1,168 matches
-
din Ioannina număra cca. 4000 de membri, marea majoritate fiind mici negustori și artizani. Numărul lor a scăzut datorită condițiilor economice, astfel că puțin înainte să înceapă cel de-al doilea război mondial, 1950 romanioți părăsiseră Ioannina. Grupați în zona fortificată a orașului, Kastro, cei rămași au menținut două sinagogi, din care una, Kehila Kedoșa Yașan, există și azi. În Corfu a existat de asemenea o importantă comunitate de romanioți până la începutul sec. 19, după care au fost nevoiți să părăsească
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
deschide la cerere pentru a fi vizitată. Romanioții plecați se întorc în fiecare vară, cu care ocazie se deschide vechea sinagogă. Ultimul serviciu religios, cu ocazia Bar Mitzvah a avut loc în anul 2000. Sinagoga este situată în vechea zonă fortificată a orașului numită “Kastro”, pe strada Loustinianou nr.16. Numele înseamnă “vechea sinagogă”. A fost construită în 1829, mai mult ca sigur pe ruinele unei alte sinagogi. Arhitectura este tipică pentru epoca stăpânirii otomane, o clădire masivă din piatră. Interiorul
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
din cele mai bine pregătite unități japoneze, pe lângă care în vestul Manciukuo la Hailar a fost desfășurată Divizia 23 Infanterie cu câteva unități de grăniceri. În 1939 Cabinetul Japonez a dat dispoziții ca Armata Kuantung să fie întărită, iar granița fortificată. Din cauza distanței mari până Japonia, Armata Kuantung avea o anumită autonomie în acțiune și nu avea nevoie de aprobare din partea guvernului japonez să acționeze agresiv împotriva sovieticilor. Forțele sovietice erau formate din Corpul Special 57 din Districtul Militar Trans-Baikal care
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
un act al fiului și asociatului său la domnie, Mihail I, datat 1417-1418, se vorbește despre "[...]însuși orașul domniei mele Târgoviște[...]" (DRH, B, vol.I). Din acest act se poate înțelege că, la acea dată, aici funcționa o reședință voievodală, fortificată desigur. De altfel, săpăturile arheologice confirmă această supoziție, datând perioadei lui Mircea cel Bătrân: o casă, prima biserică-paraclis, o curtină și urme ale unei palisade (palancă) de lemn de mici dimensiuni. Dezvoltarea și extinderea fortificațiilor se face însă o jumătate
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
țării în București, zidurie încep a se deteriora. Războiul ruso-turc din 1736-1739, purtat și pe teritoriu românesc, afectează grav construcțiile, Curtea domnească fiind incendiată, pentru ca mai apoi, un cutremur de pământ să afecteze decisiv ce mai rămăsese din ruinele incintei fortificate. Unele reparații au mai fost făcute de către domnitorul Grigore al II-lea Ghica între anii 1748-1752 însă de proastă calitate căci boltnițele palatului se surpă în 1785. Un nou incendiu și cutremur în anul 1803 duc ansamblul arhitectonic la o
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
mare parte regatul ungar. Deși sașii au făcut tot ce au putut pentru a rezista, multe așezări ale lor au fost distruse. Înaintea invaziei multe orașe transilvănene au fost fortificate și erau dezvoltate economic. Multe erau aparate de către Kirchenburgen - biserici fortificate cu ziduri masive. Expanisunea rapidă a orașelor populate de sași a dat Transilvaniei numele german de Siebenbürgen și Septem Castra în latină, făcându-se referire la șapte din orașele fortificate:Bistrița, Sibiu, Cluj, Brașov, Mediaș, Sebeș, Sighișoara. Nu se știe
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
și erau dezvoltate economic. Multe erau aparate de către Kirchenburgen - biserici fortificate cu ziduri masive. Expanisunea rapidă a orașelor populate de sași a dat Transilvaniei numele german de Siebenbürgen și Septem Castra în latină, făcându-se referire la șapte din orașele fortificate:Bistrița, Sibiu, Cluj, Brașov, Mediaș, Sebeș, Sighișoara. Nu se știe cu exactitate care din cele șapte localități săsești a stat la originea denumirii Siebenbürgen, ("Șapte Cetăți"), existând azi opinii diferite asupra statutului pe care l-au ocupat așezările săsești care
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
a fost atribuită împăratului Iustinian al II-lea, care a reflectat transformările produse în lumea rurală bizantină și a apărat mică proprietate țărănească. Termenul de Polis a dispărut (folosit doar pentru Constantinopol), pentru celelalte orașe fiind folosit termenul de Kastron (fortificate, castru), care demonstra pierderea funcției economice a orașului și trecerea pe primul plan al funcției militare. În comerț, pierderile teritoriale s-au soldat cu pierderea controlului asupra drumurilor comerciale în Balcani și în Orient. Comerțul se mai desfășura în Marea Neagră
