764 matches
-
despre contactul său cu prima generație de frați minori. Ajunsese acolo în circumstanțe extraordinare; tocmai murise papa Inocențiu al III-lea și a putut astfel să asiste la alegerea papei Honoriu al III-lea, căruia îi face un portret expresiv. Forfota și preocupările birocratice ale acelor zile au lăsat o impresie mai puțin plăcută despre Curia romană, prea ocupată de problemele mondene și profane, exprimând prin aceasta o critică reformistă propusă deja de Sfântul Bernard. Cu toate acestea, a fost impresionat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care o face în iubire. Așa cum orașul, cu toată agitația și atmosfera lui de bună dispoziție și plezirism, pare condamnat la extincție, soarta tânărului pictor se curma brusc. Sub semnul poetic al amintirii, scriitorul închipuie tablouri pline de dinamism, asemenea forfotei orașului în care locuitorii, sfidând moartea ce bântuise în vreme de război, trăiesc tumultuos, cu frenezie, bucurându-se de fiecare clipă. De aceea, cârciumile orașului, cu meniuri opulente și vinuri aducătoare de bună dispoziție, devin emblematice pentru cronică orașului: „Câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
macarale peste valuri - acel cap însîngerat atîrna acolo, la brîul corabiei noastre, așa cum capul uriașului Holofern atîrna la brîul Iuditei. Această ultimă operațiune luă sfîrșit pe la amiază, cînd marinarii coborîră la teuga, ca să prînzească. Pe puntea, pînă atunci plină de forfotă, dar acum pustie, domnea o tăcere desăvîrșită. Peste apă, o liniște încordată își desfășura, ca un nesfîrșit lotus galben, de aramă, tainicile aripi. Trecură cîteva minute, în această liniște absolută, Ahab ieși singur din cabina lui. După ce făcu vreo cîțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Conferință pentru Securitate și Cooperare în Europa depindea de rezultatele acestei reuniuni, care trebuia să răspundă unor obiective fundamentale urmărite de diplomația americană în Europa și în relațiile generale dintre Est și Vest. În schimb, la ambasada Canadei era o forfotă vizibilă: se auzeau bătând teleimprimatoare, bărbați îmbrăcați lejer pe care aveam să îi întâlnesc apoi frecvent în ținută oficială în delegația canadiană umblau grăbiți și preocupați cu diverse hârtii în mână. Interlocutorul meu, tot un consilier, proceda la fel precum
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ne așteptăm la instalarea altei estetici una spontană și necontrolată, în locul celei dirijate -, dar parcă cele ce s-au petrecut și se petrec în stradă ne depășesc imaginația. Am fost și rămîn un ins al străzii, cu apetit special pentru forfota policromă și nearticulată a trotuarelor, continuu să perseverez în ignobila înclinație, ies mereu în stradă, să văd ce se mai întîmplă, ce nu se mai întîmplă, intru în furnicar, mai mult pentru plăcerea ochiului decît a urechii (plăcere rezervată, oarecum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
singur, acasă, la Port Lligat, în lipsa Galei, plecată la piață, deci numai ce scăpase ca prin minune doar cu vîrfurile mustăților compromise, și și dădu fir la București că vine, să fie așteptat că aterizează la Otopeni. Închipuiți-vă ce forfotă generală, la toate nivelurile, de la Palatul Primăverii pîn' la Mînăstirea Secu: vine Dali! vine Dali! țopăia Ceaușescu (păi, nu-l felicitase marele Dali cînd pantofarul se automiruise cu sceptrul monarhic?), vine Dali! vine Dali! șontîcăia Ceaușeasca, imitînd-o pe Olaiva lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu le e! Unde-i, măcar, Birlic, trecînd, tîr-tîr, pe Victoriei, într-un Ford cît tancu, înfundat în scaunul de sub volan, văzîndu-i-se doar nasul? Unde-i Bucureștiul? Și totuși, iată-l, ieșind, tîrîș-grăpiș, din somnul totalitar. Nu mai e, parcă, forfota borfăită de-acum cîțiva ani, lumea-ncepe s-arate un pic altfel. Mai liniștită? Mai blazată? Sub mișcarea asta browniană a trotuarelor, în afunduri, colcăie cealaltă viață, viața-ncleștărilor înveninate de ură. În fond: confruntarea pe