783 matches
-
pe inteligibilitatea reciprocă a limbilor sugerează islandeza și feroeza ca formând o ramură de "scandinavă insulară", iar norvegiana, daneza și suedeza sunt considerate a fi limbi din ramura "scandinavă de continent". Daneza scrisă și norvegiana bokmål sunt foarte asemănătoare, deși fonetica și metrica celor două limbi sunt ușor diferite. Vorbitorii oricăreia dintre cele trei limbi înțeleg cu ușurință celelalte două, dar studiile au relevat totuși că vorbitorii de norvegiană de obicei înțeleg mai bine daneza și suedeza decât se înțeleg danezii
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
ani. Numit , acest dialect este vorbit în regiunea Kinki. Strict vorbind, avem de-a face de fapt cu mai multe dialecte relativ distincte vorbite în Regiunea Kansai, cel mai cunoscut fiind dialectul din Osaka, "Osaka-ben". Pentru detalii citiți articolul principal: Fonetica limbii japoneze" Cuvintele japoneze se compun din silabe scurte ("more", singular "moră") formate din o consoană urmată de o vocală, ca în exemplele Hiroshima "hi-ro-shi-ma", Nagasaki "na-ga-sa-ki". La această regulă generală există cîteva excepții: 1. Uneori consoana poate lipsi, lăsînd
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
nu indică implicit că locuitorii acestor localități se considerau saxoni. Cu mult timp după încheierea procesului de colonizare, s-a constatat că locuitorii au preluat numele de „sași” dintr-o pronunție nesaxonă „"Sachsen"”. Această proveniență a fost stabilită prin studierea foneticii dialectului săsesc, rezultând ideea că ar trebui să sune „"Sasse"” dar de fapt era pronunțat „"Sachse"”. Alte ipoteze ar fi că: Acest fapt susține ipoteza că în cancelaria maghiară se dorea o diferențiere netă între germanii din Transilvania și din
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
și irigație, noii imigranți au transformat stepele aride ale Bugeacului într-o regiune agricolă rodnică. În trecut, limba găgăuză a fost scrisă cu alfabetul grecesc și alfabetul limbii române până în 1957, când a fost impus alfabetul chirilic rusesc adaptat la fonetica limbii. Cu excepția a cinci zile de revoltă, din iarna anului 1906, când în timpul unei răscoale țărănești a fost proclamată o republică autonomă la Comrat, găgăuzii basarabeni au fost guvernați de Imperiul Țarist, Regatul României și Uniunea Sovietică, fără a avea
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
a 10 manuale pentru învățământul preuniversitar și universitar (“Introducere în lingvistică” (în colab.), ed. I, 1980, ed. II, Chișinău, 1987 ; “Lingvistică generală” (în colab.), Chișinău, 1985, Limba română literară contemporană - 1973-1987), a peste 250 de articole, studii științifice și metodice (« Fonetică și fonologie.Triplul aspect al sunetului articulat » (în colab.), Chișinău, 1976 ; « Probleme dificile de analiză gramaticală », Chișinău, 1978 ; « Școală a gândului. Teoreme lingvistice », Chișinău, 1982 ; « Elemente de morfologie în clasa a VI-a » (în colab.), Chișinău, 1983 ; « Dicționar explicativ al
Nicolae Mătcaș () [Corola-website/Science/318167_a_319496]
-
contribuit la includerea deplină a ucrainenilor în administrația și viața politică din Bucovina; prin activitățile și lucrările sale (el a publicat primul manual de gramatică pentru școlile ucrainene - 4 ediții: 1893, 1907, 1922 șі 1928) a introdus în 1893 ortografia fonetica în școlile secundare din Bucovina, apoi a extins-o la toate școlile rutene. În domeniul economic, în calitate de șef al "Casei Rutene" și al "Tovărășiei Țărănești" (din 1903) a încercat să construiască asociații cooperatiste rutene; eșecul din 1910 a dus la
Ștefan Smal-Stocki () [Corola-website/Science/319399_a_320728]
-
(n. 1 martie 1819 - d. 7 august 1905) a fost un filolog, cercetător al foneticii psihologice și autor a numeroase lucrări în domeniile și al elocuțiunii. a fost tatăl lui Alexander Graham Bell. Născut la Edinburgh în Scoția, Bell a studiat lingvistica și fonetica, devenind principalul asistent al tatălui său, Alexander Bell, o autoritate în
Alexander Melville Bell () [Corola-website/Science/315725_a_317054]
-
1819 - d. 7 august 1905) a fost un filolog, cercetător al foneticii psihologice și autor a numeroase lucrări în domeniile și al elocuțiunii. a fost tatăl lui Alexander Graham Bell. Născut la Edinburgh în Scoția, Bell a studiat lingvistica și fonetica, devenind principalul asistent al tatălui său, Alexander Bell, o autoritate în domeniul foneticii și vorbirii defectuoase. Între 1843 și 1865 a ținut cursuri de elocință la University of Edinburgh, iar între 1865 și 1870 la University of London. În 1868
Alexander Melville Bell () [Corola-website/Science/315725_a_317054]
-
și autor a numeroase lucrări în domeniile și al elocuțiunii. a fost tatăl lui Alexander Graham Bell. Născut la Edinburgh în Scoția, Bell a studiat lingvistica și fonetica, devenind principalul asistent al tatălui său, Alexander Bell, o autoritate în domeniul foneticii și vorbirii defectuoase. Între 1843 și 1865 a ținut cursuri de elocință la University of Edinburgh, iar între 1865 și 1870 la University of London. În 1868, apoi în anii 1870 și 1871, a ținut cursuri la Lowell Institute din
