1,149 matches
-
poetul să intre În spațiul ocrotitor al căminului și să aștepte „ora potrivită”... Pentru mulți romantici, ieșirea În universul material implică o provocare, o siluire, o luptă cu obiectele rebele, o spargere brutală a zidurilor. Elementele, chiar și cele mai fioroase, pătrund lin În poemul lui Alecsandri sub hainele unei melancolii luminoase. Fantezia străbate fără dificultate cețurile, pustiurile, natura În totalitate i se așterne, docilă, la picioare. Scrisul nu cunoaște, pe scurt, praguri, obstacole, literatura nu iese, la Alecsandri, dintr-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vîrf e-mpodobită c-un bumb galbin de cristal. Fericit, el locuiește un măreț palat de vară Plin de monștri albi de fildeș și de jaduri prețioși. Mari lanterne transparente, de o formă mult bizară, Răspînd noaptea raze blînde pe balauri fioroși. O deschisă galerie, unde-a soarelui lumină Se strecoară-n arabescuri prin păreții fini de lac, Prelungește colonada-i pe-o fantastică grădină Ce mirează flori de lotus În oglinda unui lac. Ochiul vesel Întîlneștc, pe colnice-nverzitoare, Turnuri nalte și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lucrurile la distanță, privirea le străbate, dar nu le apropie, privirea le integrează doar Într-un cadru de o măreție, de regulă, statică. Bucuroasă, privirea trece, apoi, la alt grup de elemente, altă scenă, alt tablou... În Grui-SÎnger, Alecsandri cultivă fiorosul din natură, măreția lirică În orgia vegetală. Elementele materiale alcătuiesc un grandios tablou de Întunecimi sublime: cărări Încîlcite, neguri sure, umbre mortale, fiare „povestice”, peșteri negre și amenințătoare, arbori cu ramurile Încrucișate ca niște spînzurători, stînci „fantasme pleșuve, mute, oarbe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stăpînește Grui-SÎnger, crudul Minotaur. Începutul poemului anunță intrarea În acest spațiu provocator: „În cea pădure veche, grozavă infernală, Cărarea-i Încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stînci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă, Copacii Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
CÎtă vreme există lumină (soare) și hotare, ne aflăm Într-un tărîm controlabil, benefic. Infernul (năpraznicul, grozavul) Începe În lumea obiectivă acolo unde se termină cunoscutul, normalul. Alecsandri, om al ordinii și firescului, Își manifestă zgomotos oroarea față de aceste „aspecturi fioroase”. Să nu-l credem, totuși, În Întregime. Oroarea are și o parte de plăcere. „Cruntul fior de gheață” nu-l Împiedică să construiască cu evidentă satisfacție un peisaj fantastic tenebros și un portret pe măsura lui: satanicul hoț Grui-SÎnger. Stăpîn
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și fizic al eroului romantic, scăldat În lumini mistice. Discursul lui este, iarăși, un model de retorică solemnă. Toate miturile istoriei sînt puse În mișcare, toate imaginile tăriei și ale rezistenței sînt convocate: „pardoși de la Lipneț”, „vultani din Războieni”, „zimbri fioroși din codrii Racovii”, „aprigi zmei din Soci, din Catlabuga...”. Pardoșii, vultanii, zimbrii formează cu pieptul lor „un zid, hotar de țară”, sîngele lor Înroșește Nistrul, Prutul și Dunărea... După această retorică a forței, urmează În abilul discurs o retorică a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mine, țopăind. La fel nălucile, năpârcile, sâsâind din cotloane, șarpele casei, salamandra și vasiliscul. E un cortegiu care purifică aerul nopții de îngrijorările lui, care face ca somnul să fie liniștit și visele la îndemână. Cu cât nălucile sunt mai fioroase, mai unduitoare și mai solzoase, cu atât aerul din jurul lor e mai limpede. Iar atunci pot vedea nălucile celelalte, care nu sunt proiecțiile mele, ci ale altei lumi, care își are demonii ei, chiar dacă nu și iluminările. Văd noaptea cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai bună, adusă din Saxonia, și le făcuse mari, pline de ornamente și în culori stridente. Cu atât mai mizerabilă apărea această sforțare cu cât pe peretele salonului atârnau fotografii mărite ale familiei, iar la geamurile din sufragerie, în cadru fioros de fortăreață medievală, tronau două borcane cu murături. Nefericitul Botticelli era gospodar. Prin urmare, Ioanide nu avea încredere în aprobarea lui Butoiescu, fiind numai încredințat că acesta va executa cu multă îndemînare proiectul, făcîndu-și, îndată ce și-ar fi dat seama
