1,019 matches
-
zic fără să-mi pot abține râsul. Foarte bun plan. — Hai, bagă viteză, Brown Rabbit. Mă sărută și țâșnesc peste peluză, ascunzându-mă după un rododendron uriaș. Mă strecor prin partea laterală a grădinii, prin spatele tufișurilor, încercând să nu foșnesc prea tare. Pământul jilav și umbrit e rece sub picioarele mele goale ; calc pe o pietricică ascuțită și mă strâmb de durere, în tăcere. Mă simt ca și cum aș avea zece ani și m-aș juca de-a v-ați ascunselea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Omăt și pe draga mea de Nunatuk. Din nou am auzit zgrepțănitul. Afară bătea un vânticel care Îmi aduse la urechi niște șoapte Îndepărtate. Oare pusese Logon pândarii În sat, așa cum hotărâsem Înainte de chef? Deodată, pereții de stuf ai casei foșniră ca izbiți de un vânt puternic și se prăbușiră. Am țâșnit În picioare, gata-gata să le arăt scofâlciților lui Dupna că legământul lăsat prin vorbă e mai tare decât cel lăsat prin sânge. În clipa aceea, am auzit un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Să vă dau puțină vată? BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu suport vată-n urechi. Niciodată n-am suportat așa ceva. BĂRBATUL CU ZIARUL: Vă obișnuiți imediat. BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu te mai obișnuiești la bătrânețe. Decât să-mi aud vata cum îmi foșnește în urechi, mai bine îl aud pe dumnealui. BĂRBATUL CU ZIARUL: Cum vreți. Da’-i infinit mai bine... (Pauză, Fiecare așteaptă într-o stare de paralizie, oarecum înfrânți. Treptat expresia feței BĂRBATULUI CU ZIARUL se transformă, urcând de la o mină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de paralizie, oarecum înfrânți. Treptat expresia feței BĂRBATULUI CU ZIARUL se transformă, urcând de la o mină victorioasă și regăsită spre o suferință debordantă.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Scoțându-și cocoloașele de vată din urechi, către BĂTRÎNUL CU BASTON.): Aveți dreptate... Cam foșnește... Ne-ar trebui niște antifoane autentice. BĂTRÎNUL CU BASTON: Orice antifoane ți-ai pune... Nu asta-i problema. Dumnealui e plătit să ne înnebunească și cu asta basta. Nu există antifoane în cazuri din astea. BĂRBATUL CU ZIARUL: Eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sau plachete publicate, nemaivorbind de puștoaicele care nu știu cum să se mai dea în stambă vorbind de spermă și sânge menstrual și hăul existenței și buruienile din curtea Institutului de Artă. Și de fapt după o noapte în Cuba, când plopii foșnesc, asta vara desigur, le înțelegi. De ce în Cuba? În clubul Cuba, deschis pe teritoriul fostului ștrand studențesc, cu piscină, fete pe tejghea, un ecran de 3 pe 3 metri pe care se perindă forme roz-portocalii, bărbați cu gel în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Se sforță, și tot în zadar. Ceva greu o țintuia locului. Nu se mai putea desprinde. Încercă să se aplece, să vadă ce s-a întâmplat cu picioarele ei, dar nu reuși decât să se îndoaie puțin. Crengile din vârf foșniră speriate, ca bătute de un început de vijelie, atingând cutiile de pe șifonier. Se ridică un norișor de praf. Se privi iar în oglinda șifonierului. Mlădiul trunchi de până mai adineauri prinsese să se îngroașe. Blugii pocniră, sfâșiați. Bluza crăpă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un foșnet lung, subțire și promițător. Mă uitam pe geam. Apa se scurgea pe streașină și pe frunzele vișinului, băltoace pline de cercuri împânzeau curtea. Mă concentram. Poate mi se păruse, așa cum se întâmpla de cele mai multe ori, când confundam cauciucurile foșnind pe șosea cu sunetul făcut de propria mea respirație. Dar câteodată se întâmpla ca foșnetul să crească, și atunci se desfăcea în sunete mai mici: huruitul unui motor, schimbarea unei viteze, scrâșnetul unor frâne. Prin frunzele vișinului se distingea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
umbra firului întins - curcubeul prins În lanul de orz vântul cântec de flaut - șerpii unduiesc Când în sus când jos - furnica rostogolind un bob auriu Copil în iarbă - tot univesul este o buburuz Sub raza lunii doar buha pe ram - foșnește iarba-n grădină Număr stelele - urcă alene dealul alt car tras de boi Cosași în noapte se-nalță-n iarba foșnind - rugă sub stele Concurs estival - peste raza de lună sar greierii-n iarbă Cântec nesfârșit - brăzdând din zori tot
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
