2,084 matches
-
și precis afectele sufletului e oricum favoarea cea mai însemnată ce-i poate acorda natura unui actor viitor în privința structurei feței.; sunt fețe cari, când esprimă durerea o esprimă printr-o grimasă care escită mult mai lesne râsul decât compătimirea. Fizionomia prea marcată care indică o espresiune prea specifice spirituală nu-i e favorabilă actorului pentru că-l îngrădește prea mult într-o regiune oarecare și-o face adeseori imposibile schimbarea fizionomici într-o espresiune contrarie. Daca se-ntîmplă astfel atunci nu credem
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l îngrădește prea mult într-o regiune oarecare și-o face adeseori imposibile schimbarea fizionomici într-o espresiune contrarie. Daca se-ntîmplă astfel atunci nu credem reprezintatorului oricât de cu succes ar interpreta caracterul prin vorbă și prin gest. Cu cât fizionomia reprezintatorului e mai puțin specific otărîtă și totodată și mai volubilă cu atâta corespunde mai mult chemărei sale. Bălănescu C. {EminescuOpXIV 257} lor. Espresiunea specială însă a unei localități, care rămâne în urma espresiunei spirituale a naționalităței, stă în contrazicere evidentă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o natură stoarsă prin plăceri simțuale, care cearcă a produce încă prin iritațiuni sensuale simțământul cel natural, de viață. Din stadiul acesta de simțire nemijlocită actorul nu ne poate da un întreg, pentru că nu și l-a făcut încă obiectiv. Fizionomia precisă a caracterului nu va putea dar să iasă aicea în față. Auzim într-adevăr afectul amorului și a amiciției dezinteresate, a sacrificiului mărinimos, a entuziasmului politic și religios, a durerei amoroase, a (suferinței) martiriului sublime, însă toate aceste elucubrațiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
zel adevărat pentru arte îl va putea întrebuința pe rutinier după calificațiunea sa deosebită și-n opere însemuate înțelegînd adică acel punct din el unde încă nu s-a tâmpit viociunea internă și care se poate întrebuința încă cu succes. Fizionomia cea mai respingătoare însă își apropriază numai rutina simplă, când se crede genialitate și-și ia spre obicei de strănut, fără respect de însemnătatea artei, imperiul tipurilor poetice, ș-apoi își alege cu mâna ei de metal o galerie pestriță
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pună într-un caracter criminal și plin de imoralitate cât se poate de multe trăsuri îmblînzitoare acela ades ar ridica morala pe ruinele artei și preciziunea acută și plastică a unei icoane el ar preface-o într-o figură fără fizionomie, care n-ar dezvăli nici energia răului, nici a binelui. Așadar conceperea ideală vom pune-o totdeuna în facultatea de-a privi intuitiv și în esecuțiunea de-a observa cu fidelitate individualitatea ca reprezentantul unei idei. Numai prin aceasta e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Fiindcă fiece individualitate e productul unei sume de factori care își afirmă participarea lor la formarea ei; de-aceea masca are de-a le reproduce pe toate, după gradul însă al însemnătății lor etice. În viață ni se-ntîmplă adesea că fizionomiile personalităților însemnate corespund așa de puțin închipuirei noastre despre [ele] încît văzîndu-le nu ne putem mira îndestul asupra deplinei lipse de conexiune dintre însă nătatea spirituală a 424 r individului și arătarea lui sensibilă. Această despicare a amîndoror părților (spiritul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și corp, dovedește puterea spiritului, care, asemenea unui conductor al lucrărilor, poate să pătrundă până pe suprafața sensibilă a corpului și poate să facă din această suprafață un reflect al ființei sale proprii. Însă câteodată vedem și-n viața reală niște fizionomii de acelea din cari ne vorbește cu un adevăr victorios toată mărimea și însămnătatea specifică a individului și cari se pot considera de o favoare rară, pentru că aicea spiritul, spre satisfacerea lui proprie oarecum, a format din esteriorul sensibil un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ne vorbește cu un adevăr victorios toată mărimea și însămnătatea specifică a individului și cari se pot considera de o favoare rară, pentru că aicea spiritul, spre satisfacerea lui proprie oarecum, a format din esteriorul sensibil un învăliș corăspunzător internului său. Fizionomii de-aceste eterne, cum sânt de pildă cea a lui Friedrich cel Mare, a lui Gothe, a lui Napoleon" în cari structura feței e ridicată la o importanță așa de mare încît chiar arta, din fantazia ei liberă, n-ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari structura feței e ridicată la o importanță așa de mare încît chiar arta, din fantazia ei liberă, n-ar putea să inventeze forme mai elocuente pentru aceste spirite decum li le-a împărtășit realitatea cu o generozitate rară; aceste fizionomii eterne, zic, sânt dovada cea mai concisă despre puterea simbolică a fizionomiei în genere și ele ne-nvață totodată asupra raportului dintre realitatea sensibilă și idee. Fizionomii într-adevăr însămnate, din cari să ne vorbească cu deplin adevăr distinctivul caracter
