1,376 matches
-
să-ți povestesc necazul cu acel imbecil paroh...!” Tony Pavone avea emoții bine Întemeiate. Cunoștea prea bine faptul: atunci când un obiectiv se află În atenția trepădușilor anumitor organe de partid ori ale guvernului, situația era delicată. Lingăii blidelor, din orice fleac de nimic făceau mare tărăboi cu scopul de-a dovedi superiorilor vigilența lor. Acești indivizi aveau dreptul de viață ori moarte a acelui nefericit căzut În disgrație, efectiv, nu mai avea cine să te salveze de-a fi trimes la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
telefon favoare ce-i fu refuzată amenințător. “Atâta timp cât ești În cercetări penale, nu ai voie să contactezi pe nimeni...! Răspunde la Întrebare ori vrei să pierdem toată noaptea cu tine...!?” - se rățoi primul milițian. “Tony Pavone răspunse forțat. “Dacă pentru fleacul acesta mă țineți În tensiune de azi dimineață fiind oprit chiar să-mi cumpăr o bucată de pâine ei bine, pierdeți timpul...! Pot vedea delegația emisă de instituția mea pentru a merge În Bază și a ridica materiale...?” “A fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un copil mort. A fost prima și, totodată, ultima ei naștere (ca mamă). Avea 22 de ani și era măritată cu aromânul tembel Costa Garofil din localitatea constănțeană Cobadin. De moartea ei se fac vinovați soacră-sa (care aprecia ca fleacuri umflăturile surorii mele, nelăsând-o să meargă la medic pe parcursul sarcinii) și medicul aromân (impostor, indolent și criminal) Tănase Mitrenca (stabilit, apoi, În Germania ca să agonisească avere și mai mare). Dacă au existat (iartă-mi, Doamne, de-i greșit acest
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
care, sublimi-imbecili, își legănau fetele în întunericul plin de lumini colorate al sălii de discotecă! Aș fi vrut atât de mult să fiu și eu acolo, cu o fată lăsîndu-și capul cu păr parfumat pe umărul meu, să ne șoptim fleacuri în timp ce ne legănam îmbrățișați, să-i sărut lobul urechii cu cercel scânteietor, să-i simt cu palmele pielea caldă a mijlocului, catifelată de stratul moale de dedesubt... Mă complăceam în cea mai ieftină melodramă până când, deodată, îmi luam seama, și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dulcege, totuși cu ceva amar în ele - tristețea creolă a întîlnirilor și despărțirilor. Fetele și băieții care se iubeau în câte o tabără știau de la-nceput că nu va dura, că vor rămâne un mic nume într-o cutiuță cu fleacuri a minții celuilalt. Schimbau adrese și telefoane, dar foarte rar se mai căutau, și chiar dacă o făceau își dădeau repede seama că farmecul se destrămase și că tabăra unde se petrecuse legătura lor avea să rămână o lume rotundă ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
între care petrecerile cu femei blonde, atitudinile homoerotice (ale lui Halford, homosexual mărturisit), voința de a sparge legea (strâmbă, evident), jaful înarmat asupra băncii, cheful după ora admisă, întrecerea cu mașini tunate, hoinăreala fără țintă etc. etc. Dar nu pentru fleacurile astea iubim noi Judas Priest, zic eu, parafrazând un autor celebru... Ca să alcătuiesc textul de față, am reascultat în întregime discografia Judas Priest, de la cap la ultima apariție (Nostradamus, piesa titlu a noului album). Evoluția este vizibilă. Mai precis, explicită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
să ai un pop-star în staff-ul politic (sau în familieă o necesitate, să iei masa cu posesorul unui trecut deocheat chestie de prestigiu & PR. Eroii decrepiți își mențin alura prin operații estetice, angajează profesioniști pentru pieptănat cățelul, cheltuiesc pe fleacuri sume ce-ar scăpa de inaniție județe vasluiețe. Ce se întâmplă după 2000 arată că revolta a ajuns regulă, blugii uniformă, pletele stil, vânzările password. Rebelii sunt etaloanele unei lumi fără etaloane. Totul predefinit, prefabricat, premeditat. A frecventa spectacole de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
ce să creadă despre mai toate câte erau pe lume. Soții Pringsheim erau incredibil de rafinați și de bogați și de intelectuali și spuneau lucruri deștepte, numai că se certau tot timpul și se luau unul de altul pentru orice fleac și, ca să fim sinceri, erau complet cu capul în nori și n-aveau nici cea mai mică idee despre igienă. Gaskell se ducea la toaletă și nu-și spăla mâinile după ce-o folosea și numai Dumnezeu știe când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
