29,920 matches
-
locul de predilecție în care o femeie se poate împlini este cel al casei, numai că o femeie casnică, la fel ca una preocupată cu precădere de înfățișarea ei, este o ființă al cărei apetit social a fost anihilat. În fine, mitul maternității spune că o femeie se realizează cu adevărat numai atunci cînd devine mamă. Numai că o femeie trăind cu visul alcătuirii unei familii fericite alături de un soț fidel devine iarăși o ființă căreia i-a fost diminuat instinctul
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
apoi pe rând Obere Pfarre, mânăstirea dominicană de pe dealul Michelsberg, Catedrala evanghelică St.Stephan, aflată la doi pași de Apfelweibla, mânerul porții ce l-a inspirat pe E.T.A. Hoffmann în scrierea capodoperei prozei fantastice numite Ulciorul de aur, în fine, se adaugă, pătrunzător și leonin, Domul. Senzația este uluitoare: e ca și când ai sta pe vârful muntelui și ai privi în zare, de pe acoperișul lumii. Sunetele se zbat în jurul tău, se combină șoptindu-ți la ureche, intrându-ți în piele și
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
de la Musique, într-o curioasă și imprevizibilă hibernare. Jeu des hombres. Năluca vechilor temple grecești, a armatelor napoleoniene cuceritoare; umbra stilului clasic, sobru, uneori chiar rece, degajată de interior, a gesturilor subtil megalomane, copleșitoare, totodată monumentale exhibate de exterior, în fine, fantoma lui Penderecki ce îmi însoțește de câteva zile traseele pariziene ca o reverență a muzicii nestatornice, lipsită de ancoră, dar nu și de busolă, reverență făcută creațiilor sonore acostate lângă țărmuri stilistice recognoscibile, demult lămurite. Și, era să uit
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
într-o seară, stalul, cînd Foarță le semnează invitații, așa o să arate, ever, poezia. Și mot de passe - cine oare să fi povestit că,-n anii studenției, cine-l citea putea veni cu ei la o bere? - era Dimov. în fine, lectură, descoperire, pe urmă întîlnire. "Casa poetului". Sanctuar? Prostii, apartament de bloc, tămîiat cu fum de grătare. Și, "constrînsă/ a împărți cu noi grădina/ la bine și la rău, Marina." Episoade după episoade, scene mici dintr-o realitate paralelă. Una
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
Liviu Rusu îl reabilita în 1963 este, desigur, nepotrivită. Titu Maiorescu, socialist? se întreba din titlu Călinescu. Dar unele exagerări ale lui Rusu, în sensul spălării imaginii lui Maiorescu, nu erau o invenție a lui Călinescu de dragul polemicii. Și, în fine, multe Cronici s-au dovedit cît se poate de utile în dezideologizarea criticii noastre literare. Venite din partea lui Călinescu, observații care astăzi pot să pară banale, au avut importanța lor în acea vreme. A afirma, de exemplu, că legitimismul lui
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
documentele privind o persoană sau alta, un caz sau altul. Altfel, dacă emite judecăți bazându-se pe sferturi sau pe zecimi de dosare, pe firimituri de dosare, Consiliul e pus într-o situație penibilă și chiar cade în ridicol. În fine, facem atâta tam-tam fiindcă X și Y - turnători, informatori - au colaborat cu Securitatea, îi judecăm, îi punem la zid pentru răul la care au fost părtași (foarte bine!), dar uităm că ei nu sunt decât personaje secundare (personaje secundare și
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
e totuna cu devenirea lumii. Sau, mai simplu, devenirea lumii este cunoașterea de sine a lui Dumnezeu, iar, dacă lumea devine, este pentru că Dumnezeu, vrînd să se cunoască pe sine, nu o poate face decît așa, declanșînd devenirea lumii. În fine, dacă cunoașterea omului are un scop, atunci lumea croită după modelul cunoașterii trebuie să aibă la rîndul ei un scop. Natura nu face nimic în zadar, totul e supus unei intenții finale. Și astfel, intrăm într-o viziune teleologică asupra
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
Karlsbad pe Ienăchiță Văcărescu și ce face? Și cu cine se plimbă? Și cu cine vorbește? Întîlneam zilnic și pe conul Ienăchiță (tatăl Elenei Văcărescu) așa încît am putut să-i dau lămuririle cerute. Era pe ghimpi, se fîstîcea, în fine n-a mai putut și mi-a spus: Știi că sîntem logodiți?" - "Dar e însurat!" - "Nu face nimic, divorțează. Am să-ți dau o scrisoare pentru el; i-o dai? Îmi făgăduiești?" Zeci de ani mai tîrziu, la Paris, în fața
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
sute de kilometri care te fac să te crezi undeva în sudul Libanului, și e un miracol că nu începe să tragă nimeni în tine cu kalașnicovul ori să-ți teleghideze în capota mașinii o katiușă de toată frumusețea. În fine, elementul decisiv: sentimentul multora dintre cei ajunși pe malul mării că sunt obiectul unei vânători fără scrupule. Prețurile exorbitante ale camerelor de hotel, sumele de speculă practicate de absolut toate restaurantele și, nu în ultimul rând, mizeria vecină cu promiscuitatea