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
în timpul bătăliei. Casa regală engleză l-a recompensat pentru că a salvat viața ducelui de Monmouth, fiul nelegitim al regelui Carol al II-lea, iar casa regală franceză i-a recunoscut meritul de a fi apărat cu îndârjire una din părțile fortificate ale orașului. Ludovic al XIV-lea l-a lăudat personal pe tânărul Churchill. Între timp, Parlamentul, ostil francezilor catolici, a ordonat retragerea armatei engleze din războiul Olandez]]; în ciuda decretului Parlamentului, câteva regimente engleze au rămas pe continent continuând să lupte
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
în 1060,la sud de Dunăre în Imperiul Roman Într-o saga din secolul al XII-lea, "Miracolul Sfântului Olaf", se pomenește despre "Blokumannaland" sau țara valahilor. Lângă localitatea Nufăru (fostă Prislav, jud.Tulcea) au fost identificate ruinele unei așezări fortificate care a fost pentru scurt timp (968-971) reședința varegilor conduși de Sveinald (Sviatoslav în Cronica lui Nestor) fiul lui Ingvar (Igor) În săpăturile arheologice de lângă Nufăru au fost găsite structuri de lemn specifice construcțiilor populațiilor nordice Plătit de împăratul Nikephoros
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
o bogată ceramică neolitică și eneolitică, în diverse forme și tehnici de lucru, păstrîndu-se și urme de terase. Așezarea, deosebit de bogată în materiale de tip Coțofeni și Wietenberg, prezintă urme de locuire de lungă durată, fiind ridicată pe un deal fortificat natural, pe trei laturi, ceea ce și explică numeroasele terase și valuri de pământ care o înconjoară. Numeroase descoperiri eneolitice au fost semnalate și în punctele „După Vii” din Stremț, „Cuciu” din Geoagiul de Sus și Măgura Geomalului, precum și în alte
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
atestă existența unei așezări încă din mileniul IV î.Hr.. Cercetările ulterioare evidențiază prezența pe raza comunei și a ceramicii aparținând culturii Coțofeni. În apropierea cotei 459, la Geoagiu de Sus s-au descoperit urmele unei așezări situată pe o înălțime „fortificată” natural aflată la confluența unor pâraie a căror văi abrupte asigură o poziție de apărare. Ceramica găsită aici prezintă ornamente adâncite incizate, ceea ce dovedește că olăritul ce se practica asigura locuitorilor vase pentru strecurarea laptelui și accesorii folosite la torsul
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
unul dintre cele mai proeminente repere ale Grazului, este neobișnuit pentru o clădire franciscană. El își datorează existența locației strategice a bisericii lângă zidurile orașului și a fost construit în secolul al XVII-lea de către autoritățile orașului ca un turn fortificat.
Biserica Franciscană din Graz () [Corola-website/Science/333663_a_334992]
-
(sau în portugheză Vinho do Porto, , Porto sau de multe ori pur și simplu porto) este un vin portughez, vin fortificat, produs exclusiv în regiunea DOC Douro, regiune demarcata ale cărei hotare se întind până la malurile râului Douro și ale afluenților acestuia (Douro Valley) în nordul țării Portugal. Este de obicei un vin dulce, roșu, alb sau roze dar întâlnim de
Vin de Porto () [Corola-website/Science/310677_a_312006]
-
flutura pe acoperișul unei clădiri. Patru mexicani au fost uciși înainte de a înălța drapelul Mexicului în acel loc. Timp de o oră, armata mexicană a muncit să asigure controlul total al misiunii Alamo. Mulți dintre apărători se ascunseseră în cazărmile fortificate. În confuzia creată, texanii neglijaseră să-și neutralizeze tunul înainte de a se retrage. Soldații mexicani l-au capturat și l-au întors înspre cazarmă. După ce doborau câte o ușă, soldații mexicani trăgeau o salvă de muschete în întuneric, după care
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
comunitate românească, spre exemplu în cartierul Cumbair trăiesc peste 4000 de români, astfel el este numit de către bulgari „cartierul vlah”. Vidin a apărut pe locul unei așezări celtice cunoscută sub numele de "Dunonia", unde a fost apoi construit un oraș fortificat roman numit "Bononia". Orașul s-a dezvoltat apoi, devenind unul dintre cele mai importante centre ale provinciei Moesia Superior, pe teritoriul Bulgariei de nord-vest și Serbiei de est de astăzi. Stăpânirea romană a luat sfârșit în anul 46 d.Hr
Vidin () [Corola-website/Science/303172_a_304501]
-
suprapus peste , fără a-l face pe acesta din urmă să dispară, divinitățile de diferite origini contopindu-se, încet-încet, până la formarea unui unic sincretism. În secolul al III-lea e.n., Galia romană a trecut printr-o gravă criză, limesul, frontiera fortificată care apăra Imperiul de incursiunile germanice, fiind rupt în mai multe rânduri de către barbari. În acea perioadă, puterea romană părea șubrezită: în 260 s-a proclamat un imperiu al galilor care a scăpat de sub controlul roman până în 274. Cu toate