Alexander Melville Bell () [Corola-website/Science/315725_a_317054]
-
-se ambiguitățile. De exemplu, în frazele următoare, prezența virgulei schimbă cu totul semantica, cele două având chiar înțelesuri opuse: Virgula apare adesea în propoziție și în frază când se face o pauză în vorbire. Amplasarea sa nu este determinată de fonetică, ci de o serie de reguli gramaticale. Virgula se folosește în următoarele cazuri. Atunci când o parte de propoziție este multiplă, adică exprimată printr-o enumerație de cuvinte cu aceeași funcție sintactică, separarea acestora se face ori cu o conjuncție („"și
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
tradus fragmentul în limba rusă: În română, traducerea lui Brun este astfel: În primul rând, interpretarea toponimului Belfz, care nici fonetic, nici morfologic nu se asociază cu toponimul Bălți, este eronată. De menționat că Brun s-a axat pe “asemănarea” fonetică superficială a denumirilor orașelor în limba rusă: Belfz și Bel'țî (Бълфз / Бъльцы). Totuși, semnul moale după litera l, „ь” (transliterat prin [ ' ]), în topicul Belfz nu există, nici îmbinarea „fz” și „ц” + „ы” (ț+î) nu corelează. În mod normal
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
nu există referiri la aceste limbaje, înainte de secolul al șaptesprezece-lea. În anul 1620 Juan Pablo Bonet a publicat cartea "Reducción de las letras y arte para enseñar a hablar a los mudos", astfel a fost primul tratat modern de fonetică și logopedie, în care și-a propus o metodă de educație orală pentru persoanele surde, utilizând un alfabet gestual prestabilit, răspândind în întreaga Europă și apoi în întreaga lume, manualul limbajului mimico-gestual, util pentru o mai bună comunicare cu surzi
Limbajul semnelor () [Corola-website/Science/315451_a_316780]
-
de trecut. Participiul activ se formează în mod regulat de la rădăcina infinitivului. De regulă, dacă acesta se termină în vocală, i se adaugă sufixul "-l-", iar dacă se termină în consoana, sufixul are varianta "-al-". Consoana l suferă o schimbare fonetica la masculin singular, sufixul devenind "-o", respectiv "-ao". Participiul activ se acordă în gen și număr, desinența de masculin singular fiind nulă. Exemple: Participiul activ se folosește aproape numai în formele verbale compuse: Mai rar, participiul activ poate avea valoare
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
În fonetică, consoana nazală labiodentală este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite. Simbolul său fonetic este , litera "m" cu cîrlig spre stînga. Se pronunță la fel ca sunetul , cu diferența că în loc să se atingă o buză cu cealaltă, se
Consoană nazală labiodentală () [Corola-website/Science/316905_a_318234]
-
Fonetica istorică studiază istoria sunetelor unei limbi. Unele sunete se păstrează neschimbate mai mult timp (de ex: consoana "r" - este foarte rezistență la schimbări (în limba română) - daca a disparut este un accident fonetic. EX: "pre rând"---" pe rând" - " a se
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
la: Consoana "h" este o consoana fricativa, laringială, surda. Nu are pereche sonoră în română. Are etimologie multiplă: Schimbările fonetice sunt de două feluri: Schimbările fonetice regulate se produc în conformitate cu anumite reguli de corespondență numite legi fonetice. Noțiunea de lege fonetica a fost introdusă de lingviștii germani la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ei consideră că legile fonetice acționează orbește, fără excepție. Legile fonetice se deosebesc de legile naturii prin faptul că acțiunea lor este limitată în spațiu și în timp
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
introdusă de lingviștii germani la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ei consideră că legile fonetice acționează orbește, fără excepție. Legile fonetice se deosebesc de legile naturii prin faptul că acțiunea lor este limitată în spațiu și în timp. EX: legea fonetica după care "a" urmat de "n" ,în cuvinte latinești, devine "în " este valabilă numai pentru limba Română și s-a petrecut numai într-o anumită perioadă: EX: lat. "lâna">rom ."lâna", dar "a" +"n" se conserva netransformat în alte limbi
Schimbare fonetică () [Corola-website/Science/322592_a_323921]
-
aferent este publicat în 2001, Al. Gafton, "Evoluția limbii române prin traduceri biblice. Studiu lingvistic asupra Codicelui Brațul în comparație cu Codicele Voronețean, Praxiul Coresian și Apostolul Iorga ") și, în 2005, sub forma unei ediții bibliofile, "Codicele popii Brațul" (1559-1560), Grafie și fonetica, morfologia, vocabularul, textul facsimilat, indice de cuvinte și forme românești C. Dimitriu. Deși s-au emis cîteva opinii privind identitatea autorului, zona de proveniență a textului, caracterul de traducere sau de copie, cauzele producerii sale și cauzele pentru care reunește
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
continuă să apară în unele nume regionale ale Japoniei actuale, în special în Kyūshū. Un fenomen similar scrierii man'yōgana, numit ateji (当て字), încă se mai manifestă, unde cuvintele (inclusiv cuvintele împrumutate) sunt scrise folosind caractere kanji cu valoarea lor fonetica, de exemplu: ("kurabu", club) sau ("kōhii", transcriere a en. "coffee", cafea).
