809 matches
-
s-a constatat existența unei regurgitări aortice de grad 2 și la 1,3% regurgitare de grad 1 (47). În ciuda unei incidențe crescute a regurgitării aortice ușoare post-TAVI, încă nu există criterii specifice de evaluare pentru regurgitarea aortică, iar mecanismele fiziopatologice sunt încă discutate. O înțelegere mai bună a mecanismelor apariției regurgitării poate conduce la ameliorarea atât a tehnicilor de implantare, cât și a design -ului protezelor, optimizând astfel prognosticul după TAVI. Tratament. Intervențiile chirurgicale valvulare aortice pentru regurgitarea aortică pură
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Camelia Diaconu, Daniel Bartoș () [Corola-publishinghouse/Science/91939_a_92434]
-
trebui căutat ceea ce este propriu din punct de vedere biochimic, hormonal etc., fiecărei psihoze, ceea ce o diferențiază și, desigur, ceea ce o apropie de altele. Numai astfel ea va putea într-adevăr progresa"134. Este de reținut, de asemenea, pentru interpretarea fiziopatologică particulară, o suită de articole referitoare la isterie, din care desprindem următorul pasaj: În ceea ce privește latura teoretică a chestiunii, am de spus următoarele: Eu nu am afirmat că istericii sunt simulanți, ci că fenomenele catalogate sub acest nume sunt realizate de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Aceste cercetări au suscitat, timp îndelungat, un șir de cercetări experimentale: intervenții chirurgicale, opoterapie etc., până în al V-lea deceniu al secolului al XX-lea. Pe parcursul acestor cercetări, deși pe plan terapeutic nu s-au obținut suficiente confirmări, sub aspect fiziopatologic, s-au stabilit unele realități așa cum demonstrează o întreagă serie de articole publicate (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11). Relații similare stabilea C. I. Parhon între tiroidă și unele psihoze. Interesante legături stabilește C. I.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
înțelegerea utilității diagnostice a testării de efort la vârstnici este esențială cunoaș - terea anumitor aspecte ale bolii coronariene legate în mod direct sau indirect de vârstă. Înaintarea în vârstă implică anumite particularități ale bolii coronariene atât din punct de vedere fiziopatologic, cât și din perspectiva indicatorilor epidemiologici la nivelul populației vârstnice. Cercetări recente implicând ultrasonografia intravasculară arată particularități ale plăcii de aterom la vârstnic, față de adultul tânăr, reprezentate printr‑o creștere a volumului membranei elastice și a volumului plăcii de aterom
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Mihai Roca () [Corola-publishinghouse/Science/91929_a_92424]
-
Comprehensiunea vizează înțelegerea individului ca Gestalt și în unicitatea sa. Acest demers acordă puțină importanță evaluării critice a convingerii intime, a evidențelor sau a teoriilor. 1. Demersurile diagnostice Abordarea medicală Abordarea medicală și boala Abordarea medicală se sprijină pe concepția fiziopatologică sau „pasteuriană” a bolii. Simptomul este un element observabil, care trimite la o problemă ascunsă al cărui martor este: boala. Aceasta înseamnă deficiența unui organ sau a unui sistem organic a cărui cauză constă în acțiunea unui factor biologic identificat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
identifice evenimentele biologice interne ce determină boala. Ipotezele explicative descriu mai ales relații de cauzalitate liniare între simptome și fiziopatologie, apoi între acestea și determinantul biologic. Ele se finalizează prin aplicarea tratamentelor validate al cărui obiectiv este fie simptomatic, fie fiziopatologic, fie, la modul ideal, etiologic, vizând eliminarea factorului etiologic. Se vorbește despre „vindecare” atunci când organul sau sistemul regăsește starea sa anterioară acțiunii factorului patogen. Efectele tratamentului ales fac obiectul unei evaluări precise pentru a-i controla eficiența. Constatarea ineficienței provoacă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
