1,339 matches
-
la spate... Rochia foarte scurtă, care îi dezvelea genunchii mici, strânși în ciorapii fumurii, de mătase. Vorbea ca și când de pe-atunci cunoscuse suferința. Nu, era încă prea devreme, prea devreme și pentru ea : escapadele lui Alexandru, renumele lui de coureur, fleacuri... Mai avea cincisprezece ani buni până să știe ce-i spaima, ce-i singurătatea, ce-i sărăcia, ce-i închisoarea, ce-s umilințele... Știu și eu... răspunsese Muti în șoaptă. Răspunsul ei obișnuit, când se gândea la altceva. Era cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
abilă, astfel încât mă voi simți ambarasat, negând că aș ști mai mult decât știe toată lumea, îmi pare rău, domnule Ialomițeanu, nu am știre de așa ceva... Privindu-i ochii inocenți, voi fi exagerat de jenat și, ca totdeauna când ascund orișice fleac, îmi va părea că celălalt îmi citește adevărul pe buze. Totuși, va insista amicul, să fie adevărat că Brătianu pregătește guvern de uniune națională, nu doar cu Take Ionescu, ci și cu Marghiloman ? Simțindu-mă presat, voi recurge la o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a face cu el. Nu era însă decât o atracție foarte slabă și la care, dacă nu ar fi fost argumentele sentimentale și pozitive de mai înainte, aș fi renunțat foarte ușor. A merge mai departe pe drumul analizei acestor fleacuri îmi pare cu adevărat un nonsens. Respectivul domn nu se afla în birou, dar, lăsându-mi numele, am primit extrem de repede telefonul lui. S-a repezit să se scuze pentru acest lung răstimp etc., invocând mulțimea trebilor ce l-au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acum tot noi trimitem, pune doctoriile, apoi orișice reparație - un pantof, o haină, o cumpărătură... Pe urmă obligațiile, pentru că nicăieri nu intri fără o floare, o atenție, o bomboană... Ei nu, madam Delcă, nu, să nu ți se pară un fleac : orice vizită te duce spre cincizeci de lei ! Sigur, îi dăm cu plăcere, pentru cei apropiați dai cu plăcere, dar vezi ! Se adună ! Una peste alta, se adună ! Dar, à propos ! Dacă tot ai făcut drumul pân-aici, să-ți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am să-l aștept până în ultima clipă, dar dacă nu, va trebui să merg singură ! Imposibil să absentăm amândoi ! Va trebui să merg singură, ceea ce, dragă Vica, îți mărturisesc că nu-mi convine ! Pentru că știi cum este lumea : interpretează orice fleac ! — Eee, gura lumii cine-o astupă ! Ale lumii să le pui toate-n ciur și să le așezi sub cur... Da știi ce, Ivona dragă, știi ce ? Acu du-te dincolo și bea-ți cafeaua și lasă-mă să spăl
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scurt, de student. Sau spre Adina, cu trei rînduri mai jos, În poza tre murătoare, care În acea clipă era Însărcinată În cinci luni - o vitejie halucinantă, de care se făcea responsabil Gică, colegul tău de bancă. Sau spre alte fleacuri care dădeau culoare și adîncime vieților voastre - sub coaja socială netedă și egală, pe toată Întinderea ei. Vă adăposteați de viitor Într-un prezent pe care măcar Îl cunoșteați, puteați, de bine, de rău, să vă faceți o viață În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Rareș? Ce-ai de spus? Ai văzut?... Pământul era al lui conu' Iancu, dar acum e al lui moș Ion. Statul l-a împroprietărit! Iar moș Ion încearcă cu dinții rezistența bobului de grâu. Asta face, nu se ocupă de fleacuri, înțelegi ce vreau să spun... Nu merita lucrarea asta premiul întâi? Vreau s-aud de la tine, Rareș. Merita sau nu? Ai vreun răspuns, Rareș?... Ai vrut să nu faci rău și uite ce-a ieșit! Ai strivit cu piciorul un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a desmembra cromatica grupului cu inepțiile mele bioenergetice de numai un milion am dat să ies pe ușă, acțiune împiedecată de un nou grup tineresc pavoazat domestic cu plapume, perne și saltele. Dumneata ce dorești? M-a întrebat Savantul. Un fleac. O nimica toată. Un sfat despre acțiunea undelor Alpha prin intermediul cristalelor... Îmi pare rău, a replicat Savantul, dar acum mă ocup de cazarea studenților, de cantină, de burse, de fericirea acestor vlăstare ! Și a izbucnit într-un plâns sincer, bărbătesc
