1,549 matches
-
se apleca pentru a auzi mai bine cuvintele femeii, s-a îndreptat consternat. — Ce s-a întâmplat? întrebă Endō blând, căscând somnoros. Nu la toaletă mergeai? — Da... toaletă. — Atunci dă-i drumu’! Va au shotte! Dincolo de ușă se auzea femeia foindu-se. Era ca un leu în cușcă și căuta o cale de scăpare pentru Gaston. — Hai, du-te! repetă Endō. Gaston nu a avut de ales. Tavalul toaletei era foarte scund, pisoarul crăpat și pătat. Ușa, ieșită pe jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care mi-l doream: blîndă, plină de căldură, iubitoare și amuzantă. Îmi amintesc cît de mult o iubeam atunci eram foarte mică, cum mă ducea la spectacole de păpuși, rîzÎnd Încîntată atunci cînd chicoteam și luîndu-mă În brațe cînd mă foiam, acoperindu-mă cu sărutări. Dar nu era trează prea des. Părinții mei o țineau Într-o petrecere, invitînd mereu oameni și căutînd pretexte ca să bea. Auzeam muzica și rîsetele și ieșeam adesea din dormitorul meu și mă așezam pe prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu e genul și apoi, pe Dan nu-l interesează nimeni În afară de tine. Nu e genul? Îmi amintesc remarca Lindei despre un alt gen de femeie, anume aceea care o șterge cu un bărbat care nu-i aparține, și mă foiesc stînjenită pe scaun În timp ce ea pare să-mi ghicească gîndurile. Face semn chelneriței să ne aducă nota, apoi se răsucește spre mine. — Ce mai fac prietenele tale? mă Întreabă. Trish și... Lisa? Îmi joacă mie feste imaginația sau chiar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
teme și azi. ― Ziua pune între mine și inchizitori tot ce mă înconjoară. Nici intențiile, nici întrebările lor nu mă mai pot atinge. Mă apără, cumva, lumina, vara, fructele. Dar noaptea, în somn, rămân fără apărare. Și atunci încep să foiască prin somnul meu șerpii. Mă îndoiesc că poți să-ți dai seama ce mi se întîmplă, dar îți voi povesti ceva. Acum câțiva ani, un pădurar prinsese vipere, să le vândă pentru venin. Le-a pus într-un sac pe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a înroșit..." Ultimele ei cuvinte m-au aruncat într-un alt vis. Stăteam pe o stâncă arsă de soare, într-o insulă necunoscută, izolată de lume, undeva în mijlocul mării. La picioarele mele băteau valurile, iar prin apa sângerie și leneșă foiau rechinii. Dacă nu izbuteam să-mi imaginez paradisul, urma să fiu izgonit din insulă și dat pradă rechinilor. La început, toată povestea cu paradisul mi s-a părut un lucru copilăresc de simplu. N-aveam decât să-mi închipui pomi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nou pe bancheta din față. Am oprit mașina în fața unui magazin, de unde mi-am luat o rochiță de plajă și am condus cu viteză spre spital. Am pășit desculță în sala de așteptare și m-am așezat pe un scaun, foindu-mă nervos. Telefonul pe care îl luasem din mașină începu să vibreze. Toți ochii se îndreptară asupra mea. Am privit ecranul: era mama. Nu aveam chef și nici putere să răspund. Am respins apelul. Mi-am trecut mâna prin păr
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
câini în călduri. Lea încerca să-și ignore dorința din propriul corp, iar pe Rahela n-o interesa nimic în afară de pregătirile de nuntă. Doar Zilpa vedea pofte oriunde se uita. Pentru ea, parcă toată lumea se umpluse de dorințe. Lea se foia toată noaptea, iar Zilpa îl văzuse pe Iacob pe câmp, rezemat de un copac, lucrându-și sexul cu mâinile până când căzuse epuizat. Cu o lună înainte de nuntă, Iacob încetase să mai aibă coșmaruri cu lupta dintre el și părinții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cântece, nici zâmbete. Fiecare contracție o răsucea ca pe o cârpă și o lăsa gâfâind și plină de spaimă față de următoarea. Ada o ținea de mână. Zilpa murmura rugăciuni pentru Anath. - Nu erau de nici un folos, își amintea Rahela. Mă foiam când afară, când în cort, sfâșiată de gelozie. Dar cum orele treceau una mai grea decât alta, invidia mi se topea și eram îngrozită de durerile Leei, Lea cea puternică, iapa asta de neînvins, care acum se zvârcolea pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu zgomotele de fiecare zi și cu mirosul bărbaților, ba chiar m-am trezit că eram