7,018 matches
-
când o să-l vezi, o să se joace cu tine. Acum însă e departe. E departe, departe? Nu e foarte departe, dar nu e aici! Restul drumului îl făcură tăcuți. Simona cu gândurile ei adunate ciorchine, Răducu cu ochii după păsărele, fluturi... Intrând în casă îl sfătui: Hai să te speli pe mâini, uite în ce hal ești, tu joci fotbal și cu mâinile? M-a fentat Vlăduț și am căzut. Știu cum să cad ca să nu mă lovesc, dar mâinile... Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o să-ți poți imagina vreodată. Nicoleta și-a strecurat capul pe ușă și m-a strigat În șoaptă: Diana! Te așteptăm În sufragerie. Avem o surpriză pentru tine. Flori, șampanie, prăjituri și o mulțime de confeti - ca un zbor de fluturi - m-au Întâmpinat la intrare. De asemenea, erau acolo părinții mei, Nicoleta cu soțul ei și fiul lor, Emanuel, părinții Nicoletei, părinții lui Alex... Se străduiau să pară veseli, dar În sufletul lor se cuibărise Îndoiala că ceva rău s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
etala formele ispititoare și culorile-i mirifice. „Toamnă de jar” (semnat de poeta Eleonora Stamate - Tecuci) redă Într-un registru de mare rafinament clipa trăită. Toamnă „ cu clipe de liniște, de Înălțare, pastel de-nchinare „(...) „Toamnă de jar, ademenește-mă cu fluturi tomnateci, zidește-mă În lutul cărămiziu, pe pragul apusului, sculptează-mi trupul printre vitralii fosforescente, În fumul frunzișului tors din tihna ta” „Toamnă cu glas de aramă, ademenește-mă sub bolta amintirilor, cu pași tăcuți, poposiți În mansarde târzii să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
etc. Am ales facultatea de Agronomie din cadrul I.A.N.B (Institutul Agronomic N. Bălcescu) București, dintr-un singur motiv: iubeam natura, frumusețea fiecărui anotimp ce-mi făcea sufletul să vibreze, să cânte, iubeam câmpiile Înverzite, florile, nemărginirile albastre, zborul fluturilor În beția de soare a dimineții. După absolvitea facultății am primit repartiție la Tulcea ca „șef de fermă”. Un oraș curat, cochet, ospitalier. Dunărea și-a deschis larg brațele - pentru a mă primi cum se cuvine. Am păstrat cu sfințenie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de gâște... surâsul unei fetițe În rochiță vișinie, cu guler alb și buze foarte roșii, ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit În liniștea unei nopți de vară pe prispa casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care, atunci când se scuturau, Îl făceau să plângă Îndelung... aripile cu... Apoi imaginile se Înroșeau și se topeau aglomerate, Învolburându-se ca Într-un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o văzu, dintr-o dată, pe ea, Întinsă acolo. Da, era chiar ea, cea pe care o aștepta din totdeauna. Fragilă, aproape străvezie, Înveșmântată În alb, cu pieptul tresăltându-i aproape imperceptibil, Învăluită de o lumină puternică, orbitoare. Un roi de fluturi minusculi zbura pe deasupra, Întruchipând o coroniță de flori vii, ce vibrau discret, unduios, răspândind irizări aprinse În toată odaia. Întinse mâna tremurător, ca un cerșetor neluat În seamă, rotindu-și mărgelele sticloase ale ochilor, inundați acum de o imensă fericire
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
i-a mai zis și „Anormalule!”. Domnul administrator a plecat ca din pușcă atunci. A fost o zi foarte tristă pentru el... Pentru mine, Melanie este o ființă vizibilă doar la lumina zilei. Cum se lasă seara, dispare ca un fluture de noapte, luându-și zborul spre locuri la care nu vreau să mă gândesc. Nu o Întreb niciodată ce și pe unde Își face veacul. De obicei, vine dimineața, pe la 8 - 8,30. După ce schimbă câteva cuvinte cu mine (din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu am nici un fel de părere, dar de un timp sunt total împotriva oricărui sentiment de acest fel. Înverșunarea mea a început să crească de când vizavi s-a mutat un cuplu de tineri îndrăgostiți. Era iar vară, colecția mea de fluturi întinsă pe balcon, vacanța prea lungă și prea caldă, multe texte neterminate, jazz și limonadă într-un vas imens pe masa din bucătărie. În după-masa aceea vorbeau despre pantalonii ei recent modificați pentru cocktail, doar nu o să meargă la terasă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-și iubirea mirosind a transpirație în văzul lumii și al meu. Nu am mai ieșit pe balcon, mă retrăsesem în bucătărie, unde începusem să așez timbrele în noile clasoare, ascultând muzică preromantică și visând la o altă vară plină de fluturi într-o singurătate profundă și liniștitoare, departe de orice sentiment, tolănit în ființa mea leneșă. În iarnă am aflat că apartamentul lor a fost evacuat, cei doi s-au despărțit până la urmă, împărțind totul pe jumătate. Nu am simțit mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