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
semnat de Stela Giurgeanu. Noua rubrică "3,14TECA" este sora geamănă a simpaticei " Cu ochii-n 3,14" din Dilema veche. Rubrica este, fără îndoială, una dintre cele mai savuroase, dar ne-am fi așteptat la ceva mai original. În fine, un interesant și binevenit interviu îi ia Marius Chivu lui Andrei Codrescu, scriitorul american de origine română. Întrebat dacă este la curent cu polemicile intelectualilor români, A.Codrescu mărturisește: "Am un apetit anormal pentru literatura voastră. Devorez revistele și cărțile
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
occidentale, valorile în care credea Eminescu sînt indigerabile și neagreabile. Apoi, considerațiile politice ale gazetarului Eminescu sînt irecuperabile, cum și statutul lui de poet național, într-o lume care iese treptat de sub zodia naționalului, atîrnă ca un handicap cultural. În fine, în raport cu canonul actual al țărilor progresiste, Eminescu este pur și simplu incorect politic. Și cum cultura română nu-și poate permite luxul de a nu fi în pas cu modele culturale, Eminescu ne pare nouă înșine ca fiind exasperant de
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
discursurile unor vectori de opinie, cum sunt îndeobște președinții de state, cei care pot impune nu numai prioritățile agendei opiniei publice, ci și termenii în care trebuie gândite și formulate aceste priorități, sunt importante pentru articularea identității colective. "Apărută la finele anilor '80, teoria discursurilor este o teorie de a treia generație, post-sociologizantă. Esență abordării acestei teorii este ca, în afara faptului că realitatea socio-politică este obiectivă, există în sine, identitățile colective și mai ales modul în care identitățile colective se consitutuie
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
este nu numai stăpâna pe domeniul supus cercetării, dar și avizata asupra complexității, diversității și dificultăților interpretative. Totuși, atunci când situația o impune, aceasta se delimitează sau își precizează cu claritate propria poziție, fiind totodată deschisă și altor posibile interpretări. În fine, remarc ultimul capitol al cărții, în care utopia fourierista este prezentată cu pandantul ei operaționalizat în celebrul Falanster de la Scăieni. De asemenea, concepțiile socio-politico-economice ale lui Saint-Simone ori Owen, precum și propunerile acestora de a reorganiza societatea în vederea "instaurării unei noi
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
e de părere că "N. Stănescu și I. Alexandru și I. Gheorghe și M. Preda pot fi coborîți, iar L. Dimov și M. Ivănescu urcați", drept o condiție prealabilă pentru a scrie o "istorie literară credibilă a perioadei postbelice". în fine, să ne referim la observația Monicăi Lovinescu, potrivit căreia asităm la o bifurcare a colaboraționismului. Mai întîi "colaborarea" fățișă cu regimul înlăturat în decembrie. Adică "resurgența ceaușismului de la România Mare la totuși iubirea pentru călăii de ieri propovăduită de bardul
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
nu mai plecăm odată înapoi în Basarabia. Îmi amintesc că eram atentă la fiecare mașină care trecea pe stradă. Dacă se va opri în fața porții noastre? Cât de greu și cât de mult ne-a trebuit ca să reușim că în fine să scăpăm de acel coșmar! Deși recăsătorindu-ne fiecare a trebuit să păstrăm ”distanță legală”, am rămas buni prieteni dealungul anilor așa cum o dovedește și împărtășirea recentă a amintirii de mai sus. După aceasta căsătorie care s-a desfăcut rănindu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
scaune; pentru profesorul de română, de franceză, de istorie, de geografie și nu mai știu pentru cine era al cincilea. S-a așternut o liniște mormântala, că ni se auzeau respirațiile repezite, având cred 160 pulsul pe minut. Cand în fine am avut curajul să mă uit la comisie mi-am dat seama că nu era nimeni cunoscut. Președintele comisiei, care era și profesor de română, ne-a strigat pe rând-eu eram al patrulea-și ne-a dat subiectele pe câte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