duseseră aproape toți acasă, pe la nouă și ceva seara, am mers cu Luci în spatele blocului și ne-am suit în castanul bătrân în scorbura căruia găsiserăm ascuțitorile. Am mai stat vreun sfert de oră comentând cele întîmplate - venirea negustorului de fleacuri - și privind tot timpul, la lumina palidă a neonului din curtea morii, cesulețele noastre de tablă aurie. Luci tocmai începuse încă una din poveștile lui cu cai îmbrăcați în fireturi, când l-am văzut pe Mendebil ieșind încet, sfios, din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dreaptă, nu era nici un fel de halucinație. Sânt și acum absolut convins că, mai multe seri la rând, am comunicat. Important era să fie lună și să privesc înspre locuința ei. Atunci auzeam lămurit: Andrei, tu ești? și apoi discutam fleacuri vreo jumătate de oră. Școala lâncezea, era sfârșit de an; și elevii, și profesorii erau mai mult decât epuizați, plictisiți. Sindili, grecoteiul, aducea magnetofonul și, în fundul clasei, ne strângeam la povești. A doua zi după serbarea de sfârșit de an
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poezie o profesiune, ci tocmai expresia și refugiul acestei incapacități." Iată ceva, în sfârșit, în măsură să-ți dea speranțe." Acum, firește, îmi vine să râd de maniera asta estetizantă pe care-o foloseam pe atunci în scris pentru orice fleac. Trăsăturile Ginei și ale mediului ei apar în această pagină de jurnal de două ori deformate: din cauza acestui manierism livresc și din motivele psihologice cunoscute, adică din cauza aversiunii mele pentru orice fată, a nevoii mele de protecție împotriva agresiunii erotice
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
neobiectuală, mai curând un câmp de forțe care-mi ordona lumea interioară, într-un fel o uitasem, zicând mereu, fără gând și fără sunet, ea, pe Gina nostimă și rânjită, o fetiță printre alte fetițe dintr-a douăsprezecea. Am discutat fleacuri, în fiecare pauză, iar după ora a doua ne-am mutat din nou în aceeași bancă. În timpul orei de istorie ne-am apucat să scriem versuri, "un vers tu, unul eu", cum făceam în vremurile bune, și ne-am amuzat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe la ea? Că nu purta niciodată cravată? Că, bineînțeles, visa noaptea numai detalii de teascuri hidraulice și conducte vidate necesare fabricilor de ulei? Că avea câțiva colegi cu care vinerea juca bridge, destul de prost, ce-i drept? Toate acestea sânt fleacuri. Într-o dimineață din acea primăvară, înainte de-a pleca la serviciu, Emil Popescu se duse în spatele blocului să-și mai vadă o dată mașina. Cu o seară înainte băuse la ziua unui prieten niște Cabernet albanez care-i făcuse rău
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oboseli care îmi dădea ghes să mă culc chiar acolo, pe scară. Un domn. Do-oomn. Ce cuvânt mai e și ăsta? Un nobil - da, e de înțeles și e mai convingător. Dar un domn - asta ce să mai fie? -, un fleac, acolo. Am deschis ușa, am străbătut coridorul sărăcăciosului nostru apartament și, dornic să mă întind cât mai repede pe divan, m-am dus direct în cameră. Aici se făcuse deja curățenie, dar, în lumina vie a verii, totul părea prăfuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai harnic, că nici eu n-am murit încă. Când Zander închise ușa în urma lui, cu mișcări stranii și cu o precauție plină de spaimă, l-am întrebat pe Mik ce s-a întâmplat și unde se duc cu toții. - Ei, fleacuri, răspunse el (vorbea și el într-un mod straniu, printre dinți), după primele prize, se strică stomacul, dar trece, și după aceea nu mai apare. Tu nu poți păți asta, adăugă el liniștitor trăgând cu urechea la ușă. - Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
era că această viziune jignea acel teritoriu luminos, gingaș și pur pe care nici ultimul ticălos nu l-ar putea jigni în mod sincer și liniștit: am numit sufletul omenesc. Cum se întâmplă adesea, întrebarea a fost provocată de un fleac. La început, n-am sesizat nimic deosebit. Ce poate fi deosebit în faptul că sub acțiunea cocainei trăiești sentimente înalte și nobile (o iubire isterică pentru oameni, o bunătate anormală etc.), iar după ce acțiunea cocainei încetează, pun stăpânire pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
„Boca-boca, boca-boc, Faceți-mi o țâr-de loc. Am scăpat de Baiazid Și-acum vreau s-o țâp pă zid. Pentru mine e un fleac, Am suit și pe Feleac. Nu cătați că-s cât un ciot, Pot mai multe decât pot”. A făcut pe loc un salt, Dară a căzut în fund Și a cugetat profund: „Zidul ăsta-i prea înalt!...”
