1,681 matches
-
în fața prejudecăților vulgului, devine liber și cu adevărat posibil pe-ntinsul nemărginit al foii albe. Pe-ntinsul foii albe, pe această invizibilă punte, putem fi noi înșine, cu adevărat liberi, cu adevărat împreună. Putem râde, plânge, călători, putem chema ploaia, foșnetul frunzelor, răsăritul și apusul, putem zugrăvi anotimpurile, putem preface pământul, putem schimba lumea, putem uni oamenii. Diferite locuri devin același loc, dar fără ca prin aceasta să nivelăm prezențele și conceptele. Dimpotrivă, prin această uniune, diversitatea se păstrează nealterată, originalitatea rămânând
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
POEM Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 320 din 16 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului FEMEILE DIN MINE Femeile din mine seamănă cu cerul curs murdar în excursii retrospective. Proaspăt e râul culcat în pantofii zării cu început de foșnet și mersuri clandestine. Femeile din mine seamănă cu pădurea, dansând surdă în geamantanul serii. Felinarul din poartă cu ochelari și barbă moțăie aiurea în buduoarul tăcerii. Femeile din mine seamănă cu toamna înnecată-n lacul de sub sânul lunii. Îți nechez într-
POEM de GEORGE BACIU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340718_a_342047]
-
în: Ediția nr. 1391 din 22 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului toamna, are culoarea copacilor al anilor mei și ai tăi. sărută-mi de pe obraz lacrima albastră sau mov; gânduri neșoptite ca-n grădina de turcoaz. atinge părul despletit din foșnetul pădurilor, surâsul încă nenăscut din casa suspinelor. oprește-te, rămâi aici primește gândul doritor - tăcută îți voi mai picta, o pânză, numită dor. Referință Bibliografică: Peisaj / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1391, Anul IV, 22 octombrie
PEISAJ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341131_a_342460]
-
sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig. În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute, Când sufletu-mi de înger știa să o asculte. Am cunoscut-o apoi în cantul ciocârliei, În floarea de alun... și-n foșnetul câmpiei În strigatul de frate și grijă de bunic, În primul fir de iarbă și-n greierul cel mic. În picături de ploaie, în roua de pe flori, În geana răsărita a soarelui din zori. Iubirea stă să cadă pe stelele
NU CĂUTAŢI IUBIREA PREA DEPARTE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341248_a_342577]
-
hiperdifuzat în decembrie. La mine, însă, dă să ningă. O să toarne cu noapte în miez de zi, cu fulgi imenși, să-mi ude haina și să mă alunge de pe bancă. Deasupra-mi o să bată vântul a Tschaikowsky, dedesubt o să am foșnetul surd și greu al frigului. Symphony No. 5 in E minor. În ultimul timp mi-a mers cam greu, totul se duce de râpă. Am ajuns să-mi pierd până și mănușile, degetele-mi stau unul peste celălalt în câte
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” () [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
auzeau sunetele așa de clare, așa de tehnice? Păreau îmbrăcate în hainele unei întregi științe. Era sunetul clar ca un cristal, notele erau perfecte. Dar de ce oare, nu se mai auzea printre ele clipocitul apei peste pietrele râului? Unde era foșnetul curgerii norilor, vâjâitul vântului obosit sau geamătul căii însângerate a cerului, la trecerea Lunii? Unde dispăruseră bătăile inimii pământului, scurgerea sângelui, ce umplea arterele muzicii cu focul viu, până la epuizare? Toate acestea vioara de lemn nu le regăsea în acele
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
și-asemeni Copacului-țară, sfințim rădăcina Cu picuri de rouă ce lin se-nfiltrează Spre secile-adâncuri uscate de vreme, Lumina și Pacea mereu ne veghează Iar sita în veci grâul bun îl va cerne. Din limpezi izvoare îmi iau apa vie Și foșnetul frunzei din codru mi-e cântul Iar soarele toamnei și mustul mă-mbie Să dărui cu dragoste, veșnic, Pământul... Sub raze de Lună o pânză de vise Așterne-se tandru-n pridvorul Iubirii... Desfac legătura de chei, uși închise Deschid
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
chemarea toată noaptea. Spre ziuă, au izbucnit în torent de glasuri toți cântăreții pădurii. Pe pajiștea dinspre Săcătură, leneș, au început tălăngile să-și îmbine zvonul cu celelalte chemări: cu ale pârâului din vale, cu ale păsărelelor din codru, cu foșnetul pădurii mânat de adierea de vânt. În răstimpuri, pătrundea zbieret ascuțit de mioară. Și peste toate acestea, un fluier își trimitea doinirea departe în hături. Pînă la noi, nu pătrundeau decât câte un sunet, câte-un tril, câte-o întorsătură
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
