1,134 matches
-
hei, ferească-l sfântu!, pe cel care va trebui să mă descarc, pentru toți. O să iasă mare tărămboi. Vezi să nu, i-a replicat amenințatul. Bine. O să vedeți. Nu vă fie o glumă. Și totul a reintrat în normal. În firescul zilelor ce au urmat, când cu mai de bine, când cu mai de nebine. Acum,în dimineața cestei zile, de ianuarie înghețat, cu multă zăpadă și ger, s-a dus vestea, ca un fulger, că, subofițerul care fusese de servici
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care regretă atari lucruri” “ În privința schimburilor de cuvinte pe care le aveți cu mine, cred că amândoi suntem primii, fiecare-n felul lui, firește. Despre celelalte cazuri, nu pot să mă pronunț” “Caustic și ironic. Nu ieșiți cu nimic din firescul dumneavoastră. Dar, să lăsăm vorbele fără sens! Mă mâhnește faptul că, deși colaborăm de-atâta vreme, n-am reușit să ne cunoaștem, să ne înțelegem mai bine. Pentru că și noi, profesorii, suntem oameni, cu calitățile și defectele noastre, cu bucuriile
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să fiu lângă ei. De altfel, cu câțiva am păstrat o vie corespondență, dar niciunul din ei n-a scris un rând despre ceea ce spuneți dumneavoastră. Din exces de modestie, oare?” “Poate. Sau mai degrabă, din convingerea că intra în firescul lucrurilor tot ce s-a întâmplat” “Și, chiar n-au fost nici un fel de probleme cu ei?” “Cu tinerii, nu. Probleme însă, au fost.” “Nu vă-nțeleg, ce vreți să spuneți?” “Că, din păcate, reprezentanții liceului dumneavoastră...” “Păi, parcă ziceați
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sfințenia și multă grijă, întrucât acestea mărturisesc de credința și râvna celor de dinaintea noastră pentru grija sufletului, cultură, artă și civilizație. Cu sfinții timpul are răbdare. Nădăjduim să fie așa și cu lucrurile ce au aparținut sfinților, căci stă în firescul lucrurilor ca ele să fie expuse la loc de cinste în casa în care sfinții au iubit-o și unde cu mâna lor au așezat aceste daruri de mare preț pentru veșnicie și spre pomenirea lor, iar astăzi din păcate
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
plecarea mea în mlaștini conceptul și atributele fizice ale Spiritului-Femeie se reechilibraseră. Vreau să spun că, de pildă, gigantismul presimțit devenise pentru mine un fel de dimensiune pur spirituală, abstractă, fluidă și informă, în care imensitatea și micimea, anomalia și firescul, promiscuitatea și splendoarea coexistau, fără să mai existe ca atare. Începusem să intuiesc totala nepăsare activă cuprinsă în solicitările ei cele mai directe : imaginați-vă un far la țărmul mării, noaptea, pe vreme de furtună; pe când nebuna Paznică a farului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
joc însemna pentru mine intrarea într-o stare de seninătate indescriptibilă în care simțeam fiecare liniuță, fiecare literă, fiecare cifră cu sensul lor de dincolo de noi și pentru că după aceea, cu o luciditate care mă uimea de fiecare dată prin firescul ei, izbuteam să înțeleg cele mai criptice semne. Iată descrierea directă și simplă a desenului : În centru se afla conturul feței mele, fără urechi, ca o mască stranie și diafană. Ochii, mai mici și mai depărtați decât îi am, priveau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
urmă al vagonului și priveam. Mi-a trebuit un timp ca să înțeleg motivul ciudatei comportări a pasagerilor. La celălalt capăt al vagonului se afla un bărbat de treizeci de ani, singurul care stătea în picioare. Părea un purtător nefiresc de firesc al firescului, dacă mă pot exprima astfel. Un campion al normalului. Brunet, cu o figură ștearsă, mărunt și îndesat, îmbrăcat într-un costum destul de corect, l-ai fi putut lua drept un meșter de treabă, poate un instalator chemat undeva
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vagonului și priveam. Mi-a trebuit un timp ca să înțeleg motivul ciudatei comportări a pasagerilor. La celălalt capăt al vagonului se afla un bărbat de treizeci de ani, singurul care stătea în picioare. Părea un purtător nefiresc de firesc al firescului, dacă mă pot exprima astfel. Un campion al normalului. Brunet, cu o figură ștearsă, mărunt și îndesat, îmbrăcat într-un costum destul de corect, l-ai fi putut lua drept un meșter de treabă, poate un instalator chemat undeva pentru o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un motor al libertății. Arma care va înfrânge Imperiul galben este arma gândită să pună un capăt războaielor. Ținta lui Blake și Mortimer, ca și a celor care se adună în jurul acestui obiect al salvării, este aceea de a restaura firescul aneantizat de teroarea industrială a Imperiului galben. Lipsită de patetism, dar înflăcărată în apărarea unui ideal al nobleței și