Man'yōgana () [Corola-website/Science/329728_a_331057]
-
franceză, consoanele duble sunt foarte frecvente, fără să corespundă în general unor consoane lungi în pronunțare. Sunt totuși cazuri când consoanele se pronunță lung. Sunt două tipuri de alungire a consoanelor, unul general, de natură combinatorie (adică depinzând de vecinătatea fonetica), și unul individual, de natură subiectivă. Alungirea combinatorie a consoanei De exemplu, la verbele cu rădăcina terminată în r și care au infinitivul cu sufixul -ir ("courir" „a alerga”, "mourir" „a muri” etc.), la formarea viitorului simplu și a condiționalului
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
raison" „ai dreptate”, "ț’es content ?" „ești mulțumit?” Multe cuvinte franceze au o consoana finală „latentă”, ea fiind pronunțată numai când urmează un cuvant cu vocală inițială, în anumite cazuri. În general, aceasta consoana a fost pronunțată în orice vecinătate fonetica într-o anumită perioadă a istoriei limbii și îi corespunde și astăzi o literă. Uneori legătură se realizează prin consoana exact reprezentată în scris, alteori nu. Exemple cu aceleasi consoane, când nu realizează legătură și când o realizează: Unele legături
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
orașe și provincii canadiene s-au născut o serie de denumiri maghiarizate (mai ales în cazul unităților administrative unde a existat o populație maghiarofonă semnificativă). Astfel de denumiri sunt: Denumirile altor unități administrative sunt folosite în forma originală, dar conform foneticii maghiare (de exemplu "„Torontó”", "„Vinipeg”", etc.), uneori scrise chiar conform ortografiei maghiare (precum și numele statului: "„Kanada”").
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
în Fărs. Sībawayhi a scris o singură lucrare, fără titlu, care este cunoscută îndeobște ca "Kităb Sībawayhi" ("Cartea lui Sībawayhi") sau pur și simplu "al-Kităb" ("Cartea"), în care a expus pe rând normele generale ale analizei gramaticale, sintaxa, morfologia și fonetica limbii arabe. Lucrarea este structurată în 571 de capitole (dintre care 7 introductive) în care sunt analizate araba coranică, araba folosită de poeții preislamici și islamici, dar și araba unor vorbitori nativi provenind din triburile din Peninsula Arabă din regiunea
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
cunoscute pentru nume, verbe și particule, grupate după numărul de consoane radicale (minimum două, maximum cinci). De asemenea, este discutată în detaliu derivarea ("ištiqăq"). Secțiunea dedicată morfologiei arabe ocupă aproximativ jumătate din corpul lucrării, în vreme ce ultimile șapte capitole sunt consacrate foneticii și fonologiei. Lui Sībawayhi ca și mentorului său al-Farăhīdī li se atribuie o multitudine de concepte, termeni tehnici și structura intelectuală specifice disciplinei lingvisticii arabe. "Kităb Sībawayhi" continuă să influențeze până în zilele noastre gândirea lingvistică arabă. Importanța lui Sībawayhi pentru
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
al-Fărisī. În plus, este autorul unei lucrări "Al-munșif" ce constituie un comentariu în mai multe volume la "Tașrīf", tratatul despre derivare al lui al-Măzinī. Ibn Jinnī nu a fost doar filolog, ci și om de litere. Pe langă lucrări de fonetica, sintaxa, morfologie și semantica, el a scris și poezii. De la el ne-au rămas de asemenea două comentarii la "Dīwăn"-ul prietenului sau al-Mutanabbī, precum și un comentariu la poezia lui ’Abū Nuwwăs (756-814).
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]