chemarea toată noaptea. Spre ziuă, au izbucnit în torent de glasuri toți cântăreții pădurii. Pe pajiștea dinspre Săcătură, leneș, au început tălăngile să-și îmbine zvonul cu celelalte chemări: cu ale pârâului din vale, cu ale păsărelelor din codru, cu foșnetul pădurii mânat de adierea de vânt. În răstimpuri, pătrundea zbieret ascuțit de mioară. Și peste toate acestea, un fluier își trimitea doinirea departe în hături. Pînă la noi, nu pătrundeau decât câte un sunet, câte-un tril, câte-o întorsătură
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MI-AI ATINS SUFLETUL CU FRUNZA TOAMNEI Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 621 din 12 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Un foșnet plăcut ce mângâie gândul Pășește prin amintiri de vară fierbinte... În palmele nopții îmbrățișez amurgul Și las visele să mă alinte... Să știi că uitasem ce-nseamnă iubirea, Cântecul său s-a contopit în vise... Sufletu-mi trist se-nvârtea
MI-AI ATINS SUFLETUL CU FRUNZA TOAMNEI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343807_a_345136]
-
poleit de alunecoase năluciri. Când te simt aproape, îmi râd toate secundele, cu fericirea țâșnitoare în priviri. Ține-mă cu devotamentul porumbeilor, cântecului de viori, sunt prinsă în nevăzul, neauzul altor mâini, altor ochi, altor chemări. Am împins toate celelalte foșnete până la marginea rămânerii în străină zare. Ține-mă de mână până la final, să trecem tot într-o îmbrățișare peste pragul curburilor, fixați în eternitatea darului capital. Îmi simți pulsul în mlădiere lângă pulpa dezmierdată a armoniei? Simți zvâcnirea așteptării cu
ÎNCĂTUȘARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343945_a_345274]
-
Are turning into fire drops. I’d like to be able to stop the time And make it flow backwards, But, I cannot, It’s too lațe for regrets... ROPOTE Ploua... Ascult cântecul picăturilor, Ce se stinge ușor, ușor. Un foșnet suav se distinge, Din simfonia perfectă de ropote. Două picături se opresc Pe o frunză de salcâm, Apoi cad, la unison, Pe pământul rece. Se aude doar ploaia... HEAVY RAIN It is raining... I’m listening to the humming of
LANSARE DE CARTE GEORGE NICOLAE STROIA – ILUZII/ ILLUSIONS (ARMONII CULTURALE, ADJUD, 2015) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342738_a_344067]
-
Printre munți și pește vai, Cursul zilei-i numai unul Pentru buni și pentru răi. Usurel-si urmează calea Și firescul obicei, Zbierând toți: vine culcarea! Și un miros frumos de tei. După seară vine noapte Cu miresme-mbatatoare, Luna ,foșnete și șoapte Și cu stele căzătoare. Zori de zi din nou se arătă Rechemând cu a ei lumină, Să se întâmple inc-odata Ce a fost și o să mai vină. Referință Bibliografica: O ZI DE VARĂ / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN
O ZI DE VARA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342817_a_344146]
-
ma primit în jurul lui. ................................ Eu sărut ti-am pus pe trup pe buze Eminescu pur de-a lungul generațiilor sa identificat răzând în fața lumii. Treceam prin versurii cu pași mărunți durerea îmi cert, acum orgoliul în versuri mi-l înec foșnet la tâmpla nopții eu codru cu vrunze arămii plecam de nenumărate ori adierea privirii pe ale mele frunze. Cutreierat-ai zarea cu măduva transpirată focos la minte aspru în zvăcnire întorci în suflet norul picurat mărunt de ploaia organică te-
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
fericiri care sunt constituția Împărăției celei noi întemeiate de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Câteva minute mai târziu imensa mulțime a credincioșilor încolonată în impresionant cortegiu, înainta încet spre locul zidirii celei noi. Acorduri de muzică militară, fâlfâiri de steaguri sfințite, foșnete de frunze uscate... suflă vânt rece de toamnă. Pe fețele tuturor lucește discret seninul unei bucurii, seninul bucuriei de înfrățire a tuturora în hotărârea unei frumoase înfăptuiri. Când să înceapă slujba sfințirii, un buchet de flori albe, buchet mare cât
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]
-
vrea să-nvețe, Ca vară-i plecată cu turme de miei, Lotuși de vis, în cui de tristețe, Pe colțuri de stele îi spânzura zei. Chipuri de vânt pândesc suspinând, Poem ne-ntâmplat scâncește-n gutui, Ploi de-arabescuri în foșnet de gand Mosc risipește în ochii căprui. În mine uitat, în tine pierdută, Vâltoare de brumă-n amestec de tei, Trestii de jar, în prăpastii de iuta, Ecou prin vitralii de albi porumbei. Tumult și risipă, neliniști de veghe, Navală
CHIPURI DE VÂNT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343428_a_344757]
-
Decorul se va transforma într-o întreagă pădure, cu mulți copaci și frunze căzute pe jos. În pădure se vor afla mai mulți copaci cu trunchiuri mai diferite față de restul copacilor.) (Inaintează în pădure iar pe fundal este pus un foșnet și câteva șuiere ale vântului) Idris (infricoșat): Vrei să-mi iei ghiozdanul? (Hotărât) Nu ți-l dau! Mă auzi cum număr?... Îmi număr pașii de cenușă...Nu îți este milă de mine?... Mă lași tăcut într-o liniște moartă, încât