La Boc by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84179_a_85504]
-
personajele se pregătesc pentru moarte, în special Sandu. Autorul este un practicant al doctrinei cadavrului viu, G. Călinescu obervând că Bombonel, unul din personajele secundare ale romanului O moarte care nu dovedește nimic, are un portret de tip proustian: „Acest <<fleac>> purta în el o tragedie autentică. Inima lui mică, probabil grațioasă și parfumată, bătea capricios, mai tare și mai încet, amenințând la fiecare moment să se oprească de tot. Părea imposibil ca fluturatecul de Bombonel să aibă ascuns în el
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cea de ciobănesc german, prin arșiță, nu departe de umbra cea întremătoare a unui gutui care dă direct în stradă, încărcat de fructe ce abia la vremea brumelor târzii își vor arăta toate cele. Doar lucruri nesemnificative, doar nimicuri, doar fleacuri. Către acestea mă trage ața, chit că, iată, multe se petrec pe scena politicii. Stolojan va accepta candidatura la prezidențiale, Isărescu nu vrea cu țărăniștii, așa cel puțin îmi pare a fi acu, la această însemnată oră politologică și editorialistică
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
bine ritmată a dansurilor folclorice naționale. Degrabă mi-am revenit din indistinctul existențial în care căzusem precum tatăl acela de prin povestirile lui Bruno Schulz care, la ore asemănătoare și în aceleași griuri existențiale, se metamorfoza în te miri ce fleacuri de prin odaie. Și cum spun, pe dată mi-am revenit, pe dată cu atenție am privit cum se uita galeș la mine balerina din dosul buchetelor de roze, pe urmă o domniță ca de la Casa de cultură a studenților
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
lejer în vreme, autorii, cărțile în care ți-ai fixat fericirea teribilă a lecturii, paginile fermecate, ferecate în însemnări rapide, indescifrabile, totul îți procură, la recitire, o bucurie liniștitoare, sedantă, mereu și mereu adăugită de noi descoperiri, de chichițe, de fleacuri, de bagatele, de cioace, de amănunte ce te fac să exclami cu gura până la urechi, cu urechile până la ceafă, cu ceafa până la noada curului etc. Uite, dom’le!, cum de nu am observat până acum că Mâșkin, cercetând locuința din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
vin polițiștii, și un martor. Din Suedia am plecat în Franța. Acolo iar am câștigat țapăn. Câteva luni am stat pe Coasta de Azur. Bani de bani! Toată lumea juca. Era o distracție. Pentru ei, o sută-două de dolari erau un fleac, dar la noi erau bani mulți. Am învățat cuvintele în franceză pentru năzbâtie. M-a învățat un copil. Ei voiau să mă păcălească pe mine, eu pe ei. Și ieșea ca mine. Cel mai tare puneau botul negrii. Veneau niște
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și Aurica ședeau îngrijorate în juru-i, îmbărbătîndu-l: - Dar n-ai nimic, omul lui Dumnezeu, de unde ți-a maivenit și asta? - Așa spui dumneata, se căina Titi, dar eu știu că sufăr de inimă. Uite, mă doare aici. - Unde te doare? Fleacuri! făcea Aglae, expertă, punând mâna pe locul arătat de Titi. - Și tata suferă de inimă. Familia noastră toată a suferit. - Ăsta ți-a vârât în cap prostiile, arătă Aglae cu disprețcătre Simion. El, bolnav de inimă! Mănâncă toată ziua ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de toate năzbâtiile. Felix ar fi râs în altă împrejurare de plânsul așa de naiv invidios al Aurichii. Îl împietrise însă știrea logodnei Otiliei, pe care o credea adevărată. Comunicând Otiliei scena din casa Aglaei, aceasta zâmbi dând din umeri. - Fleacuri de-ale lor. Nu e nimic adevărat. Dar poți să-ți faci o idee de ura lor. În curând, sunt sigură, o să te vâre și pe tine în chestiune. Curând după aceasta, feciorul anunță lui Pascalopol pe domnul Stănică Rațiu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu ești dumneata prost, nu te văz eu? (Stănică făcu iar cu ochiul lui Felix, căruia îi ardeau obrajii de ciudă.) Dar ce are Otilia aici? (Stănică îi scotocea acum prin sertare.) Ce de inele, ce de cercei, batiste fine, fleacuri scumpe, Pascalopol să trăiască... Cu Otilia, dacă ai bani, bine, dacă nu, te plantează. (Stănică începu să coboare scările, condus strâns de Felix, care se temea să nu ia ceva din casă; ajunși în odaia cu masa de joc, începu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]