119,707 matches
-
Hristos a Înviat./ și râde atâta sărbătoare/ Din chipul lor cel ars de soare ..." Poezia "Hristos a Înviat", Alexandru Vlahuță surprinde pe stăpânii lumii, Înspăimântați : S-au cutremurat stăpânii lumii/ La glasul blândului Profet/ Și-un dușman au văzut În Fiul/ Dulgherului din Nazaret .../ El n-a venit să răzvrătească/ Nu vrea pieirea nimănui/ Desculț pe jos, colindă lumea/ și mulți hulesc În urma lui!» / arătând că "El orbilor le dă lumină/ și muților le dă cuvânt/ Pe cei infirmi Îi Întărește
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
se știe, aproape numai despre Mântuitorul divin, ceea ce înseamnă că ea vede în Hristos numai pe Dumnezeu și dumnezeirea Sa. Biserica veche și, cu ea, Simeon (Noul Teolog), vedea în Hristos, dimpotrivă, ceva mai mult: ea vedea în El pe Fiul ... Noi ne închidem față de un lucru care pentru Biserica veche era hotărâtor și prin care ea se deosebea de monoteismul iudaic. Simțul pentru viața trinitară a lui Dumnezeu, pentru întrepătrunderea reciprocă și referirea Persoanelor dumnezeiești întreolaltă s-a pierdut la
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1981, p. 454. footnote>, iar „beția dumnezeiască și lucidă”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, X, P. G. XLIV, col. 992B. footnote> este și o anticipare a fericirii cerești. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, dar nu e același în toți, ci în acord cu măsura celui în care vine, după posibilitatea aceluia de a-L primi: începător, avansat sau desăvârșit, „asemenea viței de vie, care nu apare niciodată la
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
s-a născut, pe care a slujit-o În mare credință. Alexandru Danielopol: „Pleava e trecătoare, o zboară vântul. Ce contează și ce rămâne - e trunchiul teafăr al nației, nu pleava” • interviu realizat de IOAN BARBU Jurist, născut În 1916, fiu al doctorului academician Daniel Danielopol, marele endocrinolog, celebritate mondială a medicinii, și al Piei, sora poetului Ion Pillat. Alexandru Danielopol, În prezent rezident la Paris, este o adevărată „legendă vie”, ca participant de f r u n t e l
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
Nu s-a terminat! Faceți parte din istorie... S-a terminat, nu mai am mult de trăit. Unde v-ați născut? În București, la 17 mai 1916. În 2006, o să am 90 de ani. Mulți Înainte! Vă mulțumesc! Eu sunt fiul academicianului profesor Daniel Danielopol, fiziolog, care a dus În lume faima medicinii românești; mama mea, Pia Pillat, nepoata lui Ionel Brătianu, era sora poetului Ion Pillat. Părinții mei au divorțat când eram copil. Am rămas la tatăl meu, care a
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
umbrela” lui. Un așa-zis frate al meu, nu era copilul lui tata, ci al unui francez, a fost motivul divorțului. Nu m-am făcut medic, cum dorea tata, ca să nu mi se spună toată viața: „Uite-l, acesta este fiul lui Danielopol!”. Ca să scap de o astfel de povară - povara de a nu fi eu Însumi - am urmat Dreptul. Trebuie să vă mai spun că am fost crescut de tata, la București, până mi-am terminat studiile primare, apoi am
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
Beția, pentru Sfântul Macarie este o experiență tranzitorie, și nu este de așteptat ca beția permanentă să fie disponibilă în timpurile de acum. Beția spiritului este determinată de lucrările harului asupra inimii credinciosului. „Cei ce s-au învrednicit să fie fii ai lui Dumnezeu și să aibă pe Hristos strălucind întru ei, sunt conduși în diferite chipuri de Duhul și sunt mângâiați de har în adâncul inimii lor. Niciuna din plăcerile cunoscute în lume nu poate fi comparată cu (cea provocată
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
Oituz, alături de alți conaționali înrolați pentru apărarea țării noastre care rămăsese singură în vâltoarea evenimentelor și riscă să dispară de pe harta datorită faptului că se află la confluenta intereselor marilor imperii. După terminarea războiului, România reîntregita avea nevoie de toți fiii ei, astfel încât, în anul 1925 familia Până s-a repatriat și a fost instalată în județul Durostor din Dobrogea. După moartea prematură a tatălui său în anul 1935 și cedarea Cadrilaterului în anul 1940, Zaharia Până se mută la București
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
a văzut femeia că bun este pomul la mâncare, și plăcut ochilor la vedere, și luând din rodul lui, a mâncat>> (Facere 3, 6). Însă zicând eu acestea, nu voiesc să eliberez pe Satana de ocară, că el pândește pe fiii omenești, ci voiesc să zic numai că, dacă noi n-am păcătui cu propria noastră voință, nimeni n-ar putea să ne arunce în pierzare. Iar cel ce se lasă amăgit așa lesne ca Eva, sau precum Cain, acela de