neglija consecințele bolii asupra funcționării individului, ținând cont de caracteristicile sale individuale, de modul său de viață și de contextul său existențial. Ipotezele explicative trebuie să țină cont de interacțiunile dintre diferiții factori identificați sau presupuși. Alături de tratamentele simptomatice și fiziopatologice, alte intervenții încearcă să evite, să atenueze, să modifice, să compenseze consecințele funcționale prin acțiuni de educație sanitară, de prevenție, reeducare sau reabilitare. Abordarea medicală și bolile psihopatologice In domeniul psihapatologiei, modelul medical se lovește de realitatea nesigură a tulburărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
susținerea acestei afirmații. Tabel 1.Comparație sintetică a privind abordările diagnostice Abordare medicală Abordare psihodinamică Abordare cognitiv-comportamentală Bază epistemologică Raționament experimental: discursiv, deductiv, nomotetic Raționament hermeneutic: intuitiv, interpretativ, convingere intimă Raționament experimental: discursiv, deductiv, nomotetic Model teoretic de referință Modelul fiziopatologic al bolii acute Explicație științifică a disfuncțiilor Relație de schimb între teorie și practică Modelul unui aparat psihic Ințelegerea individului în totalitatea sa (Gestalt) și în unicitatea sa Relație directă între teorie și practică Teorii privind geneza și menținerea comportamentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
etiologie) Istorică-psihogenetică Raport de cauzalitate liniar Simptome ← disfuncție a unui organ virtual (conflict intrapsihic) ← factori inconștienți Deductivă, nomologică și dispozițională Raporturi de cauzalitate retroactive, complexe și constante Comportament problemă Determinanți biologici, psihologici și sociali Tratament Mai ales unimodal (medicamente) Simptomatic, fiziopatologic sau etiologic Valoare terapeutică intrinsecă Validare empirică In mod esențial unimodal (regulă fundamentală) Conștientizarea factorilor inconștienți Valoare terapeutică intrinsecă Validare prin consensul utilizatorilor Multimodal (metode simultane sau succesive) Metodă individualizată de ajutorare a subiectului în vederea modificării unor aspecte ale funcționării
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dar și a tuturor formelor de expresie umană nescrise: opere de artă, texte populare, simboluri și mituri (Jalley, 1991). Intuiții, ipoteze... Relații între variabile. Variabile contextuale interne și externe. Comportamentul problemă. Brisset, 1973. Huber, 1993. Totalitate organizată. Diagnostic clinic. Diagnostic fiziopatologic. Diagnostic etiologic. Corelație anatomoclinică. Limitându-se la suprimarea sau la diminuarea frecvenței și/sau intensității simptomului/simptomelor. Incercând să stabilizeze sau să compenseze disfuncțiile organului sau ale sistemului bolnav. Concordanță între efectul așteptat și cel obținut. Boli cardiovasculare, metabolice, osteo-articulare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
etcmetabolice, afecțiuni hematologice, boli imune, genetice (vezi NTI acute) - nefropatia de reflux - neclasificate: nefropatia endemică balcanică, nefrita de iradiere. Morfopatologie Caracteristicile histologice sunt: inflamație cronică, atrofie tubulară, fibroză interstițială (Fig. 50, Planșa II). În evoluție poate apărea afectare glomerulară. Consecințe fiziopatologice Anomaliile structurale determină consecințe funcționale în relație cu segmentul de tub afectat predominant. De exemplu afectarea tubului distal determină acidoză și hiperkaliemie, afectarea medularei se însoțește de scăderea capacității de concentrare a urinii etc. Forme etiologice de NTI cronice 1
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
min, nitroglicerină i.v. sub controlul TA, venesecție deoarece se câștigă timpul necesar inserției unui cateter venos central și inițierii dializei, în funcție de evoluție ultrafiltrare prin hemodializă. BOALA CRONICĂ DE RINICHI Definiție, terminologie Boala cronică de rinichi (BCR) este un proces fiziopatologic complex, cu etiologie multiplă, care are drept consecință alterarea ireversibilă a structurii și funcției nefronilor. Termenul de BCR a înlocuit pe cel de insuficiență renală cronică deoarece se consideră că ar caracteriza mai bine disfuncția cronică a rinichiului. Termenul de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
