate ca o batistă, Într-un fel foarte delicat. Ridică apoi mâna și, cu arătătorul Înțepenit, Îmi face un semn ciudat, desenând ceva În aer și scuturând greoi din capul păros. Și-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
loc de refugiu, unde a fost așezată o buturugă mare cu altele mai mici în jur, un fel de masă a tăcerii. Noi însă o s-o numim masa sfaturilor de taină! Nu sună frumos!? - Alex, Alex, când ai devenit tu filozof, poet!? - Așa am fost mereu, dar tu nu mi-ai descoperit acest filon. Acum, mai mult ca oricând, Ina dragă, vreau să avem casa noastră. - Să vezi tu ce o să spună mama când o auzi! * Câteva zile mai târziu, fiind
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
unul, îl pândeam, comiteam mii de josnicii și-i debitau mii de platitudini, ca să mă împrietenesc cu el, să-l flatez, să-l îmbrobodesc. Și ce amanți! Vânzătorul de mațe, muftiul, notarul, negustorul de măruntaie, băiatul de la dugheana din colț, filozoful. Numele și titlurile se schimbau, dar toți erau niște bădărani. Spre ei mergeau preferințele ei. Și ce mârșăvie! Cât mă înjoseam! De necrezut! Mi-era teamă să nu-mi pierd soția și de aceea voiam să iau lecții de bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
zeul delirului și al maniei ca maladie. Fără el, Apollo n-ar fi putut trăi. Cine o spune? Parcă Nietzsche, dacă nu mă înșel. Fără el, lumea nu putea fi văzută ca o curgere irațională, așa cum era văzut de același filozof german, și dansul grecesc. Aproape că nu-mi dădeam seama că, prin actul dramatizării mele, Mihai de Giulești prindea cu totul altă viață, că practic, se năștea pentru a doua oară. Mișcat din perimetrul existenței lui de personaj istoric, el
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unde trebuie și torn pe din dos, toate astea? Ha, ha! Să vezi apoi, distracție, să fiu al dracului! Ai grijă cu lecturile astea nesănătoase, tovarășe. Pe bune. Atâta îți spun: nu te juca! O făcusem de oaie. De tăceam, filozof rămâneam. Unde dai și unde crapă. Știam eu că e periculos și să te documentezi prea mult, dar e și mai periculos să povestești ceea ce ai citit. Dar tot ceea ce spuneam eu de fapt aservea cauzei neamului nostru, nu? Se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asta n-are rost să mai tratezi boala. Numai rău faci. Adică? Zicea că, tratând boala, riști să nu mai vină moartea la timp. Adică sperii moartea, cu alte cuvinte, ceea ce ar fi grav de tot la vârsta ei. Ce filozof! Medic filozof, nu alta! Te rog s o pregătești pentru un consult, chiar pe mâine. Ca să nu avem probleme, inventăm ceva. Nu-i spunem ei unde o ducem. Aranjez eu cu o mașină. E hei! Dacă ai fi cunoscut-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
are rost să mai tratezi boala. Numai rău faci. Adică? Zicea că, tratând boala, riști să nu mai vină moartea la timp. Adică sperii moartea, cu alte cuvinte, ceea ce ar fi grav de tot la vârsta ei. Ce filozof! Medic filozof, nu alta! Te rog s o pregătești pentru un consult, chiar pe mâine. Ca să nu avem probleme, inventăm ceva. Nu-i spunem ei unde o ducem. Aranjez eu cu o mașină. E hei! Dacă ai fi cunoscut-o pe Karin-tante
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
este toată viața și faptele care o construiesc. Sunt interesante și frumoase, dar nu cred că sunt adevărate și nu cred că mă pot ajuta, vor spune cei mai mulți. Așa credeam și eu, la începutul transformării mele. Dar aceste teorii sau filozofii de viață sunt adevărate, dar nu valorează nimic dacă nu sunt și puse în practică, mulți cred că știu totul, când de fapt nu știu nimic. Iar acest fenomen este cea mai mare iluzie sau autoamăgire. Când recunoști că nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
copt. Căscatul eșuă Într-un nou oftat, cauzat de o ușoară Înțepătură a șalelor. Împăratul Își luă ochelarii de pe noptieră și-i potrivi pe nas, iar lumea i se prezentă mai clară la raport. În patul alăturat mișcă o formă. — Filozofule, te-ai trezit? Întrebă Împăratul. Nici un răspuns. Mogâldeața se foi pe sub cearșaf, Înfățișând un gâtlej de satin care Înghite În sec, apoi murmură ceva. Ceva deloc filozofal, căci nici un Înțelept nu a lăsat posterității un „Hrmpf!“ ori un „Buerc!“, ci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