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu un tip de biserică potrivit peisajului nostru românesc, o biserică în acord cu natura și cu smerenia poporului nostru. Noi nu ridicăm domuri gotice cu vârfuri ascuțite spre cer, în semn de trufie, nici nu sprijinim biserica pe metereze fioroase. Locașul sfânt românesc e familiar și atrăgător și n-a existat în trecutul nostru procesiunea sinistră ca a catolicilor din vremea Inchiziției, având nevoie de un decor înspăimîntător. Teatralul nu-i în spiritul nostru. Biserica tradiției românești e mică, pierdută
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu totul de partea sa! . - Dar nu se zăresc stelele, și atunci lipsește simbolizarea. . - Ziua se vede lumină, semn al creației, seara va fi unsistem special de iluminare. Toată pictura canonică se va executa, n-aveți grijă. . - Stâlpii sunt prea fioroși, nu sunt coloanele noastrerăsucite. Seamănă a local de pierzanie, teatru, cinematograf. . - Sunt pilaștri puși în loc de coloane. . - Ca la un locaș păgân. . - Îi dați zor cu păgînătatea! Ați fost vreunul prin străinătate?Templele romane au fost prefăcute în biserici creștine, căci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
parte, remarcabil prin impresia de păr uns cu ulei pe care o făcea marmura; după aceea cu un mic basorelief asirian narând asediul cetății Susa, sub Asshurbanipal. Un soldat bărbos, îngenuncheat cu arcul deasupra capului, zvârlea o săgeată spre zidurile fioroase ale fortăreței. Și altele de soiul acesta. Hagienuș poseda și o căldare-trepied de bronz, bătând în verde, obiect autentic chinezesc. . - Mi se rupe inima, plângea Hagienuș, uite, mă jur, mă consolez că ți le dau dumitale, om care știi să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
știe de ce ― extrem de grave. 5) Visezi că ești pe vârful unui munte, pe o suprafață de doar câțiva metri pătrați, și că de jur-împrejur e vidul pur, prăpastia absolută. Ești condamnat la neclintire. 6) În sfârșit, lupta cu un câine fioros. El sare, îl prinzi din aer de cap și cu o mișcare scurtă îi sucești gâtul. Lucrul pare nespus de simplu și lupta se încheie întotdeauna așa: el zace, mort, la picioarele tale. Toate visele acestea sânt repet, recurente: le
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însuși auzise. Într-una din zilele anului 1777, la miezul nopții, Buga, clopotul cel mare, a-nceput să sune de sine, întîi încet, apoi tot mai tare și mai tare. Călugării treziți din somn se uitară în ograda mănăstirei. În fioroasa tăcere, în sunetul clopotului ce creștea treptat, biserica se lumina de sine înăuntru de o lumină stranie și nemaivăzută. Călugării coborâră într-un șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... în aceea clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o instituție a iubirii și respectului reciproc în viziunea târgoveței, ci se transformă într-o afacere. Alison refuză ipostaza de soție devotată, servilă și pasivă, dominată de un soț posesiv și egoist.384 Prin limbuție, trădare, răutate, minciună, cicălire, atitudine fioroasă, prefăcătorie, putere de invenție uimitoare, femeia se înscrie în categoria maleficului.385 Face rău, e conștientă de acest lucru, se bucură când partenerul suferă, e lipsită de scrupule și milă, înclinată doar spre plăcere. Ilustrează o adevărată forță a naturii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o instituție a iubirii și respectului reciproc în viziunea târgoveței, ci se transformă într-o afacere. Alison refuză ipostaza de soție devotată, servilă și pasivă, dominată de un soț posesiv și egoist.384 Prin limbuție, trădare, răutate, minciună, cicălire, atitudine fioroasă, prefăcătorie, putere de invenție uimitoare, femeia se înscrie în categoria maleficului.385 Face rău, e conștientă de acest lucru, se bucură când partenerul suferă, e lipsită de scrupule și milă, înclinată doar spre plăcere. Ilustrează o adevărată forță a naturii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
e osul din galantar! De la inscripțiile scrise stângaci cu carioca, afișate pe rafturi și în frigidere, prepozițiofagia se extinde la etichete tipărite, ambalaje, instrucțiuni de folosire și va ajunge poate la legile din Senat și Cameră. Apoi se va întoarce fioroasă asupra limbii și ne vom trezi vorbind prin casă: „Pune niște toast secară în prăjitor pâine ca să fac tartina pâine unt”. N-aș vrea să închei pe un ton pesimist, pentru că nu-mi stă în fire. De aceea semnalez la
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ode, cui trebuia, nu se putea reuși. Ar fi fost de mare mirare să nu fi ieșit ca ghioceii (sau alte flori) imediat după 1989. Nu vrem să provocăm un bal al ipocriților sau o listă a uitării, ca să apară fioroșii să se dea măreți, sau mai modeștii, să se vadă ei înșiși mai mari. Așteptăm reacțiile cele mai diverse, totuși. înțelegem să combinăm percepțiile noastre, valoarea, autoritatea, prezența (nu numai fizică) în bătălia intelectualilor. Pentru presa locală de după Revoluție doar