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
nu pot să nu mă Întreb ce simte când mintea se scalda În amintire și vântul de departe Îi aduce În suflet foșnetul rochiei de gală a Mării Negre? George Filip: Cred că n-am păcătuit afirmând adesea că eu sunt fiul Mării mele cea Neagră. Mulți mistificatori de imagini m-au plagiat și-au Încercat să se substituie sentimentelor mele. N-au reușit fiindcă eu am un simț al proprietății foarte puternic. I-am biciuit, hulit și le-am tăiat ghearele
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
căutând o stea sub aripile trecerii, pentru că În sufletul Poetul am gasit icoana Mamei. Și Îngerul mă ia de mână și Îmi face semn să păstrez tăcerea pentru că Mama Floarea Își asculta cântecul compus pe o struna de suflet de fiul ei. “Maica-și poartă toamnele la vale Multe, câte-ncap În șaptezeci. Vine dintr-o margine de jale Urcând demnă a timpului poteci. .................................................................. Și-ntr-o zi măicuța mea s-a dus. Unde... niciodată nu mi-a spus. Am văzut
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
te modelezi după atributul Divinității?”<footnote Ibidem, col. 1249B. footnote>. În cea de-a șaptea omilie la Fericiri, Sfântul Părinte Grigorie subliniază prăpastia care separă natura divină de umanitate. Și totuși, omul devine înrudit cu Dumnezeu și este primit ca fiu al Domnului universului. „Cel ce este astfel și așa măreț, cel care nu poate fi nici văzut, nici auzit, nici cugetat de rațiune Și-l face casnic pe omul care e socotit de nimic între cele ce sunt. Omul este
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
acest dar covârșitor? Omul își transcende natura, el e făcut din muritor, nemuritor; din întinat, neîntinat; din trecător, veșnic; întrun cuvânt, devine din om, dumnezeu (ἐκβαίνει τὴν ἑαυτοῦ φύσιν ὁ ἄνθρωπος ... θεòς ἐξ ἀνθρώπου γινóμενος). Cel învrednicit să se facă fiu al lui Dumnezeu va avea în sine, fără îndoială, cinstea Tatălui și e făcut moștenitor al tuturor bunătăților părintești. O, uriașă dărnicie a bogatului Stăpân! O, mână largă! Cât de mari sunt darurile comorilor negrăite! Din iubire de oameni, ridică
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
P. G. XLIV, col. 1280C; am consultat pentru acest text și traducerea românească a Pr. Sandu Gh. Stoian, din Opt omilii la Fericiri, în col. Comorile pustiei, 31, Editura Anastasia, București, 1999, p. 98. footnote>. Omul își transcende natura devenind fiu al lui Dumnezeu. Această transcendență este darul sacramental conferit de botez, și nu rezultatul înălțării sufletului prin filosofie, fenomen la care pare a se gândi Sfântul Grigorie în acest pasaj. Omul nu-și transcende natura prin efortul ascetic personal. Cât
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
cât și prin legăturile aflate Într-un proces continuu de metamorfoză. Imaginea paternă se constituie prin nuanțele unor perspective multiple și este proiectată atât direct cât și aluziv prin rememorarea a trei etape: copilăria, adolescența și viața de adult a fiului. Momentul ce anticipează dorința protagonistului de a-i dedica tatălui un roman survine În urma morții acestuia și declanșează un instinct al defulării acompaniat de dorința Împacării cu sine prin reconcilierea post-mortem. Sunt conturate astfel două nuclee interdependente În contextul romanului
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
Împacării cu sine prin reconcilierea post-mortem. Sunt conturate astfel două nuclee interdependente În contextul romanului: rememorarea (psihanaliza) și actul scrierii. Încercând să imprime o ordine În șirul amintirilor, protagonistul proiectează evoluția propriei raportări la o ipostază paternă dominantă, „de la nașterea fiului până la moartea tatălui”: „Lui François i se părea de-a dreptul idiot să se enerveze Împotriva tatălui său după atâta timp. Dar nu se putea stăpâni. Nu Îi era doar ciudă pe tatăl lui pentru că Încercase uneori să-i impună
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
tot ceea ce tatăl lui crezuse necesar să-i transmită, să-i insufle, să-i impună, felul acela al lui de a-i trânti propriile convingeri și, la urma urmei, de a profita de ascendentul pe care-l exercita asupra tânărului fiu pentru a-l trage după el Într-un univers asfixiant În care nu exista decât dragostea conjugală și nici o altă căsătorie decât căsătoria creștină, concepută ca un menaj În trei Împreună cu Sfânta Treime.” Pe parcursul lecturii romanului lui François Weyergans Franz
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