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chiar arta, din fantazia ei liberă, n-ar putea să inventeze forme mai elocuente pentru aceste spirite decum li le-a împărtășit realitatea cu o generozitate rară; aceste fizionomii eterne, zic, sânt dovada cea mai concisă despre puterea simbolică a fizionomiei în genere și ele ne-nvață totodată asupra raportului dintre realitatea sensibilă și idee. Fizionomii într-adevăr însămnate, din cari să ne vorbească cu deplin adevăr distinctivul caracter spiritual al individual[ului], sânt în realitate foarte rare. Ceea ce însă în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceste spirite decum li le-a împărtășit realitatea cu o generozitate rară; aceste fizionomii eterne, zic, sânt dovada cea mai concisă despre puterea simbolică a fizionomiei în genere și ele ne-nvață totodată asupra raportului dintre realitatea sensibilă și idee. Fizionomii într-adevăr însămnate, din cari să ne vorbească cu deplin adevăr distinctivul caracter spiritual al individual[ului], sânt în realitate foarte rare. Ceea ce însă în realitate {EminescuOpXIV 342} nu e decât un fenomen singuratec, un dar care întrece orce pretențiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
efigii a celei mai adânci vieți a spiritului. Și de-aceea pretențiunea ce-o facem cătră artistul dramatic ca el, întrupînd caracterele, să le formuleze astfel încît aparența lor sensibilă să fie adecuată cu ființa lor spirituală, așa încît în fizionomie să se impuie pentru fantazia noastră o legătură cu personalitatea însași. Într-acestea artistul dramatic, ca și orce creator de figuri umane, are să întreacă natura, el are să sisteze acea neputință de care bolește natura, aceea de-a putea numai rar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
masca caracteristică tipul general al acelei naționalități, ca o bază din care se ridică o deosebită direcțiune a spiritului. În Philipp, în Alba, în Don Gutierre vrem să vedem înainte-ne trăsurile fundamentale a naționalității spaniole, cu toată diferința în fizionomiile lor condiționată de patosul fiecăruia în parte. Asta nu ne va mai veni în minte la Posa, ba nici chiar la Principele statornic, pentru că patosul lor trece peste orce naționalitate deosebită și [pentru că] pentru esplicațiune noi nu suntem deloc avizați
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în minte la Posa, ba nici chiar la Principele statornic, pentru că patosul lor trece peste orce naționalitate deosebită și [pentru că] pentru esplicațiune noi nu suntem deloc avizați la spiritul poporului spaniol. Aicea actorul are să ne arate în genere o nobilă fizionomie umană, din care să ne vorbească o direcțiune îndreptată spre suprasensualism și un sublim avânt al spiritului. Problema cea mai mare pentru masca caracteristică rămâne de a da trăsurilor feței o astfel de espresiune încît în ea să se oglindească
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ne contrariază el trebuie să graveze trăsuri mari și puternice, din cari să strălucească o natură turbure și răscolită de pasiuni, însă întotdeuna o natură mare în dispozițiunea ei primitivă. Și din fața sclavilor de galere trebuie să ni vorbească o fizionomie încă umană, din cari să simțim luptele lor, durerile lor și loviturile aspre ale sorții, o fizionomie care-ar putea să ne întoarcă în noi înșine și să ni stoarcă interesul nostru pentru ele. Cu cât asemenea fizionomii ne lasă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și răscolită de pasiuni, însă întotdeuna o natură mare în dispozițiunea ei primitivă. Și din fața sclavilor de galere trebuie să ni vorbească o fizionomie încă umană, din cari să simțim luptele lor, durerile lor și loviturile aspre ale sorții, o fizionomie care-ar putea să ne întoarcă în noi înșine și să ni stoarcă interesul nostru pentru ele. Cu cât asemenea fizionomii ne lasă să presupunem și să presimțim mai multe despre ele, cu cât mai întins ni se desfășoară din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vorbească o fizionomie încă umană, din cari să simțim luptele lor, durerile lor și loviturile aspre ale sorții, o fizionomie care-ar putea să ne întoarcă în noi înșine și să ni stoarcă interesul nostru pentru ele. Cu cât asemenea fizionomii ne lasă să presupunem și să presimțim mai multe despre ele, cu cât mai întins ni se