1,201 matches
-
din portugheză (2), greacă (2), norvegiană (2) și japoneză (1); - creații interne ale limbii române, prin derivare cu prefixe, prefixoide, sufixe, sufixoide, siglare 2. 3. ÎNCADRAREA ÎN TIPARE FLEXIONARE Am urmărit încadrarea substantivelor în tipuri flexionare, potrivit descrierilor curente ale flexiunii substantivale, care țin seamă de finala formei de singular și de cea a formei de plural: la feminin, tipurile ă-e, ă-i, e-i, ie-ii, a-le și Ø-Ø (sg. = pl.); la masculin, tipurile Ø-i și Ø-Ø (sg. = pl.
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
127 Neregulate (pluralul ca în limba de origine, engleza) 3 i/uri//e (la plural) 1 uri/e (la plural) 1 a/ă (la singular) 1 TOTAL 650 401 510 3 4. OBSERVAȚII PE MARGINEA STATISTICII ȘI CONCLUZII 4.1. Flexiunea xenismelor 4.1.1. Anglicismele Doar 4 anglicisme de genul feminin au o formă de plural. Trei sunt invariabile: bazooka, call-girl, cover-girl, iar unul are un tip de flexiune neobișnuit pentru limba română, Ø-e, cu finală consonantică la singular: babysitter
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
510 3 4. OBSERVAȚII PE MARGINEA STATISTICII ȘI CONCLUZII 4.1. Flexiunea xenismelor 4.1.1. Anglicismele Doar 4 anglicisme de genul feminin au o formă de plural. Trei sunt invariabile: bazooka, call-girl, cover-girl, iar unul are un tip de flexiune neobișnuit pentru limba română, Ø-e, cu finală consonantică la singular: babysitter, babysittere. Dintre substantivele masculine, 25 au pluralul în -i, forma de singular având finală consonantică 16: babysitter, beatnic, biker, bodyguard/bodigard, broker, byte (pronunțat [bait], cu final consonantic), cheeseburger
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
împrumuturi foarte recente, subiecții preferând formele neadaptate (cappucino-uri, flamingi, mango-uri, ninji, pizză). 1 Dau mai multe exemple de astfel de cuvinte ca să se poată verifica justețea excluderii lor din inventar. 2 Am inclus și siglele, deoarece acestea nu au flexiune internă (nu flexionează cuvintele din care sunt formate), ci se comportă ca niște substantive simple cu privire la atașarea morfemelor de plural. 3 Prin această sintagmă denumesc acele adjective care pot funcționa și ca substantive și la care există o singură intrare
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
ipotezele; acumulează experiență în exprimarea părerilor, convingerilor, conștientizează necesitatea organizării într-un anumit fel a cuvintelor în context pentru a accentua un aspect sau altul; realizează că relațiile între cuvinte se stabilesc potrivit regulilor gramaticale care modifică structura cuvintelor prin flexiunea lor și fiecare cuvânt este legat prin semnificații de celelalte pe care le completează și de care este completat. La un nivel superior, conversația este acel cadru prin care achiziționează valorile morale, materiale și civice ale societății și prin care
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
la bază cuvântul ca ,,simbol al simbolurilor”, ci imagini idei; fiecărui obiect, fenomen, îi corespunde un semn; din punct de vedere gramatical: substantivul nu are număr, gen, caz, iar verbul nu se conjugă; uneori propoziția nu are verb, nu există flexiune, topica propozițiilor este mult diferită de cea a limbalului verbal; fiind foarte simplu (sărac) nu determină o dezvoltare intelectuală deosebită; nu poate realiza o „traducere” corectă a limbajului verbal în gest; nu este standardizat și nici precis, astfel încât aceluiași gest
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
a eventualei sensibilități (semn de iritație peritoneală) sau prezențe de mase tumorale; g. evaluare a forței de contracție a musculaturii pelvine (se cere pacientei să execute contracții similare celor din continență). 1) Raportul dintre corpul și colul uterin → unghi de flexiune (normal anteroflexie de 140-170°). 2) Raportul dintre colul uterin și vagin → unghi de versiune (normal anteroversie de 90-110°). 3) Poziția normală, de anteroversoflexie, poate să sufere modificări diverse, constând în angulaări spre posterior sau lateralizări. Examenul ginecologic la femeia însărcinată
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
exagerare a deflexiunii ce ușurează coborârea bărbiei fătului până sub simfiza maternă. Pentru ca degajarea craniului să se poată efectua, este necesară desolidarizarea craniului fetal de trunchi. Datorită acestui fapt, se produce întâi fixarea submentonului sub pubis și apoi, printr-o flexiune progresivă în jurul submentonului astfel fixat, se degajează întâi bărbia, după care urmează gura, nasul, fruntea, apoi occiputul; simultan cu degajarea capului se angajează și umerii într-unul din diametrele oblice ale bazinului. Când occiputul a trecut de comisura posterioară, atunci
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
