3,170 matches
-
în zori, Care îmi legănau copilăria, Triluri de privighetori, Și mă cuprinde nostalgia. Îmi plimb picioarele prin rouă, Prin miriștea de rădăcini, Aducându-mi o mireasmă nouă, Izvorâtă din florile de crini. Revin la cântecele din noapte, Cântate de tinerii flăcăi, Ca alinătoare șoapte, Venite din ale satului văi. Referință Bibliografică: REVIN! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1594, Anul V, 13 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
REVIN! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352118_a_353447]
-
făcut cu halatul de lucru că are pe spate o mulțime de găuri!? Am bănuit imediat cauza! Acidului stropit din acumulator în multiplele hopuri din drumul Vașcăului. A doua zi sunt luat la întrebări de șeful meu și de un flăcău de la partid care mă interoga unde este tovul activist cu pricina. Am povestit sincer, cu mâna pe inimă, tot ceea ce s-a întâmplat și cum a luat sfârșit călătoria cu motocicleta BMW. Ba am dat informații și cu ce mijloace
SARCINA DE PARTID de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352215_a_353544]
-
or însura, fete s-or mărita, iar traiul bătrânilor va fi tot mai greu. Un ritual străvechi este “Iordănitul”, când feciori colindă, pe fete iordănesc. Cântând “Iordanul” ca popa cu botezul, pe toți din casă, cu Aghiasmă îi stropesc. Sau flăcăi și fete la fântâni se-adună. Din găleata plină cu apă se stropesc în timp ce urare străveche îngână. Apoi către seară, la horă dănțuiesc. Cei botezați Ion, trăiesc aventură când prietenii le fac baie-n apă rece. Cine vrea să scape
TRADIȚII SACRE ȘI MITICE DE BOBOTEAZĂ ȘI SFÂNTUL ION de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352213_a_353542]
-
pe care o va ține minte toată viața, pentru că atunci s-au legat cei doi tineri, prin firele freatice ale iubirii. Poate că tinerii din ziua de azi nu mai dau importanță unor astfel de momente din viața rurală, când flăcăii și fetele ieșeau pentru prima dată în sat, la horă, fiind socotiți, de atunci înainte în rândul adulților. E ca un certificat de maturitate. Dar aceste clipe rămân înscrise cu pană de aur în cuibul inimii și ies din când
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
iubitoare de arta cuvântului, așa cum sunt și ei. Nu mi-a fost încă dat, dar sunt sigur că dacă m-as număra printre participanții la o sindrofie literară în casa lui,... l-aș auzi recitând cu voce de bariton: « Venisem flăcău de pe Crișuri/ Cu sufletu-n trei învelișuri:/ De jale, de dor... de libertate’(sau poate de literatură) ! » Și asta pentru că este nu doar un talentat și harnic cronicar literar, cunoscător și păstrător al limbii străbune, ci și un luptător și
DEDICATIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355901_a_357230]
-
a doua zi de Paști, la Înălțare și când era bal la Cabinet sau horă în sat cânta banda, (Orchestă de suflători și duba-tobă) din Chilișeni. Și mai cânta muzica la îmormântare, la oamenii cu dare de mână și la flăcăii și fetele care mureau înainte să nuntească. Mamei îi plăcea să danseze, tata era de lemn Tănase. Era prezentă oriunde cânta banda și ne ruga să-i tocmim banda și ei, când o muri. Asta să-i fie ultima ei
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
desfătare a mușcăturii din mărul discordiei, la miracolul gurii căscate în așteptarea unei pere mălăiețe, în contemplarea nobleței din aurul gutuii și, o!, da!, în dulcea amețeală din boabele de struguri ce saltă arcușul pe coarda întinsă și trezește dorul flăcăului de-o hârjoană printr-o claie de fân cu o Ileană bălaie a cărei singură zestre sunt cei mai minunați șapte ani de acasă... poți să cauți în toate cărțile lumii, dar nu vei găsi nicio asemănare între cele două
MIROASE A TOAMNĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355014_a_356343]
-
rachiu cu care o să-și ostoiască pofta de mâncare. - Văleu, mamă, ce moale-i glodu' pi uliță!. Mai bine era dacă legam boii la sanie ... Aș ajunge mai repede la stână, își dă cu părerea copilul cel răsărit, aproape un flăcău. -Ți-o rămas gându' la omăt, Ioane! Mai bine ia sama să nu te tragă boii-n șanț, îi strigă mamă-sa, cu oarece îngrijorare. Și, domol, în pasul dobitoacelor, carul urmărit de departe de mama-Catrina dispăru după Cotu' Popii. Nică
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