fascinată de ei. Mă holbam la mugurașii băiețeilor care alergau prin jurul nostri dezbrăcați și mă uitam pe furiș la câinii care se acuplau. Mă foiam în așternut și-mi lăsam mâinile să hoinărească peste sâni și între picioare și mă minunam. Într-o noapte, Inna m-a prins pe lângă cortul lui Iuda, unde el și Șua făceau un alt copil. Moașa m-a luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îmi amintesc de restaurantul Maxim’s, cu o seară în urmă. Meniul suvenir de ziua mea. — Să-mi consult notițele. Deschid fermoarul genții și trag cu ochiul rapid la meniul de la Maxim’s. Pentru un dineu oficial, aș servi... ăă... foie gras flambat cu glazură de caise... miel cu humus condimentat... urmat de un sufleu de ciocolată de mentă, cu două tipuri de șerbet de casă. Na, să te văd acum ce faci cu cordon bleu-ul tău. — Aha ! Trish pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rog să ne pregătești ceva ușor pentru prânz, niște sandvișuri, și să-ți continui curățenia la parter. Despre cină vorbim mai târziu. Se răsucește pe călcâie. Trebuie să-ți spun că am fost amândoi foarte impresionați de meniul tău cu foie gras glazurat. — A... îhm... mă bucur ! Nu-i nimic. La ora cinei n-am să mai fiu aici. — Așa. Trish își aranjează părul cu mâna pentru ultima dată. Vino o clipă în salon, Samantha. O urmez în încăpere, apoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mă privește cu mare interes. — Eu sunt Petula, îmi aduce la cunoștință. Bună ziua. — Tocmai am servit-o cu niște sandvișuri din cele făcute de tine, intervine Trish. Și a fost de părere că sunt minunate. Și am auzit despre foie gras-ul cu glazură de caise ! Petula ridică o sprânceană. Foarte impresionant ! — Samantha poate găti orice ! se laudă Trish, îmbujorată de mândrie. A studiat cu Michel de la Roux de la Blanc în persoană ! — Și cum anume vei face glazura pentru foie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
foie gras-ul cu glazură de caise ! Petula ridică o sprânceană. Foarte impresionant ! — Samantha poate găti orice ! se laudă Trish, îmbujorată de mândrie. A studiat cu Michel de la Roux de la Blanc în persoană ! — Și cum anume vei face glazura pentru foie gras, Samantha ? mă întreabă Petula curioasă. În bucătărie se lasă tăcerea. Amândouă femeile așteaptă cu ochii cât cepele. — Păi. Îmi dreg glasul de mai multe ori. Cred că am să folosesc... metoda obișnuită. Cuvântul „glazură” vine evident de la consistența transparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vas cu formă ovală și-l bag și pe el la cuptor. Până acum, toate bune și frumoase. Acum tot ce trebuie să fac este să răsfoiesc prin toate cărțile de bucate ale lui Trish și să găsesc rețeta pentru foie gras cu glazură de caise. OK, n-am găsit nici o rețetă de foie gras cu glazură de caise. Cea mai apropiată rețetă pe care am găsit-o a fost de prăjitură din foietaj cu caise și zmeură. Poate că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acum, toate bune și frumoase. Acum tot ce trebuie să fac este să răsfoiesc prin toate cărțile de bucate ale lui Trish și să găsesc rețeta pentru foie gras cu glazură de caise. OK, n-am găsit nici o rețetă de foie gras cu glazură de caise. Cea mai apropiată rețetă pe care am găsit-o a fost de prăjitură din foietaj cu caise și zmeură. Poate că o pot adapta pe asta. „Amestecați făina și untul până când se formează un aluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-l imaginez cu o lopată În mînă. LÎngă un actor amator prost. Care... nu se simte bine... și... OK, ce să mă complic atîta, am să mi-l notez și gata. Scriu În blocnotes „rebranduire“ și „Doug Hamilton“ și mă foiesc ușor pe scaun. Dumnezeule, ce mă strîng chiloții. Vreau să spun că, după părerea mea, bikinii tanga nu sînt prea confortabili În general, dar ăștia sînt pur și simplu cumpliți. Lucru care s-ar putea să fie din cauză că sînt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e un lucru normal. Ce se Întîmplă, oare ? Dumnezeule, o fi vreun incendiu sau ceva de genul ăsta ? Katie și cu mine Împingem ușile grele turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În vrie. Oamenii se foiesc În toate direcțiile, cineva lustruiește balustrada de alamă, altcineva lustruiește plantele artificiale, iar Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcîndu-i să intre În lifturi. — Toată lumea În birou ! Nu vrem să vă vedem că ardeți gazul pe la recepție. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fost nici după moartea mea, numai că tu Înțelegi ce zice Krog pentru că gândurile lui sunt și ale tale. Asta, dacă ești om. Ceea ce nu e totdeauna de crezut. Ce mai tura-vura, am ajuns În fața frumoasei Siloa și mă tot foiam ca să mă vadă, dar ea nu făcu altceva decât să se holbeze. Atunci, aș fi putut să-i zic În felul acela al meu, fără cuvinte, aș fi putut să-i zic ceva ca s-o fac să vină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
acum În fața ta. Tu cine ești de știi așa de bine limba asta a minții? - Sunt Krog, toiagul Tatălui, frate de sânge cu Moru, care Moru e fiul Psarei, nepot al Milei și scoborâtor din Tatăl. Dar tu? Femeia se foi În loc. Una dintre Însoțitoarele ei se apropie de ea și-i strecură ceva la ureche. - Dacă ești așa de mare, cum se face că am ajuns noi, niște biete femei, să te scoatem din apa care curge mereu? - Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puteam să adorm. Mă tot Întrebam dacă mai avea rost să mergem mai departe căci pământurile Încă se Întindeau În fața noastră, dar oameni nu mai văzuserăm de o bună bucată de vreme. După un timp, am văzut că Logon se foia În culcuș la fel ca și mine. Deodată, deschise ochii și mă privi fix, fără să clipească. Nu se gândea la nimic și simțeam că dorește ca și eu să fac la fel. Apoi, se ridică Încet, fără să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
conduce Enkim la Krog? Se sumeți apoi: - În urma ta, oameni răi dat Umbrei multe neamuri. În urma ta vin unii care voiesc să-ți strice lucrarea. Și, ia spune: cine-i Învață drumul? Șoapta Îi tremura. Îl vedeam cum se tot foia, gata-gata să mă atingă. Dar, nu făcu altceva decât să Înghită În sec. Apoi, luându-și inima În dinți, spuse dintr-o răsuflare: - Ești Krog, ești toiag pentru Tatăl din Cer! Nu ești om de rând. N-o să ai nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ajungă la fondul științific al lucrurilor, a doua zi m‑am dus să mă consulte medicul. Americanii nu prea pun preț pe medicina străină. Sunt Înclinați să creadă că un medic francez le va spune că au une crise de foie și că o să le taie porția de vin roșu. Dar medicul de pe strada mea n‑a rostit un cuvânt despre vin. A diagnosticat că sunt bolnav de friguri tropicale. Mă rog, asta nu‑i chiar atât de grav. Frigurile tropicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Mâncând.): Încearcă să dormi. MACABEUS (Stupefiat.): Ce împuțit poți să fii! Îmi mănânci mâncarea. Vezi cât sunt de bolnav și-mi mănânci mâncarea! PARASCHIV: Gura! MACABEUS: Ia te uită... Ia te uită... (Pauză; PARASCHIV mănâncă; termină și începe să se foiască prin încăpere.) MACABEUS: Ce faci? PARASCHIV: Îmi adun lucrurile. MACABEUS: Care lucruri? PARASCHIV: Lucrurile mele. MACABEUS: Lucrurile tale! PARASCHIV: Îmi fac valiza. MACABEUS: Îți faci valiza! (PARASCHIV începe să-și caute lucrurile și să le ordoneze pe masă.) MACABEUS: Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un colț o pasăre ținută în colivie, vietate pe care oaspetele abia acum o bagă de seamă. Închide cartea, o pune la loc pe raft, se apropie de pasărea care-l privește cu ochii ei perfect rotunzi. Stingherită, ea se foiește, dă din aripi și zburătăcește de pe stinghie pe cutia de semințe. Își apleacă puțin capul într-o parte și cotcodăcește. Ești prea aproape de mine, nu-ți dai seama că ești imens iar eu sunt numai de-o șchioapă? Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vorbele, sunt prea departe și mai are și căciula pe cap. Oare Mureș o să știe să-l aștepte în stație până s-o întoarce? Dacă nu, o să se ducă acasă, nu se pierde el. Totuși îngrijorarea îl face să se foiască puțin și maică-sa îl bombăne. Moale însă, mai mult de ochii lumii. Da’ stai odată locului, măi copile. Apoi ușile se închid și autobuzul o ia din loc. Nu se poate ști dinainte în ce fel de autobuz vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]