superioare și craniului fetal se va face după metoda Bracht: trunchiul se naște cu spatele înainte, încurbându-se în jurul simfizei materne, umerii se nasc în diametrul transversal al strâmtorii inferioare, iar craniul se angajează și degajă în diametrul antero-posterior, păstrându-și flexiunea prin: predominanța tonusului mușchilor flexori, când mușchii șanțurilor vertebrale și cefei sunt relaxați, atunci metoda urmărește și ajută acest mod de naștere; în caz că metoda nu reușește (făt mare, pierderea flexiunii craniului fetal prin tonus fetal scăzut, deflexiune primitivă, diskinezie uterină
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
craniul se angajează și degajă în diametrul antero-posterior, păstrându-și flexiunea prin: predominanța tonusului mușchilor flexori, când mușchii șanțurilor vertebrale și cefei sunt relaxați, atunci metoda urmărește și ajută acest mod de naștere; în caz că metoda nu reușește (făt mare, pierderea flexiunii craniului fetal prin tonus fetal scăzut, deflexiune primitivă, diskinezie uterină etc.) și expulzia întârzie, fătul prezintă mișcări respiratorii; partea superioară a toracelui, membrele superioare și craniul fiind încă în excavație, se trece imediat la degajarea pelvină clasică (degajarea umerilor, degajarea
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
sunt decolate, și peretele uterin; cu marginea cubitală a mâinii se decolează încet placenta de obicei de jos în sus, înaintând treptat între placentă și peretele uterin. După ce a fost desprinsă, placenta este evacuată pe antebrațul operatorului, prin mișcări de flexiune a mâinii intrauterine; uneori pentru a ușura extracția trebuie executate tracțiuni ușoare pe cordonul ombilical. După ce placenta a fost extrasă, mâna intrauterină controlează integritatea pereților cavității uterine și evacuează eventualele resturi de membrane și cheaguri. Nu se scoate mâna până
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
cavitatea uterină. Chiureta pentru controlul post partum trebuie să fie cu mânerul lung, fenestrată, cu diametru mare și marginile boante (chiureta Baumm). Controlul instrumental se execută imprimând chiuretei mișcări de la fundul uterului către col, mișcări care trebuie executate numai prin flexiunea mâinii pe antebraț și nu din articulația cotului și a umărului. Se controlează în felul acesta sistematic pereții cavității uterine, extrăgându-se cheagurile și resturile placentare. Nu se va urmări niciodată în controlul instrumental postpartum apariția strigătul uterin ca în
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
I. Substantivul și adjectivul (forme, tipare flexionare, substantivizări speciale) II. Pronumele și numeralul (flexiune, forme și uz discursiv) III. Verbul (forme, tipare flexionare) IV. Adverbe și semiadverbe V. Conectori intra și interpropoziționali (prepoziții, conjuncții, corelative conjuncționale) VI. Construcții, grupuri sintactice, structuri clișeizate, tipare discursive VII. Concluzii ale monitorizării unor posturi de radio și de
[Corola-publishinghouse/Science/85030_a_85816]
-
orizontale. S-a mai găsit și o figurină antropomorfă de bronz. Aceasta este realizată prin turnare în tipar și are brațul stîng întors la spate, iar cel drept pe lîngă corp. Picioarele au labele alăturate și o accentuată poziție de flexiune. Capul are o formă bitronconică, nasul este drept, bărbia proeminentă, iar gura și ochii sînt indicați prin tăieturi adînci. Sânii sînt reprezentați prin două proeminențe situate în dreptul umerilor. în curtea cimitirului au fost găsite numeroase fragmente ceramice provenind de la vase
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
diferențiate însă, fenomene de gramaticalizare a topicii și de gramaticalizare a unor cuvinte, care și-au pierdut trăsăturile semantice inițiale și au devenit instrumente gramaticale sau au primit și un astfel de statut pe lîngă cel inițial. În aceste condiții, flexiunea complicată de sorginte indoeuropeană a fost părăsită de multe ori fără inconveniente, fiind înlocuită de procedee mai simple, dar mai relevante. Această evoluție a făcut ca limbile corespunzătoare focarelor culturale europene din epoca modernă (adică limbile romanice vestice și limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latinesc, un anumit sunet gotic etc., și nu numai într-un cuvînt, ci în toate cuvintele în care se găsește sunetul respectiv în aceleași condiții (de vecinătate, de accentuare etc.). La fel se prezintă situația în cazul formelor gramaticale (precum flexiunea substantivului, pronumelui sau verbului) și a elementelor lexicale, în a căror structură se pot identifica rădăcini sau afixe comparabile din punctul de vedere al structurii fonetice și al înțelesului. Odată constatate, aceste corespondențe au fost folosite pentru stabilirea sunetelor, formelor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
grupurile consonantice, iar datorită nepro-nunțării terminațiilor, majoritatea substantivelor se rostesc la fel la singular și la plural, iar majoritatea adjectivelor se rostesc la fel la masculin și la feminin. Sub aspect morfologic, franceza este limba romanică cu cea mai dezvoltată flexiune analitică. Pînă în secolul al XIV-lea, a păstrat o declinare bicazuală, care însă a dispărut după aceea. Deoarece -s final, care este marcă grafică pentru plural, nu se pronunță, în franceza modernă există un sincretism oral la peste 90