am aflat în ce moment iubirea a încetat să mai fie poveste. Cineva mi-a spus că ea plecase în capitală, unde se logodise deja și avea să se căsătorească în curând; iar el se apucase să colecționeze timbre și fluturi în jumătatea sa de apartament. Nu am vrut să par prea interesat de soarta lor, așa că de dimineață până spre asfințit stăteam din nou în balcon cu fluturii mei, citind tot felul de jurnale, fumând în neștire și ațipind peste
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se căsătorească în curând; iar el se apucase să colecționeze timbre și fluturi în jumătatea sa de apartament. Nu am vrut să par prea interesat de soarta lor, așa că de dimineață până spre asfințit stăteam din nou în balcon cu fluturii mei, citind tot felul de jurnale, fumând în neștire și ațipind peste cuvintele ce-mi susțineau brațul peste fața de masă. Noaptea încercam să îmi amintesc sau să visez, să mă întind până peste prezent spre ceva ce nu eram
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
peste prezent spre ceva ce nu eram sigur dacă era adevărat. Toate astea până când am să recunosc silueta Laurei intrând în apartament cu părul fluturându-i pe umeri, purtând pantalonii albaștri. Însă, ca de obicei, singurele ființe din jur erau fluturii țintuiți în spate cu câte un ac de gămălie și mirosind a formol, iar cadavrul lui Emil devenise unica prezență nouă și atât de diferită printre ei. LECȚIA Ce-ar fi dacă în loc să citești acest text pe care ar trebui
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
refuza. Chiar îi și plăcea această postură. După ce a obosit, s-a retras pe o bancă, mai la o parte, și stătea, cam pe gânduri. L-a readus la realitate, din partea opusă a curții, o mână, fluturând maiestuos, ca un fluture. A tresărit. A văzut că este chemat, prin semne, întracolo. S-a dus. Fata, care-l invitase, a sărit ca o scântee, care, din primul moment al atingerii palmelor, l-a fript, ca o jărăgae de nesuportat. Ca un răspuns
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se măreau, deveneau grațioase, fermecătoare, ușoare. Evoluam într-un alt mediu, dincolo de lumea obișnuită. Imaginația mea, eliberată de greutatea lucrurilor pământești, își lua avânt spre o sferă liniștită și taciturnă. Aveam impresia că rătăcesc, purtat de aripile aurii ale unui fluture de noapte, de-a lungul unei lumi vide și strălucitoare, unde nu exista nici un obstacol. Opiul îmi provoca o plăcere atât de profundă, mai mare chiar dacât dacă aș fi gustat din moartea însăși. Părăsii reșoul pentru a mă apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ori „un cer Într-o sferă acută” sau „un gest al sce nei”. Chiar omul din public, la un moment dat, simte nevoia definirii histrionului, fără menajamente : „Voi actorii țineți lungi teorii despre libertate, fără a fi, de fapt, liberi. Fluturi de zi. Constrînși de dictatura textului mai mult decît fluturii de noapte, de noaptea lor. Pentru că nu o văd, o pot lua pe oriunde”... Sigur, Într-un viitor spectacol, important ar fi ca Spectatorul din piesă să fie chiar un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
al sce nei”. Chiar omul din public, la un moment dat, simte nevoia definirii histrionului, fără menajamente : „Voi actorii țineți lungi teorii despre libertate, fără a fi, de fapt, liberi. Fluturi de zi. Constrînși de dictatura textului mai mult decît fluturii de noapte, de noaptea lor. Pentru că nu o văd, o pot lua pe oriunde”... Sigur, Într-un viitor spectacol, important ar fi ca Spectatorul din piesă să fie chiar un...spectator din sală : și să vedem cum improvizează, cum dialoghează
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