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
în care-a mai stat. Își aruncă privirea către public și rămâne pierdut în lumină. O așteptă pe Iohana, cu fiecare secundă tremurândă, cu fiecare răsuflare, cu fiecare gând risipit in ceață. (Dintr-o liniște surdă pe fundal, se pune foșnetul unor frunze.) Calmă, dar zgribulită își face apariția Iohana, arătând simetric asemenea unei picături pierdute-n timp. Se așează în fața lui Idris și își îndreaptă privirea către el. Îl privește profund și adânc. Acele momente au fost de neuitat pentru
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
personal. Convorbirea a fost scurtă. - Da, te ascult... așa, da... le vedere... Bine, mulțumesc! Ne întâlnim dincolo, în comuna „B”. Să iei și înregistrarea... Da, foarte bine... La revedere! Până la intrarea în comună nu s-a auzit în mașină decât foșnetul aproape uniform al anvelopelor pe îmbrăcămintea drumului public. Ziua se apropia de noapte și aerul se răcise ușor. După traversarea localității, comisarul s-a răsucit pe scaun pentru a-l putea privi pe Gabriel. I-a analizat figura aproape un
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
căzut acolo tot datorită „lu tăticu”). Nu este de făcut altceva decât semnarea unor acte. Nu prea suntem înțeleși. Predilecția fanariotă pentru averi rapide a făcut din mințile marilor noștri conducători niște cățeluși buni de dat din coadă la orice foșnet al unui „euro”. Ce mai contează că suntem la un moment de răscruce? Secătuită, țara asta se încăpățânează să fie țară. Poporul ăsta, ucis la propriu de către imbecili ca Emil Boc și ulterioara sa șleahtă, se încăpățânează să fie viu
DIN ROMÂNIA (1) de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343454_a_344783]
-
lipsite de esența mișcării explozia, anulase durata oricărui repaos al formelor. înspăimântătoare liniște! doar suflul spasmodic al vantului cosmic surprins de rugozitatea opacitații ce o străbătea în rafale fierbinți antrena tăvălugii de smog deasupra unei civilizații anulate de neînfrânarea necuviinței. foșnetul lui tulbura cu unde de harpă trecerea prin fiecare inel al materiei dezumanizate. .................................................. iubindu-se numai pe ei viața i-a învins cu legile ordonate de roata mișcării. timpul lor avea două culori perpetuaseră o lume a cauzelor logice infinite
ÎN CALEA LACTEE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344136_a_345465]
-
pe strășini, prin iedera culcată pe colivii, cântecul uitat al unor timpuri ce s-au înecat în veac; suflete stingher, nu te mai înfășura în cuvinte, nu mai culege din urma plopilor sunetele amintirii, nu mai rătăci printre pulberi, ascultă foșnetul inimii și lasă-mi linia din palmă lângă săruturile inocente ale primelor iubiri. duminică, 11 octombrie 2015 Referință Bibliografică: ceremonii autumnale / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1745, Anul V, 11 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
CEREMONII AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344134_a_345463]
-
-n ape de legendă. La catul șase din balcon Privea artistul tot pământul De parcă-n palmă ca un domn El îi primise legământul. Când s-a întors porni ca val Trăirile claviaturii, Din gândul propriu un coral, O misă-n foșnetul pădurii. Tuna improvizarea iar Nopți, flăcări, bulevardu-n ploaie Ursita plânsă solitar, Viața de hudiți în gunoaie. Așa-n târzii întunecări În schimbul cinstei fără titru Shopin scria la lumânări Vis dalb pe negru de pupitru. Ori lăsând lumea pătimaș Cu patru
BORIS PASTERNAK MUZICA de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344162_a_345491]
-
printre ulucile grădinii ghemuită într-un sfert de lună. * Cu fiecare copac mort frunza e mai singură, ca o fotografie dezlipită din albumul toamnei. * Stăm amândoi în noaptea cu inima goală. Numai anticarul ne citește buzele. * Florile se uită la foșnetul păsărilor și iarba tremură ca un șold de femeie. Pe sub bărbia cerului trece vântul. * Toamna-și șterge pantofii pe obrazul băncii sub care atârnă emoția primei îmbrățișări. * Mi se întâmplă să fiu calul din Troia, mergând prin tine, filă cu
CONFESIUNI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343184_a_344513]
-
cântă în poeme. Așa cum o vedem de minunată, Frumoasă cum e ea nu e niciuna, Cădem vrăjiți de ea, cea fermecată, Când prin păduri aleargă ca nebuna, Ne bucurăm de fericirea toată, Căci toamna se întoarce-ntotdeauna. PLÂNGE TOAMNA În foșnete de frunze-adoarme vântul, Se surpă curcubeul în culoare, Căldura se ascunde după soare, Tăcerile sugrumă iar cuvântul. Seninul, disperat, se-aruncă-n mare Și ploile îneacă tot pământul, Iubirile își domolesc avântul, În toamna care plânge și ne doare. Ea plânge că
ALTE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343201_a_344530]