temerității, viziunea lui Jacobs oferă nu doar deliciile tensiunii cinematografice, ci și direcția unei etici menite să acorde umanității puterea de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ar avea o eficacitate mai directă decât serurile venite din afară, deoarece microbul se deosebea întrucâtva de bacilul ciumei, așa cum era el definit în mod clasic. Castel spera să obțină destul de curând primul său ser. Iată de ce era de asemenea firesc că Grand, care nu era nicidecum un erou, să devină acum un fel de secretar al formațiilor sanitare. O parte din echipele alcătuite de Tarrou se consacrau într-adevăr unei munci de asistență preventivă în cartierele suprapopulate. Încercau să introducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
unul divizat în foarte bogați și săraci, inegali în fața legilor”, incriminată este puterea, care a permis ca „în spatele acestui haos dirijat, cei din eșalonul II să jefuiască țara cu nerușinare, [...] acumulând avuții pentru mai multe generații de urmași”. (p.136) Firescul și calmul cu care scriitorul privește problemele vieții, filozofia sa, toate ne amintesc de personajele sadoveniene, oameni simpli care trăiesc în armonie cu natura locurilor natale și cu Marele Univers. Iată un pasaj dintr-o scrisoare trimisă la Sibiu, pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lunii martie, vremea continuă să fie rece, cu ger peste noapte și în orele dimineții. Iarna nu se dă încă bătută, dar primăvara nu va întârzia să apară și stratul de zăpadă - încă consistent - va dispărea, pentru că face parte din firescul succesiunii anotimpurilor în care oamenii își numără anii de existență. Pe la 11 am primit telefon de mulțumire de la directorul Bibliotecii municipale din CâmpulungMoldovenesc, pentru toate cele trei volume expediate acestei biblioteci, prin dl. prof. Mihai Bejinaru. Cu poșta de astăzi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îmbrăcat în niște blugi care nu-i veneau bine și un tricou simplu sub hanoracul militar de culoare verde. Avea o mitralieră M16 agățată de umăr, cu patul înfășurat cu bandă adezivă neagră. Maggie nu putu să se hotărască dacă firescul scenei o făcea mai mult sau mai puțin sinistră. Imediat ce se dădu jos din mașină, Maggie încercă să se orienteze. La prima vedere, aceste așezăminte evreiești chiar arătau ca niște suburbii americane transpuse în mijlocul Arabiei prăfuite, toate casele având acoperișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o facă. Doina Ruști se numără printre aceștia. Am remarcat încă de la apariția Omulețului roșu, cum au făcut-o de altfel și alți cronicari, simțul construcției, fina translație de planuri, ochiul panoramând satiric și urechea sesizând atât derizoriul, cât și firescul unui dialog. Toate aceste calități se găsesc potențate în Zogru, deoarece autoarea are inteligența (și curajul!) să-și aleagă o temă majoră a literaturii, temă care, bine stăpânită, oferă o libertate de mișcare aproape nelimitată: tema duhului, a Celuilalt, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fără a desluși propriul drum, fără a ne împotrivi, viața luându-ne în stăpânire. Uneori, totul este atât de simplu, curat, înțelept ca pământul, ca piatra, lăsând mereu în seama zilei de mâine bucuria întâmpinării cu sare și pâine a firescului lucrurilor: un răsărit de soare, un apus sângeriu, o ploaie caldă ori fulgi moi, răcoritori. Alteori se aprinde în mine focul sacru al incertitudinii: cine sunt, și încotro mă-ndrept? Și dacă în Ceruri nu exisă dragoste, iar soarele ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Se ridică ușurel și se duse la bucătărie. Așeză o masă, Îndestul de bogată, pentru două persoane. Pe urmă se duse lângă pat, și, privind-o drăgăstos, o mângâie, lin și cu finețe, pe obraji. Ea se trezi. Cu un firesc ce pe el Îl cam uimi. Îi Întinse o mână. El i-o apucă, delicat. O ajută să se ridice. O conduse la baie. Îi zise: după ce te răcorești, vii, ori, mă chemi. Și se retrase. Îl chemă. O conduse
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ce Împrejurare. A tăcut. Ion și Neculai tăceau și ei. Ion - bucuros, ca și picat din al nouălea cer; Neculai - ca scos dintr-un morman și acoperit cu un alt morman de tristețe. Casandra a mai adăugat: finețea, alintul, drăgălășenia, firescul tuturor clipelor, din ora de dragoste, toate astea-și au partea lor de greutate, În talgerul opțiunii mele. Și, sper, nu numai ale mele. Că, doar, lumea este, și Încă va fi, cu mult mai plină, În viitor, de femei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