rostogolind un bob auriu Copil în iarbă - tot univesul este o buburuz Sub raza lunii doar buha pe ram - foșnește iarba-n grădină Număr stelele - urcă alene dealul alt car tras de boi Cosași în noapte se-nalță-n iarba foșnind - rugă sub stele Concurs estival - peste raza de lună sar greierii-n iarbă Cântec nesfârșit - brăzdând din zori tot cerul rândunelele Maci, salvii și grâu - curcubeul cerului căzut pe pământ Săgetați de soare atârnă-n zdrențe norii - înfloresc ciulinii Spuma
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
cu mătănii galbene - dar nasul roșu Stejar putrezind - pământul îl înghite pe cel de el hrănit POEME IN STIL HAIKU Cântec ce doare - în apusul de soare o pasăre spin Peltea de gutui pe felia de pîine - soare pe plajă Foșnind pe pneuri timpul spulberă praful - rumoare-n oraș Cuvinte seci sunând a pian dezacordat - iarna iubirii Adormire în poziție fetală - melc pe nisip Concert în luncă - auditoriul atent doi ochi de buhă Rază de soare lasou peste țurțur - cade o
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
sub un copac, respirați adânc și începeți să priviți de jur-împrejur... Nu să vedeți. Să priviți! Observați iarba, insectele care zboară, ciudata lume a corolei și a pistilelor unei euforbii... Rezemați-vă apoi de copac și ascultați. Vântul, frunzele care foșnesc, păsările care se cheamă unele pe altele, lătratul îndepărtat al unui câine... E ca o orchestră. Și există ceva magic în starea bună care ne invadează. Selva mea, asta este, dar nu o orchestră, ci o întreagă Filarmonică din Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sate și orașe, au ajuns în nord-vestul țării, în frumoasa pădure numită Făgete, adică aici unde suntem noi acum... întrerupe bunicul povestea făcând o mică precizare. Era o toamnă frumoasă, vântul adia ușor ca o mângâiere de catifea, iar copacii foșneau înfiorați.” Bunicul povestea rar, cu vocea scăzută de parcă citea dintr-o carte. ”Mergeau ei așa, tăcuți, unul în spatele celuilalt și doar din când în când se opreau ca să respire aerul curat al pădurii: Mai avem puțin și ajungem în satul
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
suntem! murmură, cu ochii ațintiți în țărâna de pe mormânt, simțind cum i se împotmolește mintea, în învălmășagul acela de gânduri. În jur era tăcere, o tăcere adâncă. În tăcere, parcă și gândurile tac... Candela ardea cu flacăra dreaptă, liniștită. Copacii foșneau încet, parcă suspinând. ...Ziua era pe sfârșite, se stingea încet-încet, ca o lumănare. Iorgu cu Emil s-au întors de la cimitir acasă. Soarele nevăzut se prăbușise în noapte... Era aproape de ceasul magic în care nălucele sunt gata să țâșnească, din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mi-ai luat-o, Doamne?!... De ce, Doamne?! Încotro să mai plutească gândurile mele, Doamne ?! Ce ți- am făcut, Doamne... Ce ți-am făcut de mai pedepsit așa, Doamne?!... zise el cu tremur în inimă. răsărise de după bloc... Vântul începu să foșnească blând, printre crengile copacilor din fața ferestrei. Și, iar în cameră începu să se audă glasul lui Iorgu, murmurat, mai rar, adânc, mai cu înțeles. ”Ispite de-ar veni, și necurmate, De-ar curge vorbele și faptele, cu al lor tumult
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Doamne, că pe ea o iubești mai mult!... Răspundemi, Doamne, ca poate să mă îndrept, ce Lângă dânsul un greieraș începu a scânci subțire și trist... cri-cri... cri-cri!... Grămezile de frunze îi cuprinde pașii, însoțindu-l cu oftări uscate. Copacii foșneau ușor, parcă susprinau șoptind... ”Vasilica... Vasilica!”. Dinspre miazănoapte începu să sufle un vânt subțire și rece... Dimineața a fost răcoroasă cu cer senin. Lumina toamnei aluneca încet peste cimitir. Vara plecase... venise toamna, inima ei zvâcnea pe aproape... o auzeai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o bucată de sticlă. - Du-te pe pustie!... murmură el, prin minte trecându-i gânduri superstițioase... cutremurându-l. ” - Las-o, omule, las-o... își cheamă perechea!” îi șopti rar gândul. O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră pe deasupra. Sus pe cer, luna argintie apăru printre nori, ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe pervazul ferestrei, Iorgu veghea singur, obraz în obraz cu noaptea. În jur se lăsă o tăcere atât
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
murmură el clătinând din cap. Răbojul timpului, nu iartă!... mai adăugă el, cu glas tare, în fața oglinzii, surprins de contemplarea propriei înfățișări Cocoșul vecinului a cântat demult de miezul nopții. O neliniște nestăpânită plutea în aer... O pasăre de noapte, foșni plutind ca o umbră pe deasupra. În depărtare, luna argintie apărea printre nori, ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe pervazul ferestrei, Iorgu veghea singur, obraz în obraz cu noaptea. În jur se lăsă o tăcere adâncă, că