de la o trântă din copilărie, își vedea de treaba lui. . Unii spun că ciobanul ăsta vrednic e morocănos de câteva luni în urmă, de când l-au adus soldații în sicriu, de la Mărășești, pe fiu-său cel mare. O mândrețe de flăcău ... Și-a smuls părul din cap mamă-sa, de jale. Cu chiu cu vai, Ion a' lui Nică Ionașcu se apropia de stâna lui tată-său. Așezat pe brațul de paie din coșul căruței, stropit din cap până-n picioare de
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
tem ca domnii !... De-atâta trebi adorm buștean și la soroc visez muiere... Cârlanu ăsta de Țică mai fuge noaptea într-ascuns, pă nu știu unde. Mă pomen' cu el în zori și-apoi doarme-n chicere cât îi zâua de mare... Flăcău-i frumos și iubeț, ca un Dragobete. - Dragobetele era unul din feciorii Babei Dochia, care și-a dus pașii după soața lui, trimsă de soacră să-i culeagă fragi, în toiul iernii. Pe munte, cei doi îndrăgostiți au murit înghețați
DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355434_a_356763]
-
Smărăndița mă băga în boală Când ne plimbam pe-aleea cu castanii. Timpul s-a scurs ca apele prin văi, Și-a tot crescut frumoasa Smărăndiță, Are și ea, la rându-i, o fetiță Și lângă ea, mai are trei flăcăi. Aș mai putea s-o scriu și-acum, știu bine, Dar Smărăndița nu mai e fetiță Și nu mai e de mult la grădiniță, Chiar dacă azi, ea e tot lângă mine ! Referință Bibliografică: Poezie nescrisă ... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN
POEZIE NESCRISĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356803_a_358132]
-
fîntînă și îi spunea povești vesele, burtica femeii prinsese contur și, uneori, în glumă, îi zicea că băiatul lui va fi mai deștept decît fata ei, și amîndoi la fel de frumoși ca mămica, cu toate că nici el nu fusese urît cînd era flăcău și nici acuma nu era de lepădat, mai ales că îl înzestrase natura cu o sculă după care mai oftau și acuma vădanele alea la care umbla el ca un căpiat pînă să-i fi dărîmat ei gardul porcul lui
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
din FLUIERUL piciorului sau din GURA sobei...Dar ce culme ar fi să pui o cojoacă țărănească pe UMERII dealului, să tunzi PĂRUL din livadă, să vorbești o LIMBĂ de pământ,să mănânci MĂRUL discordiei sau MĂRUL lui Adam? Niciun flăcău nu s-ar însura cu FATA morgana,să-și facă și el, ca omul, o FAMILIE de cuvinte.Doamne ferește să auzi că un țăran ar vrea să are um CÂMP magnetic,sau să-și aprindă becul din dormitor la un
CE NOROC! de JANET NICĂ în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356992_a_358321]
-
ei se dădură lângă gard și-și scoseseră puțele lor mici să urineze. N-aveau pantaloni, erau îmbrăcați în cămăși albe, largi, probabil din ciolofibră sau din americă, care le-atârnau până la călcâie. -Bă, veni un vecin la mine, un flăcău făcut războiul, care trăsese cu coada ochiului în căruță, ia privește și tu ce-i în șușleț! Mă dădui mai aproape de căruță și privii pe sub coada ochiului. -E o fată, zise ăla, să fiu al dracului dac-am mai văzut
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
bunica necăjită ... Încerca, la loc, să-l pună Cu puțină cocă moale; N-avea sărmana parale, Dar spunea cu vorbă bună: “Să vă ieie, maică, vântul, Că astâmpăr nu aveți! Fete sunteți, ori băieți? Că nu v-ajunge pământul ... Tu, flăcău,... mare rușine! Să tot bați mingea-n uliță; N-ai să mai poftești halviță, Ai să te rogi mult și bine! ... ” Unde-i casa, stradă veche, Și magnoliile-nflorite ... Prin grădină răspândite; Pe unde făceam pereche Cu-a mea dragă
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
Lasă-l în pace, Agentule, că-i boală care se ia! Interveni Procuroru' în scopul protejării somnului bătrânului Marmy. I se adresa cu „Agentule” din prima zi când îl întâlnise, tot aici, cu vreo trei-patru ani în urmă. „Ce-nvârți, flăcău?”, îl întrebase el atunci, nu că ar fi vrut să știe neapărat, ci doar ca să dea un punct de pornire conversației. „Îs agent de vânzări la ... ”, încercase Milică să dea un răspuns mai detaliat, dar n-apucase, întrucât Procuroru' îl
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
după zece moșneanul Ion avea printe multul de copchii și o Mărie haiducoasă care străbătea pustietatea de coclauri în goana calului cu țolic mocănesc pe picioare și fereală de spaime pândă. Curăția și vrednicia fetei a avut parte de un flăcău chipeș cu care a ridicat o casă mare și-a împlinit-o cu șase copii. Cerul în devreme a luat pe tânăr și draga lui n-a vrut ca să mai știe de un alt bărbat în toată viața ei. Țața