putut afla oștirea În cauză. Privirea Îi căzu pe mogâldeața din patul vecin și atunci Își aminti de colegul de cameră. Cu o mișcare autoritară, smulse cearșaful și dedesubt se ivi René Descartes, chircit În forma unui semn de Întrebare . Filozoful clipea des, păsărește. Plecând de sub cupola bretonului, un nas coroiat unea fruntea Îngustă cu o mustață cam jigărită și cu un barbișon, agățat de buza de jos ca o maimuțică speriată. — Filozofule, iar n-ai dormit, Îl mustră Împăratul. Descartes
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Descartes, chircit În forma unui semn de Întrebare . Filozoful clipea des, păsărește. Plecând de sub cupola bretonului, un nas coroiat unea fruntea Îngustă cu o mustață cam jigărită și cu un barbișon, agățat de buza de jos ca o maimuțică speriată. — Filozofule, iar n-ai dormit, Îl mustră Împăratul. Descartes clătină Încet din cap. Ca o minge de plajă uitată la soare, Napoleon se dezumflă și el, apoi Își trase un scaun lângă pat și se așeză. — Ia să vedem, care-i
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe Întuneric În sala de forță. Când am aprins lumina, mi-a sărit În față, Întrebându-mă: „Ahaaa, ai aprins lumina! Ce putem deduce de-aici?“ René, chiar vrei să ajungi ca ăsta? — Maiestate, mă chinuie o-ntrebare. S-auzim. Filozoful se codi. — Hai, spune. Pe vremuri, eram cel mai tare din Versailles la ghicitori. Zi! — Eu exist? Întrebă timid Descartes. — Da, răspunse Împăratul. Vezi? E simplu. Celălalt tăcu. — Asta-i tot? Întrebă Bonaparte. — Maiestate, nu-i chiar așa. Pe când trăiam
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
moment. — Ești raționalist, ce naiba! strigă Napoleon Înăbușit, căutând să muște mâna unui franciscan. — Sunt o bilă de ceară și mi-au promis c-o să mă trateze gratis, se văicări jalnic Descartes. Apoi, În timp ce Napoleon era băgat În sac și bumbăcit, filozoful se chirci, făcându-se din ce În ce mai mic, până când din el nu rămase decât o mingiuță alb-gălbuie cu mustăți și barbișon, care se rostogoli câțiva metri mai Încolo, unde unul dintre curioșii care se Îngrămădeau să vadă ce se Întâmpla la baza
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu romanii conduși de Pimecrolimus (unguent recomandat În eczeme și vitiligo) pe câmpia de la Losartan (hipotensiv, 100 mg/zi), cucerind apoi cetățile Colchicinum (calmant În cazurile de gută) și Felodipinum (contraindicații: a nu se consuma cu suc de grepfrut!). În spatele filozofului din școala nesteroidiană Epifenac (antiinflamator) se pitise Actovegin (extract deproteinizat din sânge de vițel) al III-lea, cel care i-a unit pe franci sub un singur sceptru. Dacă nu i-ar fi reținut ca medicamente, tratatele de posologie ni
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Firește, cu excepția domnului care poseda permis nominal de percheziție corporală. În loc Însă de-a lăsa acest șirag de nestemate verbale să zornăie prin Încăpere, am eliberat două Întrebări care fac parte de secole din arsenalul interogativ al detectivilor și al filozofilor: — Cine și de ce? — Nu știu. Pentru răspunsurile la-ntrebările astea sunt dispusă să plătesc o sută de mii de ruble, plus cheltuielile suplimentare. La auzul sumei, buzunarele mele goale au tresărit ca două urechi de elefant care-și apără posesorul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Sorin Lavric Ceea ce omoară scrisul filozofilor este neputința de a-și însufleți cuvintele. Parcă asiști la o procesiune de carcase goale, de sunete sterpe mărșăluind mecanic pe albitura paginii. Un fel de defilare conceptuală cu iz de alai funerar. Efectul pe care un astfel de alai
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
conceptuală cu iz de alai funerar. Efectul pe care un astfel de alai îl are asupra cititorului e atît de deprimant încît gazda sub acoperămîntul căreia are loc defilarea, filozofia, devine o îndeletnicire peste măsură de nesuferită. În această privință, filozofii scriu cu aceeași rutină cu care un șofer de basculantă aruncă pietrișul în scobitura carosabilului: un strat de pietre, apoi un strat de smoală și în fine, deasupra de tot, lespezile inerte ale cimentului ferm. Rezultatul e cel pe care
