1,045 matches
-
chemotactic, făcând schimb de particule virtuale, transmițîndu-și mereu unul altuia coordonatele, locul în spațiu și viteza, corectând erorile din mers. Prin pielița lor exterioară se zărea celula fecundată evoluând într-un început de structură: morulă, blastulă, gastrulă, apoi cele trei foițe embrionare, canalul neuronal, un rudiment de coloană. Un cap mare și străveziu, cu petele catifelate ale viitorilor ochi, răsucit către piept ca vârful ferigilor în desfășurare, un trup curbat ca o codiță de animal. Muguri din care se dezvoltă membrele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să diminueze la polul opus, la Big Crunch? De ce vânzoleala și haosul din diapozitivele succesive, când sfera lui nemuritoare e atât de liniștită și de perfectă? Poate fiindcă lumea adevărată, pe care ochii adevărați o percep, e o întrolocare de foițe de ceapă, fiecare mai bogată cu o dimensiune decât cea dinainte și mai săracă decât cea care-i urmează. Cum ar putea arăta locuitorii lumii din miezul foițelor, lumea redusă la un punct? Sau cei care-ar fi linii în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lumea adevărată, pe care ochii adevărați o percep, e o întrolocare de foițe de ceapă, fiecare mai bogată cu o dimensiune decât cea dinainte și mai săracă decât cea care-i urmează. Cum ar putea arăta locuitorii lumii din miezul foițelor, lumea redusă la un punct? Sau cei care-ar fi linii în lumea cea lineară? Din poze, filme, desene animate și cărți ne-nchipuim cum arată marii infirmi ai lumii de imediat de sub noi, lumea plată în care, dacă ne-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ar vedea apă-rînd, în plină preerie, un soare plat pe o boltă plată. Dacă și-ar vîrî degetu-n lumea noastră o ființă din lumea de imediat după noi, am vedea și noi apărând pe boltă o sferă uriașă, inexplicabilă. Dar foițele nu se opresc aici, și ne putem imagina că însăși ființa noastră cu patru dimensiuni, care-ncepe cu nașterea noastră și se termină cu moartea noastră, așa cum noi începem cu creștetul și ne terminăm cu tălpile, nu e decât o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu nașterea noastră și se termină cu moartea noastră, așa cum noi începem cu creștetul și ne terminăm cu tălpile, nu e decât o altă iluzie, a trecerii perpendiculare a unei ființe deja de neconceput, ce ar avea cinci dimensiuni, prin foița ce-ar cuprinde lungimea, lățimea, adâncimea și timpul. Și tot astfel la nesfârșit, până când toate petalele înghiocate s-ar contopi în ideea de trandafir și până când toate pleoapele s-ar ridica, și ultima ar fi chiar ochiul care începe să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acoperindu-se de-o lânică simiană și apoi lepădînd-o, în ultima lună, când străbatem cu totul portalul și ne strecurăm gâtul și umerii-n lume, desprinzîndu-ne cu totul de insula fericită de unde-am venit. Ca să putem înota prin sutele de foițe întrolocate, să le putem sparge cu creștetul și să lăsăm în urmă siajul înspumat al istoriei noastre, avem cu toții corpul hidrodinamic, precum cel al delfinilor. Atacăm lumea noastră cu-o singură celulă, ne extindem exponențial, lărgind tot mai mult (doi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în compania părinților, am făcut cunoștință și n-am reținut nimic atunci, însă un lucru ne-a atras atenția în mod deosebit. Tanti Mate Andraș a scos o sacoșă plină cu batoane de ciocolată făcute în casă, ambalate superb în foițe de celofan colorat, iar familia Màrtonfi un cozonac umplut din abundență cu mac. Tata a așezat pe „masa prieteniei” prăjiturile de casă și plăcinta noastră tradițională, după care totul a venit de la sine. S-au făcut glume, s-au schimbat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în compania părinților, am făcut cunoștință și n-am reținut nimic atunci, însă un lucru ne-a atras atenția în mod deosebit. Tanti Mate Andraș a scos o sacoșă plină cu batoane de ciocolată făcute în casă, ambalate superb în foițe de celofan colorat, iar familia Màrtonfi un cozonac umplut din abundență cu mac. Tata a așezat pe „masa prieteniei” prăjiturile de casă și plăcinta noastră tradițională, după care totul a venit de la sine. S-au făcut glume, s-au schimbat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Roof, În apropiere de Hardenbergstrasse. La Roof era plin de eleganții Berlinului, mulți dintre ei În uniforme. Inge s-a uitat În jur la pereții