fiind posibilă uneori reluarea schemei de antidiabetice anterioară. Complicațiile cronice ale diabetului zaharat Principalele complicații cronice ale diabetului zaharat sunt reprezentate de neuropatie, microangiopatie și macroangiopatie, hiperglicemia cronică fiind responsabilă de apariția și dezvoltarea acestor complicații, prin intermediul a numeroase mecanisme fiziopatologice complexe, la care se adaugă susceptibilitatea genetică. Studiile publicate în literatura de specialitate au demonstrat faptul că obținerea și menținerea echilibrului glicemic optim previne sau întârzie dezvoltarea lor. Extrem de important este atingerea țintelor glicemice la scurt timp de la diagnosticare, și
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
stâng, cât și pentru cel drept. Creșterea debitului cardiac nu mai este posibilă în această situație decât prin accelerarea frecvenței cardiace, ceea ce demonstrează relația dintre importanța tahicardiei și gravitatea evoluției. Numeroase studii au demonstrat existența unei substanțe circulante cu rol fiziopatologic de depresie miocardică în șoc; această substanță nu a fost încă izolată. Șocul septic realizează o insuficiență circulatorie distributivă datorată atât depresiei miocardice, cât și unei vasoplegii greu reactive la agenți vasoconstrictori, cu diferențieri între variate teritorii vasculare. Sunt reduse
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
a celulelor sistemului imunitar, ceea ce face ca aici să se producă mari cantități de mediatori care, deversați în circulația generală, contribuie substanțial la manifestările sistemice în sepsis. Unele teorii recente susțin rolul central al acestui mecanism de „autoîntreținere” în lanțul fiziopatologic. 8.4.6. CONSECINTE CEREBRALE Alterarea perfuziei generale și leziunile produse de substanțe cu rol de „fals neurotransmițător”, alături de acidoza metabolică și edemul cerebral, au drept consecință apariția encefalopatiei. Clinic, aceste fenomene se produc precoce și duc la alterarea stării
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
lor la întindere. Agentul traumatic acționează fie perpendicular pe țesuturi, iar leziunea rezultată este mai profundă și mai gravă, dar pe întindere mai redusă, fie tangențial când leziunea este mai întinsă dar mai puțin gravă. 12.2.3. FIZIOPATOLOGIE Fenomenele fiziopatologice ale contuziilor, care explică simptomatologia lor clinică, sunt variabile ca manifestare și strâns legate de: starea fizică a agentului traumatic agenții traumatici pot avea stări fizice diferite, ceea ce explica variabilitatea modificărilor anatomice pe care le determină: un corp solid produce
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
aceste două aspecte nu există o legătură de proporționalitate, deoarece practica a demonstrat că leziuni aparent fără importanță pot determina moartea, iar leziuni distructive întinse pot permite supraviețuiri temporare sau definitive nesperate. Ca urmare, ținând cont de aceste elemente, manifestările fiziopatologice pot fi locale și generale. 12.2.3.1. Modificări locale în contuzii Apar sub aspecte și intensități diferite: reacțiile locale minime se întâlnesc în traumatismele minore și apar sub aspectul unor reacții inflamatorii tranzitorii, strict limitate la zona traumatizată
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
fi locale și generale. 12.2.3.1. Modificări locale în contuzii Apar sub aspecte și intensități diferite: reacțiile locale minime se întâlnesc în traumatismele minore și apar sub aspectul unor reacții inflamatorii tranzitorii, strict limitate la zona traumatizată. Elementul fiziopatologic esențial este dominat de modificările vasculare. Inițial acțiunea traumatică produce o vasoconstricție locală care determina paloarea zonei, urmată la scurt timp de o vasodilatație compensatorie, care modifică aspectul clinic: zona devine mai congestivă și proeminentă ca urmare a unui edem
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
acid lactic, acid piruvic) ce determină acidoză metabolică, precum și eliberarea de substanțe cu acțiune vasoplegică (histamina, serotonina, bradikinina, etc.), care vor modifica tonusul și permeabilitatea capilară cu instalarea edemului. Acesta este intens, precoce, dar reversibil. la nivelul extremității cefalice, modificările fiziopatologice rezultă din transferul de energie cinetică asupra craniului și conținutului intracranian (creier, meninge, vase, L.C.R.) care reacționează funcțional și lezional. Efectul traumatic rezultă ca urmare a însumării efectelor factorilor fizici care acționează și a factorilor biologici care recepționează. Din punct