anume privință, nimic. Clinica nu avea nici o vină? Cine Îl ispitise, student fiind? Nu cîștigai nicăieri pentru o ejaculare bani, dimpotrivă, plăteai, de cele mai multe ori. Și-apoi, cum de niște oameni, fie ei și mari doctori, Încercau să intervină În firescul Creației? Forțaseră ordinea divină; potrivit acesteia, o naștere nu putea să aibă decît o singură cauză: Împreunarea bărbatului cu femeia. Prea multe probleme; Într-o lume În care tot mai mult ilegalul se contopea cu legalul, dacă tot stăteai să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
caracteristic al individuației. Sănătatea - chiar în forma transfigurată a naivității - exprimă participarea la anonimat, la paradisul biologic al indiviziunii, pe când boala este sursa directă a separativității. Ea schimbă condiția unei ființe, plus-ul ei determină o unicitate, un salt peste firesc. Diferența între un om bolnav și unul sănătos este mai mare ca între ultimul și nu importă care animal. Căci a fi bolnav înseamnă a fi altceva decât ceea ce ești, a te supune determinărilor posibilului, a identifica momentul cu surpriză
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
personaj să se poată impune, trebuie să aibă trăsături izbitoare, caracteristici ieșite din comun; trebuie să semene cu un prototip extrem, cu un erou ori cu un trădător, și mai trebuie să fi trăit aventuri și situații de dincolo de granița firescului. Doar în aceste condiții ideile sau indivizii devin, pentru mulțimi, imagini în acțiune. Imagini ce urmează a fi administrate, asemenea drogurilor, în doze tot mai masive și mai frecvente. Le Bon afirmă: Tot ceea ce frapează se prezintă sub forma unei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
chestionarul, dar, oricum, să aibă comportamentul flexibil al unui bun operator (vezi infra, „Probleme de organizare a cercetării”). Calitativiștii zeloși neagă eficiența conceptului de validitate și, în spiritul mizei absolute pe constructivismul social, pe relaxarea academicului și științificului în lumescul firesc, propun în locul validității verosimilitatea. Neintrând aici din nou în discuții de principiu în legătură cu exagerările constructivist-interpretativiștilor și neangajând contradicțiile și paradoxurile la care se ajunge fără recunoașterea unui referențial ontic, vom spune doar că, pe un anumit palier, verosimilitatea este justificată
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
un obstacol - capcană Într-un vast labirint infernal. CÎtă vreme există lumină (soare) și hotare, ne aflăm Într-un tărîm controlabil, benefic. Infernul (năpraznicul, grozavul) Începe În lumea obiectivă acolo unde se termină cunoscutul, normalul. Alecsandri, om al ordinii și firescului, Își manifestă zgomotos oroarea față de aceste „aspecturi fioroase”. Să nu-l credem, totuși, În Întregime. Oroarea are și o parte de plăcere. „Cruntul fior de gheață” nu-l Împiedică să construiască cu evidentă satisfacție un peisaj fantastic tenebros și un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fără dificultate că extazul nu asociază nici aici cosmicul, metafizicul. Voluptatea rămîne atașată de bunurile raiului pămîntesc. Ele Întrețin buna dispoziție a sufletului, Întineresc spiritul, stimulează reveria. O reverie, trebuie să spunem, molatică, dezmierdătoare. O reverie a măsurii și a firescului. Limbajul ei este repet, șoapta, expresia ei este nuanța, idealul ei este solidaritatea. Fiecare oaspete din poiana tăinuită are rostul, justificarea lui. Arghezi, reluînd acest lirism al miniaturalului, Îi va da o dimensiune cosmică. Lucrurile neînsemnate au În poemele lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la nebunie scrisul Îngorgonat. Meșteșugul adevărat se cunoaște, Însă, după „buna potrivire” și „stilul luminat”. Buna potrivire pare o anticipare a clarității, geometriei argheziene. Pann mai introduce două principii: cuviința și regula (retorica). Scrisul trebuie, dar, să urmeze buna-cuviință, adică firescul, bunul-simț și, neapărat, sistemul de reguli (retorice). Cuviința a luat-o de la proverbele românești, ca și tonul (stilul) expresiei. El face și o mică teorie asupra tîlmăcirii, justificînd prelucrarea. Dar să rămînem la nemulțumirea față de scrisul gorgonat și la obediența
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cuviinței și al retoricii. Cuviința și retorica sînt două noțiuni care nu merg totdeauna Împreună, cel puțin În epoca În care scrie Anton Pann. CÎnd retorica e prea complicată, cuviința ațipește. Și, văzînd poezia oamenilor Învățați de la 1830, constatăm că firescul (cuviința) nu-i Încă un principiu omologat. În acțiunea lui de a populariza literatura, Pann merge Însă În sensul stilului normal. Chestiunea rămîne Încă deschisă În literatura română din moment ce, la 1872, Maiorescu introduce În estetica lui criteriul normalității. Problema are
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]