albaștri din sticlă, la tavanul iluminat de steluțe albastre și susținut de coloane acoperite cu foiță lucioasă de cupru și la bazinele de decor, pe care pluteau nuferi, și a zâmbit entuziasmată: — Nu că e pur și simplu minunat? — N-aș fi crezut că ăsta e genul tău de local, i-am replicat nu prea convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vizitezi celula H pe care ai mai văzut-o la Muzeul P.M.R. din București, fost Lenin și Stalin. În continuare atelierul expoziției. Cu obiecte făcute de deținuți politici. Din lemn, piatră, sârme și miez de pâine. Și scrisori scrise pe foițe de țigară. Tot pe foiță de țigară este scris un fragment din Capitalul de Karl Marx, despre plusvaloare. Vizitezi și aripa Închisorii care s-a prăbușit la cutremur. Când a murit Ilie Pintilie și gardienii care n-au vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ai mai văzut-o la Muzeul P.M.R. din București, fost Lenin și Stalin. În continuare atelierul expoziției. Cu obiecte făcute de deținuți politici. Din lemn, piatră, sârme și miez de pâine. Și scrisori scrise pe foițe de țigară. Tot pe foiță de țigară este scris un fragment din Capitalul de Karl Marx, despre plusvaloare. Vizitezi și aripa Închisorii care s-a prăbușit la cutremur. Când a murit Ilie Pintilie și gardienii care n-au vrut să deschidă ușa. Zidurile Doftanei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lindini. Nu avusesem un atac de astm fatal și nici nu-mi luase foc părul când mă aflasem în apropierea unei prize, dar începusem să cred în răvașele din prăjituri. Alfie mă privea plin de curiozitate în timp ce mă jucam cu foița de hârtie subțire. —Ce scrie? mă întrebă el. — Nimic, am răspuns eu. Dar nu era chiar „nimic“ pentru mine. Mark a rămas la serviciu până târziu. Nu știu ce a făcut după aceea, dar nu a venit acasă decât după miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
le-ar fi considerat prețioase. Poftim o invitație, i-am spus întinzându-i una. Abia dacă s-a uitat la ea, dar a îndoit-o și a băgat-o în buzunarul de la spate. Eram convinsă că o va folosi ca foiță pentru iarbă. Mi-a zâmbit și s-a întors spre ușă. —Poate o să mă întorc când se deschide. Poate, am spus intrându-i în joc, bucuroasă să constat că mâna mea își regăsise echilibrul. — Ce voia bărbatul acela? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
încetinitorul. A părut cel mai ușor lucru din lume, ca și cum doar s-a sprijinit de geam până când a trecut prin el pe partea cealaltă. Mai întâi cu capul, spărgând geamul de parcă ar fi fost o fereastră artificială, pentru cascadorii, o foiță subțire, apoi a urmat restul corpului. Am auzit sunetul întâi, cum crapă, cum se sparge, dar părea cu totul deconectat de realitate. Apoi întreg corpul s-a aruncat în aer, direct de la etajul al treilea, bucăți de geam curgând în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tău e la cafenea, dragă. La Neluțu'! Cum vrei să creezi? SONIA: Sigur, tată! Nu-ți neglija opera. Se poate? La valoarea ta. FANE (arată niște foi): Am scris destul azi. GETA: Nu. Nu-i destul. Cum să publici trei foițe? Du-te și mai scrie. Vreau să fiu mîndră de tine. SONIA (cu înțeles): Toți vecinii ne-au felicitat. Intră Bunicul îmbrăcat ca un scriitor de secol XIX, cu lavalieră, și Bunica. BUNICA (repede tatălui): Dar cei cu tine acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
În petecul ăla de curte de lângă ușa beciului. Kibuțul meu. Ridichi, pătrunjel, morcovi - da, și eu sunt patriot, băi, numai că într-un alt loc. (Ce-i drept, nici acolo nu mă simt acasă!) Dar ce să mai zic despre foițele de staniol pe care le adunam? Despre ziarele pe care le căram cu căruciorul la școală! Despre carnețelul meu cu timbre emise de Fondul de Apărare, lipite grijuliu rânduri-rânduri, întru zdrobirea Axei! Aeromodelele mele - Piper Cub, Hawker Hurricane, Spitfire! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
stâng. Cu degetul, practicam o concavitate în punguța cu plante, pentru a se așeza și mula perfect pe convexitatea ochiului închis. Atunci, ochiul stâng era sensibil și dureros , la apăsare. Peste punguța cu plante, așezată pe ochiul stâng, puneam o foiță de plastic, apoi înfășuram ochiul și capul cu un prosop gros, pentru a se menține căldura cât mai mult timp. În timpul acestei comprese practicam și tratamentul REIKI, indicat de Dumitru Hristenco, în cartea ,,Reiki tradițional, de la gradul I la maestru