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cimitir... O iamă cu zăpadă puțină. Timpul era frumos, aer curat și rece, cer senin, soare cu vânt înghețat. Bătrânul Iorgu sprijinit în baston, șontâcșontâc, ca în fiecare zi a venit la Vasilica la mormânt. Pe aleile cimitirului, frunzele moarte foșneau înghețate sub pașii lui. Soarele strălucea palid și vântul iute și rece mușca obrajii. În genunchi pe marginea mormântului, asculta freamătul tainic al vântului printre crengile desfrunzite ale copacilor. Soarele ajunsese în dreptul amiezii... Odată cu înserarea, după ce mai rătăci pe străzile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cât și la ”Bolta Rece”, datorită lui Carmen și Avel. ...Era pe la mijlocul lunii lui Cuptor... Ziua aluneca ușor către seară, căldura de peste zi se mai dămolise... o adiere ușoară de vânt răcorea aerul. Era o seară caldă și blândă, păsărelele foșneau a înnoptare în copacii din fața casei. -Și, mâine va fi o zi frumoasă!.. își zise Iorgu, privind cerul. Se lăsă noaptea... cerul era limpede și senin. Aproape toată noaptea aceea înspre Sfânta Maria, Iorgu s-a frământat în pat, fără
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
strigătul ei, mai prelung, sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. -Du-te pe pustie!.. mumură el, prin minte trecându- i gânduri superstițioase... O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră pe deasupra. Sus pe cer, luna argintie apăru printre nori ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe fereastră, Iorgu veghea obraz în obraz cu noaptea... In jur se lăsă o tăcere adâncă, că viața
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
devreme iar programul de școală se termina la orele 19,00. Drumul spre casă trecea printr-o livadă cu pomi fructiferi; se culeseseră fructele iar pomii se dezgoleau de frunze în fiecare zi. Pe jos, un strat dens de frunze foșnea sub picioarele lor, semn că încă razele soarelui l-au pătruns. George se adresă pe numele de alint, așa cum îi spunea el de obicei: - Sina, ce este cu tine, de ce nu vorbești? Cu ochii în pământ, ea îi răspunse: - Te
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
inconfundabil de pipi, tămâie și dinți nespălați. Cartea despre viața lui Kórösi a fost pașaportul către partea nevăzută a lumii, unde babele pătrunseseră deja pe alte căi. Pe terasa cea mare a casei ascultam vântul dulce al sfârșitului de vară foșnind frunzele perilor și ale viței-de-vie din curte, plân- gând de fericire că Dumnezeu exista. iar duminicile, privind șirul de babe care urcau domol dealul la biserică, mi se părea că era legat de firul de aur și mătase al Shambhalei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
acest pământ și În această viață cu frământările ei deșarte. Da, există acest loc În fiecare dintre noi, În care suntem aceeași copii sau adolescenți de odinioară, dintr-o vacanță de vară, pe Șaman 185 o terasă Îmbrăcată În viță-de-vie, foșnind În vânt, În care, sub soarele blând de august, ni se relevă pentru prima oară existența lui Dumnezeu... Am rămas Înmărmurită. — De unde știți despre măgina ?... Pentru că pot vedea, șopti Père Joseph, Închizând ochii. Pot vedea În sufletul și destinul omului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prea mult, a spus cercetându-mă atent. Am vrut să-i spun că reciproca nu era adevărată, dar m-am abținut. — Îți place mirosul pădurii toamna ? spuse el scoțând din buzunar o frunză și oferindu-mi-o. Îți place cum foșnesc frun- zele uscate sub talpă, nu-i așa ? Îl priveam uluită. De unde să fi știut Teo Haiduc cât de mult Îmi plăcea mie sunetul frunzelor uscate când calci pe ele ? Eram absolut sigură că nu discutasem niciodată asta cu nimeni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
inconfundabil de pipi, tămâie și dinți nespălați. Cartea despre viața lui Kórösi a fost pașaportul către partea nevăzută a lumii, unde babele pătrunseseră deja pe alte căi. Pe terasa cea mare a casei ascultam vântul dulce al sfârșitului de vară foșnind frunzele perilor și ale viței-de-vie din curte, plângând de fericire că Dumnezeu exista. Iar duminicile, privind șirul de babe care urcau domol dealul la biserică, mi se părea că era legat de firul de aur și mătase al Shambhalei și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]