desfășoară din ele oarecum trecutul, cu-atîta sânt (formate) desemnate mai artistic. La acei criminali mari, cum e Ricard al III-lea de pildă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ne lasă să presupunem și să presimțim mai multe despre ele, cu cât mai întins ni se desfășoară din ele oarecum trecutul, cu-atîta sânt (formate) desemnate mai artistic. La acei criminali mari, cum e Ricard al III-lea de pildă, fizionomia trebuie să ne cutremure; ea trebuie să ne arate un esterior format de pasiuni demonice, din care, fermă și consistentă, să ni vorbească asigurarea că de-aicea trebuie să se dezlănțuiască puteri infernale, cari sânt decise de-a întreprinde lupta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
infernale, cari sânt decise de-a întreprinde lupta cu întreaga ordine morală a lumei. Și această o vedem așadar atârnând esențial de la concepțiunea ei ideală. {EminescuOpXIV 343} Ce se atinge de reprezentarea caracterelor istorice a căror chipuri ni sânt conservate, fizionomia lor reală ar [trebui] să-l neliniștească în genere prea puțin pe actor. El n-are să cerce a reproduce o asemănare ca-n portret, pentru că în cazurile cele mai dese el poate să dea caracterului o fizionomie din care ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ni sânt conservate, fizionomia lor reală ar [trebui] să-l neliniștească în genere prea puțin pe actor. El n-are să cerce a reproduce o asemănare ca-n portret, pentru că în cazurile cele mai dese el poate să dea caracterului o fizionomie din care ni strălucește patosul lui, și când acea fizionomie a devenit un tip general pentru figura aceea, acolo poate și actorul să încerce o asemănare de portret. ahnein "seamănă puțin cu... ", "aduce cu... " Și la caracterele istorice actorul n-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neliniștească în genere prea puțin pe actor. El n-are să cerce a reproduce o asemănare ca-n portret, pentru că în cazurile cele mai dese el poate să dea caracterului o fizionomie din care ni strălucește patosul lui, și când acea fizionomie a devenit un tip general pentru figura aceea, acolo poate și actorul să încerce o asemănare de portret. ahnein "seamănă puțin cu... ", "aduce cu... " Și la caracterele istorice actorul n-are să întrebe decât de poet. Adevărul istoriei nu-l atinge
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
observațiunilor celor mai ingenioasă și dominarea asupra vocei și gestului nu pot produce un caracter adevărat. E una și-aceeași fantazie creatoare care condiționează atât masca cât și esecutarea caracterului. Căci ea singură dă actorului energia de-a face din fizionomia lui naturală o a doua, pe care arta grimărei o esecută în acelaș sens în care esperiența și cunoașterea oamenilor dau poetului colorile lor pentru esecutarea ideei caracterului deja bine determinate în fantazia lui. Numai prin mijlocul fantaziei actorul poate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se prezintă ca primul act de dezapropiare de sine însuși în reprezentarea caracterelor, care, după cum am dezvoltat în partea generală, nu se bazează decât numai pe facultatea de-a transforma individualitatea sa spețială într-un tip creat de poet. O fizionomie mobilă, elastică, de o espresiune nu pregnant determinată, nici specifică, iată materialul propriu din care se formează veritabilele măști caracteristice. Căci cu cât e mai puțin determinată espresiunea individuală a actorului cu-atîta mai determinabilă este ea în diferitele formațiuni de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe sine însăși așa de tare în viața unui caracter încît poate în urmă să și întrupeze în realitate ființa acestui caracter. Această intensitate de intuițiune față cu o imagine caracteristică separată de actor prin care caracterul se întipărește în fizionomie și care transformă oarecum espresiunea feței, această intuițiune e zestrea specifică a marilor artiști dramatici. Prin aceasta ni se anunță îndată o natură privilegiată. Pictorul e numai atuncea un artist când poate să țină figurele create de fantazia lui c-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prezintă antiteza abstractă a acelor unilateralități judecate de noi, acelea a esactității necondiționate în costum. Costumul trebuie într-adevăr să urmeze oarecare trăsuri generale ale epocei, întru cât aceste trăsuri sânt combinate cu figuri anumite și întru cât ele aparțin fizionomiei caracteristice a epocei. Fantazia, la pronunțarea numai a numelor Ifigeniei, a lui Orest, Theseu și Iuliu Cesar, produce îndată înăuntrul ei anticitatea greacă și romană cu toate accidențele ei caracteristice, și tot astfel ea vrea să vadă figurile mișcîndu-se în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]