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
a unui hulub, căreia îi răspunde trilul subțire al unui pițigoi. Pripit, parcă trezit din somn, jandarmul se ridică luând poziția drepți. E proaspăt bărbierit, dovadă crestătura din bărbie lăsată de briciul bine ascuțit într-o clipă de grabă. O foiță albă, punctată de un strop de sânge, acoperă tăietura. Domnule locotenent, sunt plutonierul șef de post Căprăroiu Gheorghe. Raportez că am doi prizonieri americani, găsiți la marginea satului de numitul Samoilă Vasile. În rest nimic deosebit. Nonșalant tolăniți pe scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
avea oare el atâta timp pentru forum? Ea, care muncea acasă și își mutase calculatorul lângă șevalet nu putea face postări decât atunci când lucrul la icoane o permitea, când trebuia să lase să se usuce o culoare, un lac, o foiță de aur aplicată pe blatul de icoană, și atunci, da, putea și ea posta, dar în rest tot timpul era ocupată. Căutând pe forum, Arm dădu peste o replică de-a lui: « Foștilor le doresc să aibă și ei nevoie
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
înzestrase atelierul de pictură așa cum îi ceruse, el fiind un nepriceput în ale artelor, după cum singur mărturisea. Totuși, deși se declarase nepriceput, umbla prin magazinele cu vopsele și unelte de pictură și venea mereu acasă cu tuburi de vopsele, pensule, foițe de aur sau de argint, blaturi pentru icoane sau pânze gata pregătite. Își aduse aminte, cu nostalgie, de prima ei expoziție de pictură. Fusese un adevărat succes, prieteni, critici, ziariști, toată lumea era entuziasmată. Era înconjurată de ziariști și îl zărise
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
scoți grijile din minte. În timpul zilei Zora și cu mine eram tot timpul treji. Ea scrisese deja o sută optsprezece pagini din carte. Erau bătute la mașină pe cea mai subțire hârtie pe care am văzut-o vreodată, ca o foiță de ceapă. Așa că manuscrisul era perisabil. Trebuia să ai grijă când umblai cu el. Zora mă punea să mă așez la masa din bucătărie și Îl aducea așa cum aduce un bibliotecar un Shakespeare in-folio. Altminteri, Zora nu se purta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
craniul meu. Se formase un cordon ombilical între mințile noastre, ea era mama care mă hrănea cu substanța gelatinoasă a visului, iar eu - care (sau fiindcă) iubeam fiecare fibră din amărâtul ei căpșor de studentă și gâsculiță - creșteam din întrolocarea foițelor embrionare, scrise pe ambele fețe cu vise furate. Și iată-ne acum: eu, autor, colectând glorie și (mult mai mult) dispreț, nemaiîndrăznind să intru nopțile în nici un fel de ring, pentru nici un fel de rundă onirică. Ea, o necunoscută, un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ție se cuvine teama; căci între toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor, nici unul nu este ca Tine. 8. Toți laolaltă, sunt proști și fără minte, știința idolilor nu este decît deșertăciune, e lemn! 9. Ei aduc din Tarsis foițe de argint și aur din Ufaz, meșterul și mîna argintarului le pun în lucru, hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru și în purpură, toate sunt lucrate de meșteri iscusiți. 10. Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și-și înalță vârfurile spre ceruri de negândit. Cei care fuseseră acolo erau stigmatizați pentru totdeauna. Nefericirea avea să fie mereu briliantul dintre sprâncenele lor. Singuri și ignorați, aveau să cartografieze harta împărăției în 168 imense, demente, ilizibile Cărți cu foițe de aur. Hoitul lor plin de viermi avea să fie găsit prăbușit peste manuscrisele halucinante, în mansarde dărăpănate, unde nimeni n-ar fi bănuit că poate trăi un om... Poate că asta gândeam și atunci, în ziua plecării din tabără
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
epuizat, Egor se ridică și scoase dintr-un sertar al scrinului un mare album cu fotografii, legat în mătase stacojie, imprimată cu flori de trandafir, îl deschise și începu să-l răsfoiască. Filele groase, pline de poze îngălbenite, alternau cu foițe aproape transparente, cu arabescuri ingenioase în filigran. Puteai vedea în fotografii femei vesele, cu coafuri ciudate, ținîndu-se câte două după umăr, îmbrăcate ostentativ în costume naționale, copii în uniforme de "mariner", grupuri în costume din secolul trecut, domnii cu mustăți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]