duc nicăieri, cel mult, încântă gândul (că părere) ce nu trece de clipirea ochiului. Apoi, si a creațiilor desubstanțializate, neridicate la ființă, într-o lume alienata, multiplu alienata - dar acest aspect nu-l vom decela aici și acum. Și în fine, ca o deschidere a artistului reflexiv căutând, cu instrumente pe măsură, noi „orizonturi” și cadre topologice poeziei (poate chiar în înțelesul vechi), în vederea schimbărilor proprii din procesul „individuației” creatorului și a creației. Iar drept consecință, apariția unei atitudini în contextul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosseti. Cuprinsul volumului, după astă măgulitoare prezentare, strînge o conferință ținută la 15 martie 1893, Dacia Caterinei II, un comentariu la un document cules de Eudoxiu Hurmuzachi, O încercare de colonizare în țara românească și, în fine, un mult mai lung portret al lui Nicolae P. Mavrogheni. Ambalată retoric, istoria pe care o predă Gion are o deviză potrivită cu lucrarea "pentru toți" în care stă: "orice vi se pare neînțeles în prezinte, căutați-l în trecut
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
a succesului actual al publicității și al obsesiei comunicării. Cu trecerea timpului se poate urmări cum în istoria ideilor schimbarea etichetelor e și o schimbare de atitudine: de la obsesia specificului național se trece la cea a imaginii României și, în fine, cu o formulă tehnică, aparent obiectivă și neapărat pragmatică, la brandul de țară. Iar chestiunea construirii personalității renaște în formule destul de șocante: "Ce ar trebui să faci pentru a deveni și tu un brand " (cu subîntrebările-cheie: "cum vorbești? cum te
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
marca sa arhaică (în compusul sudat se poate recunoaște prezența formei arhaice pre a prepoziției pe), precum are șansa de a fi selectat într-un stil mai prețios, mai căutat, care tinde să revalorifice notele de solemnitate ale trecutului. În fine, cred că mai e un motiv - deloc neînsemnat - pentru folosirea actuală a lui precum: adverbul apare ca un substitut pentru ca înzestrat cu avantajul de a nu produce cacofonii. Evitarea cacofoniilor a ajuns în ultimii ani o obsesie națională, exagerată și
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
mai presus de toate pentru că l-a înțeles și ni l-a explicat fără să-l sărăcească, pentru că a adăugat cunoaștere puternicei legături afective pe care toți o avem cu teatrul lui Brook, cu seducătorul teatru al formelor simple. În fine cartea despre Livada lui Cehov! Livada - o piesă generoasă, largă, în care încăpem cu toții, noi oamenii secolului XX, cu problemele noastre, cu proiectele noastre, cu visurile noastre. Livada e piesa cea mai importantă a secolului XX și cartea lui Banu
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
dispoziție înregistrări vechi de aproape 100 de ani, pe cilindri de ceară acum "digitalizați", simplul fapt de a le prezenta este impresionant, chiar emoționant. Spiritul științific revine când le compari cu partitura bartókiană în care aceste surse se regăsesc. În fine, câteva referiri concrete la partituri ale compozitorilor ucraineni contemporani au întregit tema simpozionului cu subtitlul "Idee și istorie a unei mișcări muzicale naționale în contextul său european". Am preferat (unei căutări școlărești de corale luterane în piese de Edison Denisov
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
318). Lista e instructivă, pentru că formele puse atunci pe același plan au avut evoluții diferite: astăzi nu manifestăm nici o ezitare în a scrie Asia, busolă, francmason, husar, piesă; există în schimb variații de uz pentru disertație / dizertație, disident / dizident; în fine, constatăm o impunere fără drept de apel a lui z în celelalte cuvinte - ateriza, bazin, furnizor, viteză -, în așa măsură încît ni se pare chiar ciudat să le vedem incluse în aceeași serie. Chestiunea ortografiei s/z a fost mult
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
când scrie despre recentele premii ale U.S.R. Este furioasă, bineînțeles, dar fără inventivitate, venind cu aceleași și aceleași răsuflate acuze: îmbătrânirea, stagnarea, aerul de provincie, inadaptarea "la legile economiei de piață a bunurilor simbolice" (aceasta, totuși, ce o fi?!). în fine, nimic din ce se face la U.S. nu este bine. Dacă li se dau burse tinerilor nu e bine, căci ar fi "o conviețuire în contra naturii între inițiativele tandemului Manolescu/Vosganian și viziunile creatoare ale vechilor/învechiților creatori de opinie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
înaintea plecării, tatăl meu le dăruia câte un tablou. Acesta a fost sfârșitul colecției, cu excepția câtorva portrete de familie care au fost salvate cu ajutorul unor diplomați și care se află acum aici. Dar restul colecției s-a făcut pulbere. în fine. Toate aceste evenimente m-au impresionat profund în copilărie. Sigur, mă obișnuisem să trăiesc așa și nu aveam un termen de comparație. Totuși mi-a fost foarte greu. îmi amintesc că în România intrai într-un magazin și constatai că
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]