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de scuze și de iertare. Preferam să se creadă despre mine lucruri neadevărate decât să mă explic ori să mă apăr. Asta a dus, dealtfel, și la ruptura cu femeia de care v-am vorbit. Cearta a pornit dintr-un fleac. Auzise povestea de la frizerie într-o variantă ironică, în care eu jucam rolul unui Don Quijote scrântit la minte și m-a sfătuit s-o las baltă cu investigațiile pe această temă. Lumea comenta răutăcios interesul pe care-l arătam unei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
voce" am zis. Mi-a răspuns pe un ton, brusc, uscat: "Lasă, poate altădată". Era evident că nu-i făcea plăcere. Evita. De aceea nu l-am mai întrebat nimic. Apoi am început să-i povestesc eu tot felul de fleacuri. Îl amuzau grozav. Pe mine mă sâcâia însă din ce în ce mai mult întrebarea: de ce nu vrea să ne cunoaștem? Crezi că vom discuta astfel toată viața la telefon?" l-am tachinat într-o zi. Și iarăși m-am lovit de tonul uscat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
scurt, dar sânt convins că unui judecător adevărat nu i-ar fi răspuns altfel. ― Și ce vorbeați la telefon? ― Diverse... Simțind, probabil, că mă pregăteam s-o întreb ce însemna "diverse" adăugă... Despre vreme, despre noi, despre o mie de fleacuri. ― Au existat zile în care nu te-a sunat? ― La început, nu. ― Și pe urmă? ― Pe urmă a intervenit o perioadă în care nu m-a mai sunat deloc. ― Știi cumva de ce? Ea ridică din umeri. ― Nu mi-a explicat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care aureolează Olimpul seamănă cu veșmintele scumpe cu care piticii lui Velasquez își acoperă infirmitatea. Asta îmi lămurește perfect de ce, cum zicea Nietzsche, întreaga concepție a grecilor despre frumusețe a ieșit din durere. Am reținut, din lecturi, o mulțime de fleacuri peste care un specialist trece cu dispreț: că precursorul lui Don Juan în Atena antică, Alcibiade, a reușit s-o seducă până și pe soția regelui Spartei, când a fugit la spartani, sau că severul Nicias nu ieșea niciodată din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pomenit că puneam prea multă ambiție în joc, că vroiam, neapărat, să câștig. Îmi era ciudă pe cei mai pricepuți sau mai norocoși decât mine. Mă deranja că pierd. Pe urmă, m-a deranjat faptul că "mă deranja" un asemenea fleac. La plecare, am uitat punga cu căpșuni. Când mi-am dat seama (ajunsesem aproape de vilă) și m-am întors s-o iau, nu mai era unde o pusesem. Nu suntem în Olanda sau în Suedia, ci la porțile Orientului. Prostiile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și lene visătoare. Până la urmă, toată lumea cade de acord că, înainte de orice, trebuie să vizităm "ce s-a prevăzut". După aceea, dacă ne rămâne timp, vom descinde și în bazar. Spiritele se liniștesc. Cumpărarea lănțișoarelor de aur și a altor "fleacuri" după care umblă românul la Istanbul poate să întîrzie din rațiuni estetice. La Moscheea albastră trebuie, evident, să ne descălțăm. Se fac glume. Dacă ne ia cineva ghetele?" Ne supunem, totuși, regulii. Altminteri, nu se poate intra în moschee. Simt
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
câteodată, impulsul s-o fac, iar incapacitatea de a alerge un drum mă costă. Am sperat că o scurtă vacanță petrecută pe un vapor îmi va prinde bine. Chiar dacă noiembrie nu e luna ideală pentru o croazieră, nu e un fleac să traversezi trei mări și să vezi, fie și în fugă, orașe pe care nu le-ai văzut, mai ales în zona unde Europa, ca Pythia, pe vremuri, la Delfi, atrage prin ceea ce nu e clar. Însă, într-un univers
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
asigure o situație prosperă. N-are nici o importanță câte cărți ai citit (în două sute și nu mai știu câte episoade din serialul "Dallas" nu se vede nici o carte). Esențial e câți dolari ai. Noi, în Europa, filosofăm pe marginea oricărui fleac. Avem o mare voluptate de a tăia firul în patru. America eprea ocupată ca să-și piardă vremea cu asemenea "vicii". Ea s-a instalat, cumva, la sfârșitul culturii și își vede de proiectele ei, dispunând de o forță cu atât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nici "David", al lui Michelangelo, o copie la fel de bună cum e aceea din Piața Signoriei de la Florența. Antichitatea este amestecată cu Renașterea și cu barocul, dar ce contează? Cei care au imaginat "Palatul Cezarilor" nu s-au sinchisit de asemenea fleacuri. Au cheltuit milioane de dolari pentru a obține ceva de un prost gust monumental, luxos și ostentativ. A trebuit, văd, să vin în America" pentru a mă reconcilia, într-un fel, cu "Casa poporului". Totul ar fi avut o justificare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sugerat de tragediile grecești, unde omul e jucăria zeilor. Destinul, cred eu, ne e, în bună măsură, decis de firea cu care ne-a înzestrat ereditatea. În cazul meu, destinul a uneltit și prin amănunte, care ar putea fi socotite "fleacuri"; întîmplări lipsite de orice însemnătate și de orice mister, fără aparentă legătură cu ce-am trăit. Dacă n-ar fi existat "unchiul George", n-aș fi nimerit la cel mai simandicos liceu din București... Dacă tatăl meu n-ar fi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fără să-ți treacă prin minte că, pe o altă stradă, la o altă oră, într-o altă zi, ai fi intrat pe alt făgaș al destinului pentru ca, mai târziu, privind înapoi, să descoperi că totul a atârnat de un "fleac", de un amănunt banal. Probabil, în viața oricui se poate găsi un mic Rubicon, numai că l-am trecut fără să ne dăm seama și, deci, fără să avem nici un merit. Iar, în cazul meu, nici n-a fost vorba
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
am studiat o vară întreagă niște oțetari anoști? E unul din micile jocuri cu care caut să nu mă las prins în apele putrede ale fricii. E de ajuns că fac parte din specia celor care se consumă pentru orice fleac și pun totul la inimă. Din care pricină, poate, am clacat. Cum n-am însușiri de stoic, trebuie, măcar acum, să le suplinesc cu ce pot. În ultimul moment, mai arunc o privire în urmă spre zidul din fundul curții
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dar avea unsprezece ani Împliniți, apăru chiar În clipa cînd se aduceau gustările. Venise singur și pe jos de acasă și intră spunînd că va aduce mîine cadoul; În realitate, bietului băiat Îi spusese taică-su să mai lase dracului fleacurile astea, că era prea mare pentru cadouri, dar să nu piardă o asemenea pleașcă. Și acum, cu pieptul lipit de masă, Înfuleca cea de a treia felie de salam catalan sub privirile lui Rafaelito, care aduceau cu privirile unui motan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
legea“. Îi luă capul În mîini și-l obligă să se uite la el; „ai avut ghinion și nimic mai mult“, Îi spuse, dar atunci băgă de seamă că avea sînge În palmă, Îl sili să i-o arate: un fleac, probabil a căzut cu sticla În mînă, nu era nimic serios, o simplă zgîrietură. Dar, văzînd că ei descoperă că are mîna Însîngerată, Bobby se simți din nou cuprins de mînie: „Îl omor! Îl omor! Carlos! camioneta!“ Dădu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întrebe ceva de paharele dinainte, Îi zise: „alea acolo, la Șobolanul, astea aici, În contul băiatului“ și Bobby simți că-i pune mîna pe umăr și se Întoarse să se uite la Santiago, dar Santiago nu dădea importanță unor asemenea fleacuri și stătea de vorbă liniștit cu Puicuța. Văzînd că veneau whisky-urile, Vlăjganul Își luă mîna de pe umărul lui Bobby. — Dă-i unul și lui... cum te cheamă? — Roberto. — Dă-i unul lui Roberto. Bobby se Întoarse din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
castanii pe marginea gropii de sărituri în lungime. Vorbeam în citate nu din snobism, nici ca să mă dau mare (nu te puteai da mare decât cu muzica rock și cu lista gagicilor pe care le-ai fi avut, restul erau fleacuri), ci pentru că ajungeam să iubesc câte-un autor până la nebu nie, să mă identific cu el și să cred că numai vorbele pe care el le-a rostit odată exprimă adevărul funda mental al lumii, pe când tot restul e vorbărie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în picior era afurisit rău, a doua zi te durea groaznic și nici nu mai puteai să-ndoi piciorul, mai ales că toți colegii încercau să te pocnească peste el când nu erai atent. Pe lângă el, IDR-ul era un fleac. Asistenta medicală a intrat în clasă și ne-a luat la rând, începând din prima bancă. Eu, deși cel mai mărunțel dintre băieți, stăteam în ultima bancă, lângă un repetent de două ori cât mine, Puică Ion, pe care, chipurile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]