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
șarpantele, sculptorul Jurcă a creat decorațiile, iar Ruffer a realizat șemineele. Clădirea principală în stil neoromânesc clasic, cu un turn de colț, prezintă elemente arhitecturale - coloane, colonada portalului, profiluri, frumos sculptate în piatră. Se regăsesc atât elemente ale reședințelor boierești fortificate, cât și detalii ale caselor țărănești din Muntenia subcarpatică. Două motive de limbaj arhitectural sunt recurente în compoziția imobilului, loggia și foișorul, tratate diferit. Zidăria este de cărămidă, iar planșeele principale din beton armat. Pentru soclu s-a folosit piatră
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
dar Franco a cerut capitularea necondiționată, iar războiul a continuat. Armata naționalistă a pus presiune spre sud de la Teruel și de-a lungul coastei spre capitala republicană de la Valencia dar a fost oprită după lupte grele de-a lungul liniei fortificate XYZ. Guvernul republican a lansat apoi, cu toate resursele, o campanie de reconectare a teritoriului, cu Bătălia de la Ebro, începând cu 24 iulie până la 26 noiembrie. Campania nu a avut succes, și a fost subminată de pacificația franco-britanică certificată prin
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
puteau să ceară ajutor folosind lumina torțelor. În felul acesta, se puteau aduna mari armate de cruciați acolo unde era necesar. Sarazinii știau că nu puteau să-i învingă pe cruciați dacă aceștia rămâneau în castelele lor sau în orașe fortificate ca Acra, Kerak sau Tir. Pentru a-i nimici, trebuiau să-i atragă într-o bătălie generală. Apoi, după ce garnizoanele ar fi fost lichidate, puteau să cucerească castelele cu ușurință. În 1187, Saladin invadează Regatul Ierusalimului, sperând să exploateze disensiunile
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
mânia Peleianului. Cele două epopei homerice (Iliada și Odiseea) au fost traduse în limba română de George Murnu. Războiul Troiei durează de aproape zece ani. Se confruntă astfel aheii veniți din toată Grecia cu troienii și aliații acestora. În fața cetății fortificate, sute de nave de asediatori se află întinse pe plajă și le servesc drept tabără. Agamemnon, comandantul aheilor, o ia prizonieră pe Chryseis, fiica preotului troian al lui Apollo. Furios, zeul răspândește ciumă și boli în tabăra aheilor. Ghicitorul Calchas
Iliada () [Corola-website/Science/300831_a_302160]
-
fortificate în interiorul incintei, casă cu două niveluri cu un turn pătrat ce a fost încorporat în 1914 într-o nouă sală comunală. Sub această sală comunală a fost descoperit ulterior cimitirul vechii bazilici care a stat la baza actualei biserici fortificate.
Biserica fortificată din Dealu Frumos () [Corola-website/Science/326438_a_327767]
-
fluviului Rin într-o singură lovitură decisivă, în loc să curețe estuarul Scheldt și să deschidă traficul în portul Antwerp. Bradley și Patton doreau un atac spre orașul Metz și în regiunea industrială Saarland, ceea ce presupunea străpungerea Liniei Siegfried spre malurile puternic fortificate ale Rinului. Bradley a cerut ca avioanele de mare capacitate să fie folosite pentru transportul proviziilor, ceea ce ar fi permis ca aprovizionarea să nu mai fie influențată de problemele din spatele frontului. Montgomery a sugerat la început declanșarea așa-numitei "Operațiuni
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
Populare Chineze, cât și pe cea a Coreei de Nord. În 1953 războiul a încetat cu un armistițiu ce a restabilit granița între cele două state coreene aproape de paralela 38 și între cele două țări a creat o zonă demilitarizată fortificată, lată de 4 km. De atunci și până azi între cele două state nu s-a încheiat niciun acord de pace, ci este în vigoare armistițiul. Mici scântei din acest conflict încă se mai manifestă în această zonă. Cu sprijin
Războiul din Coreea () [Corola-website/Science/308167_a_309496]
-
primele activități ale domniei lui Iustinian I. Serghie a fost un sfânt foarte popular în Siria și Arabia. creștină. Orașul Resafa, care a devenit un sediu episcopal, a primit numele de Sergiopolis și a păstrat moaștele sfântului într-o bazilică fortificată. Resafa s-a dezvoltat în timpul împăratului Iustinian și a devenit unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din Orient. Au fost construite multe alte biserici dedicate sfântului Serghie, sărbătorit uneori împreună cu Vah. O biserică dedicată Santi Sergio e Bacco
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]