viață și pe moarte a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scaune se află așezată o fată. De obicei, blondă. Nordicele îi asigură "pictorului" clientela de bază. Minute în șir, Brunhilda își oferă rotula, subsuoara, pîntecele crud stiletului negru al musculosului italian. Scena, de-o excitantă lascivitate de alcov, este, în forfota însorită a trotuarului, de o plasticitate rece, neutră, de scenă. Catedralele. Atît de multe, de o magnificență atît de frapantă! Te întrebi cum a fost posibilă o astfel de densitate pe un teritoriu atît de redus. Fiecare, în parte, "transferată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iar țăranii trudiți merg pe lângă caii care știu drumul pe de rost. Ziua, în sat, e liniște deplină și toată lumea iese pe câmp să-și strângă recoltele, iar vântul bate lin prin ramurile copacilor. Când soarele apune după deal, începe forfota căruțelor care se încovoaie sub bogăția recoltelor. Ziua începe să se micșoreze, noaptea devine mai lungă , timpul se răcește și începe să plouă din ce în ce mai des. Când se așterne întunericul, liniștea este deplină, tăcere de mormânt. Lucian Ambăruș BINE AI VENIT
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
sfânta noastră doină stă să piară!” Chemarea din 1901 lansată în „Sămănătorul” viza alienarea, decadentismul cu „vânturi rele”. În fapt, sensibilitatea rănită a poetului nu rezistă eforturilor, el nefiind o fire voluntară. Urmează inevitabil evaziunea în natură și istorie. Repudiind forfota Parisului (În atelier), transilvăneanul evocă „vremi patriarhale”. Trudit de mecanismul existenței citadine, el se adresează orizontului: „O, natură, împrumută-mi/ din odihna ta o clipă” (Rugă). Refractar „glasului urii”, „copil cuminte al naturii”, crede, împreună cu alții, în forța regeneratoare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
nu, nu era vis! Stătea în mijlocul unei piețe zgomotoase, într-un oraș necunoscut. Zăpada abundentă i se lipea de gene. Trecătorii se apropiau și pipăiau micul medalion de argint pe care spera să îl schimbe pe niște pâine. Cămilele dominau forfota negustorilor ca niște stranii corăbii suspendate. Iar sub privirile amuzate ale mulțimii, soldații îl împingeau pe preot într-o sanie burdușită cu paie. După acel fals vis, plimbarea ei, seara, a fost atât de obișnuită, de reală! A traversat o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și arhivistica, dar și cele generate de o experiență artistică propriu-zisă, legată de scenă, de teatru. Cea din urmă a fost hotărâtoare pentru viziunea autorului în Ciocoii vechi și noi. Astfel, el a putut desluși cu mai mare înlesnire că forfota fanariotă se identifică pregnant cu o vastă comedie a tartuffismului. Lumea ca teatru ar fi sigiliul epocii alese de F., teatrul ca soluție de amânare a dispariției pentru unii, ca mod de ascensiune parazitară pentru alții. Toți au în comun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
reviste mai puțin cunoscute, apărute după anul 1989, care cuprind adevăr din istoria și spiritulitatea românească pe care au căutat să le desăvârșească. Vrem legi care să apere pe tot românul, vrem respectarea lor, vrem legalitate, vrem să trăim dincolo de forfota noroiului vremurilor strâmbe, a vechilor torturi. Vrem să trăim pe vertical! „Învățați pe copiii voștri să nu întrebuințeze mișelia nici contra prietenului și nici contra celui mai mare dușman al lor. Căci nu vor învinge, ci vor fi mai mult
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Cineva a vărsat călimara cu raze de soare și cu vișine coapte peste coroanele stejarilor și crema de ghete peste aluni, iar copacii au tresărit trimițând la plimbare așa frumuseți de coafuri. Întreaga pădure este într-un freamăt, într-o forfotă continuă, zi și noapte. Simte că ceva se petrece și vrea să afle totul, vrea să fie martor. De la un timp, pata aceea roșiatică, ivită ici-acolo printre ramuri a început să se împrăștie ca o boală contagioasă, ca un
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]