am mai băut șampanie!’ Și-a golit paharul și s-a Întors pe partea stîngă. După cîteva clipe, nu mai res pira. Trecuse din viață În moarte cu simplitatea-i obișnuită. Era 2 iulie 1904. Pendula arăta ora trei. Un fluture mare de noapte, cu aripile negre, intrase pe fereastra deschisă și se izbea cu disperare de lampa aprinsă. Această zbatere Înăbușită În jurul mortului, devenea cu timpul obsedantă. Medicul s-a retras după ce a rostit cîteva cuvinte de consolare. Deodată, o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu disperare de lampa aprinsă. Această zbatere Înăbușită În jurul mortului, devenea cu timpul obsedantă. Medicul s-a retras după ce a rostit cîteva cuvinte de consolare. Deodată, o pocnitură veselă: sărise dopul sticlei Începute de șampanie, iar spuma dădea pe dinafară. Fluturele a regăsit fereastra deschisă și a dispărut În noap tea caldă. Liniștea și nemișcarea s-au instalat din nou”... Ca să fim sinceri, am găsit și un punct slab În carte : comentarea pieselor marelui dra maturg ( despre Ivanov, ruso/francezul, spre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
va face fotograf. Mai știi? Și când eram întrebat ce o să mă fac când mă voi face mare, repede răspundeam: fotoglaf, așa cum puteam. Eram la vârsta la care toți cei din jur se distrau de felul cum pronunțam unele cuvinte: fluture futete, sărut mânasulamina, cofetărie cotolofie. 7. Vineri, 14 noiembrie ’80. Exaltarea ține de moment. Atunci miroase o întreagă zi, a fericire, chiar și când pe sub nas îmi mărșăluiesc „cai beliți”. În altă ordine de idei, în sfârșit, cartea lui Eliade
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acesta este doar începutul unei noi vieți care mi-aduce mai multă satisfacție și împlinire sufletească. De ce am ales să-mi revin din boală? Pentru că nu mi-am dorit să rămân la stadiul de larvă, am vrut să fiu un fluture și să-mi expun viața. Am făcut o comparație dintre cele două beneficii pe care le obții în situația de boală și sănătate (libertate) și am ajuns la concluzia că este mai bine să fii sănătos. Desigur, aceasta presupune asumarea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să te văd ce poți! Să nu mă faci de rușine, flăcăul moșului!” Pe drum, moș Dumitru s-a apropiat de Pâcu. Ghiontindu-l cu cotul, i-a zis de-a dreptul: Și zi așa, Pâcule. I-ai tăiat aripile fluturelui înainte de a și le pârli la lampă... Despre ce aripi și despre ce fluture îi vorba, Dumitre? - a făcut-o Pâcu pe nepriceputul. Hai, n-o mai fă pe neștiutorul cu mine, fiindcă și eu mă pregăteam să-i rup
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cântărindu-l ușor În palmă, iar apoi l-am apropiat de obraz. Ciupea ca dracu’. Cu așa ceva de-abia puteai să te bărbierești, darămite să Întemeiezi o religie. Afară era, În sfârșit, răcoare. Lumina palidă a lunii, fină ca pulberea fluturilor, se depunea pe umbrelele Încă deschise ale teraselor și pe firele de Înaltă tensiune. Prin multe dintre acestea nu mai circula seva civilizației, astfel Încât astrul nu avea rival În ceea ce privește strălucirea. Al ei era licărul stins care se reflecta În pupilele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Închidea spasmodic. Or, până și copiii știau un lucru despre Marele Liniștit, anume că la viața lui clipise deseori, dar niciodată nu făcuse cu ochiul. Ceva ciudat se Întâmpla. Un murmur a Început să circule prin sala de judecată, În timp ce fluturele de piele se zbătea. Nu mult mai târziu, s-au jurat cei câțiva martori oculari, s-a petrecut ceva mai neașteptat chiar și decât schimbarea sensului gravitației. În marea sală a tribunalului s-a auzit o plesnitură sonoră de palmă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de foi privește În gol. Ceva mă atrage Însă dincolo de masă și nu știu ce este, căci partea cealaltă a camerei e Înghițită de-ntuneric. — Ai mai avut pierderi de memorie În ultimul timp? — Memorie? Îi mai putem spune așa? Este un fluture Închis Într-un bec, iar becul pâlpâie de mult. Din scena asta dispare În fiecare zi o fărâmă. Nu mult, un fir din covor se destramă, o zgârietură a mesei se pierde În luciul din jur. Chiar și pereții, al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
orice am fost și am trăit vreodată. — Poți oricând să-ncepi o viață nouă, Cassandre. De ce nu ceri resetarea memoriei? Mulți fac asta. — O viață nouă ar Însemna să am din nou trei ani, să-ntind mâna curioasă după un fluture, să-mi julesc genunchii fugărind o minge, să primesc și să răspund la primul sărut. Ar Însemna să am din nou părinți și bunici, oameni despre care știu c-au existat, dar pe care nu-i mai țin minte deloc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]