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
transferul de energie cinetică asupra craniului și conținutului intracranian (creier, meninge, vase, L.C.R.) care reacționează funcțional și lezional. Efectul traumatic rezultă ca urmare a însumării efectelor factorilor fizici care acționează și a factorilor biologici care recepționează. Din punct de vedere fiziopatologic efectele traumatice au un caracter dinamic (evolutiv) și ca urmare evaluarea lor este retrospectivă. Indiferent de mecanismul de producere a contuziilor direct sau indirect acțiunea traumatismului determină tulburări funcționale și lezionale, mai ales asupra conținutului cranian. Fenomenele contuzive, comoționale, sau
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
gâtului sunt mai rare ca cele deschise; explicația este dată de situația anatomică a acestui segment. Regiunea este apărată împotriva loviturilor de proeminența capului și toracelui. Leziunile au același aspect ca și contuziile altor regiuni, iar din punct de vedere fiziopatologic consecințele pot fi grave ca urmare a prezenței zonelor reflexogene prelaringiene, pretraheale și sinocarotidiene, moartea producându-se înainte ca tratamentul chirurgical să se poată efectua. traumatismele toracelui determină modificări morfofuncționale de intensitate și gravitate variabilă în funcție de amploarea traumatismului. În formele
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
situația topografică a organelor abdominale, de prezența organelor cavitare, de starea de plenitudine a acestora, de starea peretelui abdominal (relaxare sau contractură), de presiunea intraabdominală, etc. Ca urmare mecanismele de producere sunt multiple și complexe: zdrobiri, explozii, smulgere (contralovitura). Consecințele fiziopatologice sunt variabile și se pot prezenta sub formă de: 1. sindrom hemoragic consecutiv rupturii unui organ parenchimatos sau de vase mezenterice și a cărui gravitate este în funcție de: cantitatea de sânge pierdută în peritoneu manifestată clinic prin semne de hemoragie internă
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
urmare a traumatismului și ischemiei. (vezi sindromul de strivire). O atenție deosebită se acordă insuficienței renale acute, care însoțește stările de șoc, din contuziile grave și care apare de regulă atunci când resuscitarea este tardivă sau inadecvată. Din punct de vedere fiziopatologic, factorii încriminați în etiologia sindromului sunt: hipotensiunea, depozitarea renală de mioglobină, tulburările circulatorii renale și tulburările de coagulare. Studiile și observațiile clinice nu au putut demonstra un factorul determinant; se pare că este o asociere de factori care se manifestă
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
CONTUZIILE PROFUNDE Sunt produse de traumatisme violente, când agentul vulnerant acționează perpendicular pe organism și determină leziuni multiple: musculare, vasculare, nervoase și a organelor profunde. Aspectele clinice sunt polimorfe și în funcție de importanța distrucțiilor locale se însoțesc sau nu de modificări fiziopatologice generale. Cea mai gravă contuzie profundă a fost descrisă de Bywaters în 1941 sub denumirea de Crush Syndrom . 12.2.7.1. Sindromul de strivire (Crush Syndrom) Reprezintă ansamblul modificărilor locale și generale determinate de compresiunea prelungită a maselor musculare
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
mai repede și devine mai rezistentă la tensiune. Explicația acestui fenomen ar fi determinată de prezența unui factor care stimulează procesele de reparare în interiorul și în jurul plăgii, astfel că noua incizie este un stimul. 12.3.4. FIZIOPATOLOGIA PLAGILOR Manifestările fiziopatologice ale plăgilor sunt asemănătoare tuturor traumatismelor în general, dar prezintă unele particularități legate de existența și importanța soluției de continuitate, de mărimea hemoragiei ca și de pericolul infecției. Tulburările fiziopatologice sunt cu atât mai ample cu cât sunt interesate organe
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]