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
încălcarea convențiilor intră în recuzita obligatorie a unei minți libere, în schimb viața îi depășește cu mult opera. Prin intensitatea cu care și-a risipit anii și prin dezinvoltura cu care și-a acoperit numele de indignarea crescîndă a breslei filozofilor, Hulme te silește să te gîndești la contemporanul lui, Oscar Wilde. Aceeași nonșalanță în scandalizarea lumii și aceeași ușurință în a primi cu seninătate furia semenilor. Hulme a murit la vîrsta de 34 de ani, în primul război mondial, cînd
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
capete o înțelegere globală în privința universului. Cu alte cuvinte, asupra universului nu poți avea decît o optică parțială, așadar un punct de vedere care este condiționat de chiar împrejurările în care îți duci viața. Orice unghi de vedere din care filozoful vorbește este impregnat de condițiile particulare ale vieții sale, și tocmai de aceea el nu se poate desprinde de ele spre a vedea lumea în întregul ei, de undeva de sus, de pildă de pe poziția ochiului lui Dumnezeu. Nimeni nu
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
ridica deasupra universului spre a pretinde că punctul lui de vedere este mai adevărat decît al altora. Concluzia? Toate teoriile filozofice sunt puncte de vedere ce nu pot atinge pragul unei priviri de ansamblu. Drama începe în momentul în care filozoful nu se mulțumește cu parțialitatea opiniilor sale și vrea să-i înduplece pe alții de temeinicia spuselor sale, convingîndu-i că fanta prin care privește el lumea este, dacă nu singura adevărată, atunci măcar cu mult mai adevărată decât fantele celorlalți
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
cu mult mai adevărată decât fantele celorlalți. Se iscă astfel o luptă între unghiuri de vedere în cursul căreia fiecare își arogă meritul că, depășind stadiul fantei, a atins pragul sublim al perspectivei totale. și pentru a reuși această ispravă, filozoful își ascunde punctul de vedere personal îndărătul unui jargon impersonal în privința căruia nutrește speranța secretă că, neutru și universal cum pare, el ar putea fi un mijloc de persuasiune a adversarilor. Premisa falsă a acestei tentative ține de un mecanism
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
nici un adevăr filozofic nu poate fi desprins de numele autorului care l-a rostit pentru prima oară. Nici un adevăr nu supraviețuiește prestigiului celui care l-a rostit. Tocmai de aceea simțim și astăzi nevoia ca, atunci cînd redăm gîndurile unui filozof, să-i adăugăm de îndată numele. Dacă l-am omite, tenta de credibilitate pe care faima autorului o împrumută cuvintelor ar dispărea de la sine, și nimeni nu ar mai lua în seamă niște cuvinte a căror paternitate nu te mai
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
unul al reprezentativității numerice, ci unul al insistenței propagandistice. Totul stă în propagare, adică în propagandă, adică în misionarism laic. Spiritul uman nu există decît dacă iradiază în alții, iar tocmai acesta e principiul propagării. Ceea ce se întîmplă în tabăra filozofilor se întîmplă și pe scena umanității. Majoritatea concurenților nici nu apucă să urce pe scenă, fie excluzîndu-se singuri prin neparticipare, fie fiind șterși din analele memoriei colective. Iar lupta dintre concurenți, atunci cînd e exprimată sub forma unui jargon impersonal
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
lectură a lui Arghezi prin grila lui René Girard. Admirator al ambilor termeni de bază ai scrierii d-sale, criticul pornește de la o afirmație a lui Girard, potrivit căreia, uneori, s-ar putea învăța mai multe de la scriitori decît de la filozofi, spre a nota nostalgic: "E neșansa limbii române și, implicit, a lui Arghezi că, nefiind de circulație internațională (limba), René Girard nu l-a citit pe Arghezi...". Străduindu-se a reduce o asemenea "neșansă", Lazăr Popescu își propune a citi
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]