tatăfiu În romanul lui François Weyergans surprinde evoluția protagonistului de la copil la adult afltată sub semnul dual al supunerii și al Împotrivirii. Principiile și valorile insuflate printr-o educație apăsătoare sunt percepute ca un stigmat și dictează parcursul ulterior al fiului. Acesta se află Într-o luptă perpetuă atât cu sine, cât și cu imaginea tatălui percepută automat ca intrument al constrângerii. Acțiunile și amintirea tatălui dictează in absentia atitudinea fiului, acesta din urmă resimțind permanent tensiunea binomului iubire/ură: „Cum
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
sunt percepute ca un stigmat și dictează parcursul ulterior al fiului. Acesta se află Într-o luptă perpetuă atât cu sine, cât și cu imaginea tatălui percepută automat ca intrument al constrângerii. Acțiunile și amintirea tatălui dictează in absentia atitudinea fiului, acesta din urmă resimțind permanent tensiunea binomului iubire/ură: „Cum ar fi reacționat dacă, În loc să-i scriu că lucram la un scenariu, l-aș fi făcut să priceapă că venisem la Capri pentru a petrece câteva nopți cu pianista de
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
află În strânsă legătură cu normele insuflate de figura paternă. Principiilor caste li se opune o varietate de experiențe sexuale al căror rezultat este la rândul său determinat de raportarea pe moment la imaginea tatălui. Uneori exercițiul de revoltă a fiului este Înnăbușit de supunere, frustrările ulterioare fiind puse și ele tot pe seama tatălui. Caracterul reevaluativ al romanului nu se rezumă la transpunerea amintirii În cuvânt și la decelarea unui sens al faptelor, ci presupune un adevărat efort de arhivare a
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
faptelor, ci presupune un adevărat efort de arhivare a corepsondenței relevante și a altor documente păstrate În acest scop. Creația lui François Weyergans se constituie Într-un colaj compus din fragmente de scrisori, paragrafe din romanele tatălui și din Încercările fiului de a scrie: „Tatăl meu mort era mai nemilos decât tatăl meu viu. Voia ca eu să fac filme. Am turnat trei lungmetraje ale căror scenarii tot eu le scrisesem. Am Încetat să mai fac filme, dar mi-ar plăcea
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
așa, curățind inima de alipirea la cele văzute, introduce tainic prin Cântarea Cântărilor înțelegerea în Sfintele Sfintelor dumnezeiești, în care ceea ce se săvârșeȘte este o rânduială de nuntă, iar ceea ce se înțelege este unirea sufletului omenesc cu Dumnezeu. De aceea, fiul din Proverbe se numește aici mire, Și înțelepciunea Ține loc de mireasă, ca să se logodească cu Dumnezeu omul ajuns mireasă curată Și lipindu-se de Domnul să fie duh, devenind, prin unirea cu Cel neîntinat Și nepărtinitor, în loc de trup greoi
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
manualul misticii, sufletul trebuie să sufere trei transformări interioare. Prima, transformarea morală prin urmarea învățăturii expuse în Biblie Și condensate în cartea Proverbelor, este preliminară. La rândul său, lectura Cântării are ca efect două modificări. Sufletul care primește apelativul de „fiul” în Proverbe trebuie să devină mireasa Cântării, așa cum Înțelepciunea Divină feminină din proverbe devine Mirele masculin, adică, Iisus, Cuvântul Întrupat. Această inversiune de sex este însoțită de o mutație în limbajul pasiunii identificate în Cântare. „Pasiunea pentru lucrurile necorporale este
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
mai interesant mod de a trata motivul iubirii. Sfântul Grigorie spune că boala Sulamitei este provocată de rana lăsată de o săgeată. Arcașul ar fi iubirea, săgeata ar fi, la rândul ei, tot iubirea - Tatăl fiind cel care își trimite Fiul să străpungă inima miresei. Într-adevăr, binecuvântată este rana aceasta Și dulce este durerea prin care viața pătrunde în suflet<footnote Anthony Meredith, Capadocienii ..., p. 166. footnote>. Ce înseamnă să fii rănit din dragoste? Origen explică rana din dragoste în
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
aleasă” a lui Isaia, Și anume Hristos, dar apoi explorează noi dimensiuni intelectuale Și afective sugerate de această imagine. Din punct de vedere al doctrinei, Sfântul Grigorie îi conferă un înțeles trinitarian. Dumnezeu Tatăl, Iubirea divină, își trimite Săgeata, Singurul Fiu nenăscut, al cărui vârf triplu, format din credință, speranță Și milă a fost muiat în Duhul Sfânt să lovească mireasa cu „rana frumoasă Și lovitura dulce prin care pătrunde Viața”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, IV, GNO
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]