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
rezultat pronumele nehotărît on, potrivit unui model germanic, căci în germană există, pe de o parte, substantivul der Mann "om" și, pe de altă parte, pronumele nehotărît man. Verbele franceze se clasifică în trei conjugări și au, în general o flexiune neregulată. La perfect compus și la mai mult ca perfect se folosesc, la fel ca în italiană, două verbe auxiliare (avoir și être). În secolul al XVI-lea s-a fixat negația dublă ne...pas (Je ne sais pas), care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu statut incert. În raport cu latina, de la care pornesc, limbile romanice au unele trăsături care le diferențiază de ea, realizînd, în sistemul gramatical, o reorganizare a elementelor originare sau o dezvoltare a unor situații care pentru limba-bază erau nespecifice. Astfel, în flexiunea nominală, se constată reducerea accentuată a cazurilor și dispariția genului neutru (cu excepția românei). A apărut o nouă categorie morfologică, a articolului, dezvoltat din pronumele demonstrativ latinesc ille (în sardă din demonstrativul ipse), cînd este hotărît 41, și din numeralul unus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
hotărît 41, și din numeralul unus, dacă este nehotărît. Gradele de comparație ale adjectivelor și ale adverbelor (ale celor care cunosc această categorie) se realizează cu ajutorul unor adverbe de comparație (existînd în unele limbi și forme sintetice, moștenite sau împrumutate). Flexiunea verbală latinească s-a conservat în mai mare măsură, dar și aici uneori numai ca chestiune de principiu, căci desinențele personale, de exemplu, nu s-au preluat ca atare, ci sistemul a fost refăcut de fiecare limbă romanică altfel. A
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
primească, alături de semnificația "persoană" și valoarea de pronume nehotărît cu înțelesul "nimeni", adică un conținut opus. Uneori, lexicalizarea și gramaticalizarea s-au împletit, în sensul că elementele antrenate în unul din aceste procese au participat și la celălalt. Astfel, extinderea flexiunii analitice în limbile romanice și în cele germanice a dus la transformarea unor cuvinte în instrumente gramaticale, unele dintre ele menținîndu-și și statutul de cuvinte "pline", cu conținut de sine stătător, ceea ce a condus, printre altele, la creșterea numărului de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Din forma populară *eo voleo a latinescului ego vollo a rezultat, prin evoluție fonetică, rom. eu voi, iar din forma de imperfect ego volebam rom. eu vream, însă pe terenul limbii române nu s-a menținut un singur verb cu flexiune supletivă, ci s-au completat paradigmele pentru două verbe independente, a voi și a vrea. În același timp, probabil după model grecesc (latina orientală fiind, fără îndoială, asaltată de logica gramaticală grecească), aceste verbe vrea-voi au fost antrenate în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ale declinării imparisilabice latinești în opoziția dintre singular și plural: lat. homo homines > rom. om oameni, it. uomo uomini. Româna cunoaște în multe cazuri (de obicei la substantivele care fac pluralul în -i) și alternanțe fonetice, care dublează, printr-o flexiune internă, marcarea desinențială a pluralului: frate frați, roată roți etc. Într-o măsură mai mică există și în italiană alternanțe fonetice în silaba finală (amico amici, amica amiche, dialogo dialoghi), iar în portugheză are loc modificarea lui [(] în [z] în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
marcarea neutru-lui, astfel încît limbile romanice au pierdut acest gen, cu excepția românei, care l-a păstrat, dar nu în maniera latinei, ci în forma unui grup de substantive ambigene, care urmează la singular masculinul și la plural femininul sub aspectul flexiunii. Dispariția neutrului a fost favorizată mai ales de factori ce țin de transformările fonetice ale cuvintelor, căci un neutru de declinarea a doua, precum brachium "braț" avea puține deosebiri în flexiune în raport cu un substantiv masculin de aceeași declinare (precum annus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la singular masculinul și la plural femininul sub aspectul flexiunii. Dispariția neutrului a fost favorizată mai ales de factori ce țin de transformările fonetice ale cuvintelor, căci un neutru de declinarea a doua, precum brachium "braț" avea puține deosebiri în flexiune în raport cu un substantiv masculin de aceeași declinare (precum annus), încît, atunci cînd terminațiile -m și -s nu s-au mai pronunțat, aceste deosebiri au dispărut la singular. Condițiile renunțării la pronunțarea unor astfel de desinențe nu au pornit însă din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]