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
pătrunse în carne. Cu uriașă putere, voievodul apucă atunci sulița, cu amândouă mâinile, să-i oprească pătrunderea prea adânc în trup. Căută cu privirea un ajutor, între căpitanii care luptau în urmă-i. Dar zeci de otomani s-au năpustit, fioroși, asupra lui Mihai-Vodă. împresurându-l din toate părțile. Gândeau că, în sfârșit, i-au răpus și urlau de bucurie. Însă n-a fost pe voia dușmanilor. Înțelegând primejdia, frații Preda și Stroe Buzescu au sărit, într-o clipită, în ajutorul
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasă fiind jefuit de niște oameni invidioși. - Sahara se afla așezată pe un nisip uscat, lipsa apei având în zonă o prezență statornică. - în pădurile Amazoniei trăiește o junglă fioroasă. - Capitala Olandei este jumătate la Haga, jumătate la Amsterdam. - Toate răscoalele au cerut pământ care era ținut sub talpă de boieri. - Optica se ocupă cu studiul ochelarilor. - Coșbuc ne spune liric că boierii să nu mai lovească în cei dezbrăcați
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
capul său de veche șandrama comunistă, cum îl numesc unii, care tare ar vrea să-i mănânce coliva, de se poate, chiar mâine. A ajuns bătrânelul pe la grădina zoologică, tocmai prin zona animalelor periculoase, în speță leii. E vorba de fioroșii, și foarte musculoșii lei africani, nu de leii amărâți, costelivi și nenorociți ai lui Isărescu, de la Banca Națională. Un copil neastâmpărat și băgăreț, ca și cel care a luat-o peste bot de la Băsescu, a trecut de gărdulețul de protecție
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
care a fost construit de greci abia mult mai târziu, când se aflau ei în postura de învingători. Dar atunci, chiar pe vremea luptei de la Termopile, „eroii" erau oștenii persani, lăudați și ridicați în slăvi de împăratul Xerxes pentru lichidarea fioroșilor hopliți spartani, în timp ce cadavrele acestora din urmă erau batjocorite și lăsate pradă câinilor și corbilor. Și acum nea Grigore, filosoful oficial al blocului nostru, scrie când are timp, filosofia de doi bani a eroismului. Cred că n-ar strica să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
veche șandrama comunistă, cum îl numesc unii, din aceia care tare ar mai vrea săi mănânce coliva, de s-ar putea, chiar mâine. A ajuns bătrânelul pe la grădina zoologică, tocmai prin zona animalelor periculoase, în speță leii. E vorba de fioroșii, carnivorii și foarte musculoșii lei africani, nu de leii amărâți, costelivi și nenorociți ai lui Isărescu, cel de la Banca Națională. Un copil neastâmpărat și băgăreț, ca și cel care a luat-o peste bot de la Băsescu la Ploiești, a trecut
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu sora lui mai mare ca el, dar mai mică de statură, amândoi luptându-se cu vegetația crescută exagerat. In spatele lor, lătrând și hămăind sinistru, evadați din continentul verde, doi dulăi dingo, negri, abia ieșiți din catran, sălbăticiți și fioroși, scăpați din lanț, din vreo cușcă cu zăbrele din fier sau chiar din iad, nu-i lăsau nici o clipa să se oprească. Nu vedeau pe unde și pe ce calcă. Distanța dintre urmăriți și colții fioroși ai urmăritorilor se micșora
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din catran, sălbăticiți și fioroși, scăpați din lanț, din vreo cușcă cu zăbrele din fier sau chiar din iad, nu-i lăsau nici o clipa să se oprească. Nu vedeau pe unde și pe ce calcă. Distanța dintre urmăriți și colții fioroși ai urmăritorilor se micșora cu fiecare clipă. Cu fiecare clipă pericolul creștea exponențial. În stânga: canalul cu apă adâncă, ce ducea spre moara amintită a domnului Filderman, iar în față, apa învolburată și stăvilarul. Puntea din bușteni de brad, legată cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
hazardului și să acționeze fără pic de teamă. Cea mai mică greșeală ar fi adus moartea tuturor, inclusiv a femeilor și copiilor. Plutind prin iarba înaltă, acoperită cu petalele de flori multicolore, privirile vânătorilor se îndreptau cu îngrijorare spre ființa fioroasă ce se apropia cu gândul să-i mestece între fălcile ei nesățioase. Încă un pas, doi, trei și... pasul hotărâtor... Un pârâit mult așteptat, puternic și prelung de crengi și oase rupte însă plăcut la urechi, urmat de o trosnitură
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]