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (III) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355727_a_357056]
-
aceste clipe. Curios. Așa era și atunci când a cunoscut-o în parc, pe bancă. Zâmbea tot timpul. Stătea cu mâinile împreunate în poala rochiei... parcă aștepta buchetul de flori pe care el l-a cumpărat de la țigăncușa aia hamțușcă... " Ia, flăcăule, florile astea și pune-le în brațele fătucii ăsteia frumoase, că asta ți-i partea, nu te zgârci!" Căzu în genunchi, cu obrajii în poala femeii. În timp ce fata pregătea cafeaua, bărbatul, ca-ntr-o rugăciune, săruta picioarele soției, iar cu
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356150_a_357479]
-
ajunse în mijlocul celei mai mari păduri care îi fusese ei dat vreodată să vadă. Îl ascunse pe fratele ei într-o peșteră adâncă și se înfățișă la palatul acelui rege care avea în stăpânire toate pădurile, îmbrăcată în straie de flăcău și cerând să slujească pe lângă oștenii din palat. Plăcându-i tare înfățișarea și vocea noului venit, Marele Sfetnic al Regelui Pădurilor hotărî să-i dea acestuia treburi prin sala tronului, acolo unde multe erau de trebuință și orice servitor trebuia
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
-i tare înfățișarea și vocea noului venit, Marele Sfetnic al Regelui Pădurilor hotărî să-i dea acestuia treburi prin sala tronului, acolo unde multe erau de trebuință și orice servitor trebuia să fie plăcut vederii regelui. Nimic de zis, noul flăcău își vedea bine de treburi, nu trândăvea, dar Marele Sfetnic observă mai multe ciudățenii ale acestuia. De pildă, punea o grămadă de întrebări despre vrăjitoarele regelui, despre locul în care se adunau acestea, iar atunci când strângea masa regelui, făcea ce
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
omul regelui la ce ar putea avea de ascuns noul servitor și, pentru că nu află de unul singur răspuns, hotărî să îl urmărească. Zis și făcut. În seara următoare, așteptă ca regele să termine masa și se luă pe urmele flăcăului. Vezi, însă, că acesta era tare iute de picior și nu trecu mult până ce Marele Sfetnic îi pierdu urma prin pădurea întunecoasă. Încercă și a doua și a treia zi, dar fără izbândă. - Ce te macină, Mare Sfetnic, îl întrebă
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
Mare Sfetnic, îl întrebă într-o seară Regele Pădurilor, că văd că nici de mâncare nu-ți arde și nici la băut nu te înghesui? Marele Sfetnic nu căută să se ascundă de rege. Îi povesti de îndată despre noul flăcău și despre neputința de a-i afla secretul. Regele rămase o clipă pe gânduri și, devenind și el curios peste măsură, hotărî să trimită un oștean pe urma hoțului de bucate. Nici oșteanul nu făcu mai mult decât sfetnicul și
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
pe urma hoțului de bucate. Nici oșteanul nu făcu mai mult decât sfetnicul și regele mai trimise trei oșteni în seara următoare să-l urmărească. Nici aceștia nu se dovediră mai vrednici așa încât, regele hotărî să îl întrebe direct pe flăcău de ce fura mâncare și unde se ducea în fiecare seară. - N-am făcut nimic rău, Măria-Ta, îi răspunse acesta cu privirile în pământ, nu mi s-a spus că nu am voie să iau resturile de bucate care se
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
tânărul dădea dovadă dar mai mult ațâțat de faptul că nu putea afla ce secrete se ascundeau sub chipul drăgălaș al acestuia, regele nu mai rămase mult pe gânduri și îl urmări de unul singur, pas cu pas. Dovedind chibzuință, flăcăul nu ieși din palat vreme de trei zile și își schimbă obiceiul de a aduna resturile de la masă, culegând de-acum doar ceea ce se arunca de la bucătărie. Răbdarea regelui fu în cele din urmă răsplătită cu vârf și îndesat. În
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
acum doar ceea ce se arunca de la bucătărie. Răbdarea regelui fu în cele din urmă răsplătită cu vârf și îndesat. În a patra noapte, când toată suflarea din palat părea să fi încremenit în mrejele somnului, stăpânul pădurilor îl auzi pe flăcău ieșind din odaia lui și îi zări umbra aruncată de razele lunii pe zidul exterior al palatului. Furișându-se ca o umbră printre copaci, regele îl urmări pe slujitorul său până în apropierea unei peșteri despre existența căreia el unul nu
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]